Cu toții o știm pe Oana Cuzino de la televizor, dar ea este și medic primar, cu specializare Gerontologie și Geriatrie, e absolventă a UMF „Carol Davila“ din București și doctor în științe medicale. De asemenea, ea a debutat ca autoare de carte în anul 2000, cu volumul „Dincolo de prezent”, apoi a mai publicat alte două cărți în 2003 („Sunt gravidă, ce să fac?”) și în 2006 („Frumusețea nu este o misiune imposibilă”).
Oana a devenit cunoscută publicului larg în calitate de realizatoare și prezentatoare a emisiunii „Ce se întâmplă, doctore?“, care se difuzează la PRO Tv de 18 ani. Toate aceste lucruri au transformat-o pe Oana Cuzino într-una dintre cele mai de încredere voci din domeniul medical.
Povestește-ne un pic cum ai ajuns să alegi medicina și de ce te-a atras geriatrie?
M-a inspirat încă din copilărie profesor doctor Ana Aslan, pe care am avut ocazia s-o văd pe când îmi vizitam bunica internată la ea în secție. Bunica era un mare fan al acesteia. De la ea și de la părinți am aflat, încă de mică, despre cariera și personalitatea Anei Aslan. Apoi, tatăl meu a avut ocazia să călătorească cu ea în Argentina, unde dr. Ana Aslan mergea pentru o conferință și deschiderea unor centre de geriatrie care îi utilizau strategia antiaging și protocolul Gerovital. La întoarcerea în țară, tatăl meu ne-a povestit cât de impresionat a fost de popularitatea și respectul pe care îl avea, că a fost întâmpinată și apreciată ca o veritabilă vedetă a lumii științifice. M-a fascinat și inspirat. În acele vremuri părea imposibilă o asemenea recunoaștere a valorii, mai ales în plan extern, în străinătate. Asta m-a făcut să visez, copil fiind, că este o cale de a evada, știind că Ana Aslan și-a dobândit această libertate prin valoare certă, studiu, cercetare și inovație. Chiar dacă între timp regimul și lucrurile s-au schimbat din acest punct de vedere, când am hotărât că voi urma medicina, am ales această specializare foarte complexă, care la noi se numește Gerontologie și Geriatrie. Spre deosebire de alte țări în care vorbim doar de medici geriatri. Ce înseamnă acest lucru? Mai exact, noi acoperim întreaga problematică a fenomenului îmbătrânirii, din punct de vedere social, psihologic, emoțional… pe lângă partea strict medicală adresată pacientului 65 plus, caracterizat din păcate la noi, de polipatologie și polimedicație. Bineînțeles, abordăm și tema luptei împotriva îmbătrânirii – medicina antiaging, care, de asemenea, pentru mine reprezintă unul dintre cele mai fascinate domenii ale științei în general, și al medicinei și biologiei, în special.
Cum ai ajuns să faci și televiziune și de ce ai ales să te împarți între emisiunile TV și practicarea medicinei?
Așa cum vă spuneam, avantajul specializării mele, geriatria, este și că apreciază viața omului în ansamblu și cercetările din domeniul nostru cuprind puncte importante de referință în domeniul medicinei preventive, demonstrând că încă din tinerețe trebuie să fii vigilent cu organismul tău și să aplici permanent corecții ce duc la maximizarea resurselor tale biologice. Am vrut să fac cunoscute aceste lucruri oamenilor din toate categoriile sociale, să înțeleagă ce înseamnă de fapt o conduită de viața preventivă; de aceea m-am îndreptat înspre televiziune încă din primii ani de rezidențiat. În perioada în care îmi definitivam studiile medicale, m-am implicat și în activitatea de cercetare din cadrul INGG Ana Aslan. De altfel, proiectele de cercetare în care am activat, mai ales studiile ample comparative la nivel european, m-au influențat să mă îndrept și către mass-media, pentru a face cunoscute aceste principii ale medicinei preventive care făceau o diferență uriașă între stilul de viață occidental și cel românesc. M-am ghidat mereu după credința că demonstrând oamenilor cât de importantă este schimbarea dietei de zi cu zi, deprinderea unor obiceiuri sănătoase, de la sport și mișcare, la controale periodice, echilibrarea ritmului muncă-relaxare ș.a.m.d., putem ajuta oamenii să îmbătrânească frumos și să acționeze astfel asupra noțiunii de calitate a vieții vârstnicului de la noi.
Emisiunea „Ce se întâmplă doctore?” se difuzează la Pro Tv încă din 2002. Ce s-a schimbat de atunci și până acum, atât în ceea ce te privește pe tine, cât și formatul emisiunii?
Este interesant că formatul emisiunii noastre s-a păstrat încă de la începuturi până acum. Ne-am dorit încă de la început ca în minim de timp să cumulăm maxim de informații pe o anumită temă, din care oamenii să poată reține esențialul. Și se pare că am reușit ca în acest fel, dincolo de interesul cultural medical, să convingem oamenii să aplice schimbări în stilul lor de viață, să meargă la controale sau consultații specifice, să caute anumite investigații sau specialiști de top. Marea noastră mulțumire apare atunci când telespectatorii ne comunică asta și ne dăm seama că eforturile noastre chiar merită din plin.
Care e secretul tău, pare că timpul nu a trecut deloc peste tine?
Eu nu mă pot detașa astfel încât să realizez dacă există vreo schimbare sau nu. Mă simt oricum la fel de entuziastă, curioasă și interesată de orice informație nouă. Oricum, mulțumesc pentru compliment! Ca medic geriatru pasionat și de antiaging, ce pot spune în acest context? Că dacă aplici în viața de zi cu principiile antiaging, care nu sunt, culmea, extrem de sofisticate, ba din contră, la îndemâna tuturor, se pot vedea rezultate și îmbătrânirea poate fi frumoasă și lentă.
Spune-ne, te rugăm, un lucru pe care nu-l știu prea mulți despre tine.
Sunt pasionată de Krav-Maga și de doi ani și jumătate nu există săptămână în care să nu fac cel puțin un antrenament!
Ce sport faci și cât de des? Și ce ai recomanda unei persoane care nu a găsit motivația de a include sportul în viața sa?
În afară de antrenamentul de Krav-Maga, de care tocmai v-am povestit, mai fac de cel puțin două ori pe săptămână pilates. Apoi, opțional, ce se mai ivește: o alergare cu o prietenă, o partidă de padel sau tenis, înot, o plimbare lungă în pădure. Sfaturile mele… primul ar fi să nu zicem „nu” mișcării în general, căci despre asta e vorba. Poate că unii nu agreează sportul în sine, mersul la gym, la spinning, însă o plimbare plăcută la munte sau într-o pădure plină de culorile toamnei ori pe malul mării… nimeni nu refuză. Să ne aducem aminte de copilărie și să ne regăsim în calitatea persoanei dornice să iasă afară, să vadă, să călătorească, să se bucure de mici drumeții și de excursii în aer liber. Așa cum petreceam mult timp „pe afară”, lângă bloc sau în parc, în copilărie, de ce nu am face-o și astăzi? Pe jos, cu bicicleta, cu partenerul de viață, cu copilul sau copiii, ori chiar singuri, de ce nu! O plimbare zilnică în aer liber, de aproximativ 5000 de pași, reprezintă un obicei sănătos și plăcut, care va face o diferență uriașă în starea noastră mentală și fizică.
În calitate de medic, ce recomandarea ai oferi cititorilor pentru a trece cu bine de această perioadă și de a minimaliza riscurile infectării cu Sars Cov2 sau măcar de a minimaliza riscurile dezvoltării unor simptome mai grave?
Din păcate, nu avem absolut toate datele cu privire la această boală foarte nou apărută în rândul oamenilor, dar mai ales scenariile în cazul instalării ei, pe anumite terenuri grefate de patologie. De aceea, cred că, indiferent de vârstă, status de sănătate, trebuie ca în aceste zile să fim mai mult decât oricând preocupați de a menține un stil de viață sănătos. Se știe că infecția cu Sars Cov2 are o capacitate de metamorfozare uluitoare, se poate rapid transforma dintr-o pseudo-răceala cvasi asimptomatică, uneori manifestată doar prin anosmie și ageuzie, într-o afecțiune cu caracter sistemic, atacând acele vulnerabilități știute sau neștiute ale fiecăruia dintre noi. Așadar, menținerea unei diete echilibrate, suplimentate eventual, la recomandarea medicului de familie, cu nutrienți necesari, în funcție de analize, sex, vârstă, tip de alimentație, predispoziții etc. Apoi, da, știu că este o perioadă dominată de anxietate, însă trebuie să evităm pe acest fond excesele de orice fel, de la dulciuri, alimente, alcool, nicotină…. Practicarea sportului și a mișcării trebuie să devină rutină în ziua de azi, ele reprezintă o terapie în sine. În plus, nimeni și nimic nu trebuie să ne abată de la respectarea regulilor de igienă specifice – spălatul și/ sau dezinfectarea mâinilor, evitarea contactului neprotejat de mască cu alte persoane, chiar dacă ne sunt prieteni, rude, colegi de serviciu.
Cum crezi că ar trebui un părinte să îi explice unui copil într-un mod cât mai sănătos ce se întâmplă acum în lume și de ce lumea poartă măști peste tot, de exemplu?
Cu sinceritate. Copiii simt tensiunea acestei situații neobișnuite, observă schimbările de comportament, de obiceiuri, și înțeleg mai repede, simt mai profund decât adulții, care manifestă o anumită rezistență la schimbare. Așadar, fie că au auzit de la părinți sau de la doamna profesoară, sunt convinsă că au înțeles foarte bine necesitatea purtării măștii și a respectării regulilor de igienă, folosirea dezinfectantului și, de fapt, tot ceea ce se întâmplă astăzi. Uneori chiar mai bine decât mulți dintre adulți. Poate, pentru că sunt mai aproape de instinctele primare ale supraviețuirii, poate fiindcă sunt mai receptivi, ori mai familiarizați cu impunerea regulilor într-o colectivitate, mai ales în cazul celor încadrați într-o formă de învățământ, de la grădiniță până la liceu și facultate.
În afară de Sars Cov2, de ce ar mai trebui să ne ferim în această perioadă, în aceste luni de iarnă?
Într-un fel, impunerea regulilor care previn răspândirea virusului Sars Cov2 ajută și în oprirea răspândirii altor tipuri de viroze și boli respiratorii. Așa că, din punctul acesta de vedere, sper să avem mult mai puține cazuri de infecții specifice sezonului rece, care afectează sistemul respirator. În plus, datorită spălării pe mâini și dezinfectării repetate a obiectelor comune, sper că va scădea și incidența enterovirozelor. Și, fiindcă nu se mai permite să mai trăim sau să lucrăm în colectivități largi, cred că din acest punct de vedere, al afecțiunilor sezoniere, medicii vor beneficia de o perioada mai liniștită, cu așa pacienți „cuminți”.
Pandemia a adus odată cu ea și o avalanșă de informații care apasă greu asupra psihicului nostru. Cum recomanzi cititorilor noștri să-și selecteze informația benefică, care nu pune un stres mai mare asupra stării lor mentale?
Fiecare răspunde diferit la o situaţie de criză, în funcție de bagajul propriu emoțional, comportamental, cu accente care țin de educație, genetică. Dar trebuie să înţelegem că e normal să te temi în contextul actual de riscul contaminării cu Sars Cov2, dar nu este normal să devii anxios sau depresiv. Este normal să te deranjeze îngrădirile impuse, în toată lumea de altfel, dar care au o amprentă diferită asupra situației fiecăruia. Dar nu este la fel de firesc sau normal să devii agresiv. Este normal să ne întristăm că vom petrece altfel sărbătorile decât cu familia, prietenii sau călătorind, dar asta nu explică o stare depresivă. Așadar, trăim într-o perioadă în care situațiile limită ne împing în stări mai puțin dorite, dar trebuie să deosebim patologicul de reacțiile normale, atât la noi înșine, cât și la cei din jur. Dacă le sesizăm, putem să apelăm cu încredere la psihologi care să ne ajute să ne reorganizăm interior şi să ne redobândim echilibrul. Mai simplu spus, oricât de grave ar fi lucrurile în exterior, nu trebuie să ne panicăm şi să ne tulburăm la interior.
Cum crezi că va arăta lumea după această pandemie și când crezi că vom reveni la normalitatea de dinainte de COVID-19?
Vom reveni în curând la normalitate, eu sunt optimistă! Însă trebuie să recunoaștem că acea normalitate „de dinainte”, după care tânjim, nu va mai fi exact aceeași ca dinaintea pandemiei… și nici nu trebuie să ne cramponăm de asta. Fenomenul acesta de o amploare nemaiîntâlnită, la care am asistat în 2020, ne-a dat de gândit fiecăruia, cel puțin în plan filosofic individual. Prinși în tumultul vieții de zi cu zi, până în 2020, venirea bruscă a pandemiei, lock-downul, autoizolarea autoimpusă din motive de siguranță medicală, ne-au forțat să ne punem întrebări de tip existențialist. Apoi, chiar dacă poate în plan economic, comercial, pandemia a avut drept impact un regres puternic, eu cred că oamenii vor ieși din situația asta cu multe elemente noi acumulate, cu mai multă cunoaștere de sine. Apoi, sper, cu mai multă încredere în medicina timpurilor noastre, întrucât vaccinul realizat în timp record reprezintă cea mai bună soluție. Poate că în primele momente ale declanșării epidemiilor știința medicală a fost depășită, mai ales în cazurile cu complicații grave. Însă a recuperat rapid, grație cercetărilor anterioare pe virusuri similare, găsind în doar câteva luni, un an, soluții aplicabile, atât terapeutice, cât și preventive, în mod specific, cum ar fi, iată, vaccinurile cu o eficacitate de peste 95%. Acest lucru face posibilă revenirea la viața noastră socială obișnuită, pe lângă disciplina autoimpusă pe care oamenii au înțeles-o și aplicat-o într-o anumită măsură.
Ce urmează pentru Oana Cuzino și pentru „Ce se întâmplă doctore”?
Vom fi aici în continuare pentru telespectatorii noștri în fiecare dimineață, în cadrul Știrilor PRO TV, în jurul orei 08:00, pentru ca oamenii să-și înceapă ziua cu gândul la darul prețios pe care îl au de întreținut: sănătatea! Așadar, suntem și vom fi aici pentru cei care au nevoie de suportul nostru, dar și de informații suplimentare prin intermediul social media, site-ul www.doc.ro sau prin mailuri directe pe care ni le pot adresa. Medicina și informația despre sănătate au în ziua de astăzi o relevanță mai sporită decât oricând, iar această încercare uriașă prin care omenirea trece, chiar în aceste momente, vine să confirme acest adevăr. Stă în mare măsură în puterea omului să controleze sănătatea, a sa și a semenilor. Realizăm în plan individual sau nu acest mare adevăr, lucrurile nu stau pe loc, însă cei care știu să învețe din experiențele proprii sau din cele colective, pot trage învățături prețioase. Și pot privi sănătatea altfel decât un dar de la sine cuvenit. Sau, cum spun englezii: „Don’t take it for granted”.
- Interviu de Gruia Dragomir.
