În lupta cu fricile care ameninţă să pună stăpânire pe noi, frica de boală, de ceilalţi, de incertitudine, de moarte, de viitor, de pierdere şi pierzanie, corpul ne devine carceră sau, dimpotrivă, sanctuar, un spaţiu închis în jurul minţii şi sufletului din interiorul căruia fiecare alege ce împărtăşeşte celorlalti. Aşa s-a născut ideea ce stă la baza rezidenţei artistice şi expoziţiei The Enclosed Garden în 2019, în cadrul colectivului feminist internaţional Heroines, a cărui misiune asumată este una extrem de ambiţioasă, deopotrivă în plan intelectual cât şi în cel al militantismului cu reflectare culturală: “Through COLLECTIVE laboratories, exhibitions and digital & sound projects, we strive to weave TRANSDISCIPLINARY RESEARCH & CREATION among WOMXN. Together, we invent NEW FORMATS of art projects and empower each other to go beyond intimate issues without ANY LIMITATIONS.”
Anual, 12 femei – artiste, antropoloage, scriitoare etc – se întâlnesc în ţări în curs de dezvoltare în care femeile nu au deplina libertate de exprimare şi împreună, timp de două săptămâni, creează în jurul ideii de intimitate feminină emoţională şi fizică o nouă formă de expoziţie multisenzorială şi transdisciplinară, The Enclosed Garden, care chestionează în egală măsură intimitatea creatoarei de artă şi pe cea a celor din jur într-o continuă luptă în plan ideatic şi artistic împotriva barierelor care înconjoară femeia în societăţile patriarhale. Până la ediţia din 2021 a expoziţiei, ce se va desfăşura în aprilie în cadrul Bienalei de la Bangkok ca rezultat al rezidenţei organizate de Heroines zilele acestea în Tailanda, pentru care au aplicat 323 de artiste din 62 de ţări (nu şi din Romania), pentru cei interesaţi de caracterul cu totul aparte al acestui demers artistic cu conotaţii antropologice, pe heroineswave.com este posibilă explorarea în detaliu a ediţiei 2020, concepută în condiţii de pandemie.
Vizitarea lui The Enclosed Garden, “a nightime exhibition” construită ca un treasure hunt ce poate dura câteva ore datorită conţinutului său extrem de puternic şi consistent – încapsulează dialogul poetic şi eseistic exprimat multimedia de 31 de femei din 23 de ţări -, este o experienţă must check fiind o remarcabilă mostră de luptă contra xenofobiei şi sexismului amplificate de apariţia coronavirusului, în care părţile corpului devin spaţii metaforice de conflict şi, în acelaşi timp, o uşă deschisă spre redefinirea artei contemporane din perspectiva autopsihanalizării creatoarelor, ale căror principii şi valori umane şi estetice sunt reconsiderate în solitudinea impusă de context. “When you look within the within, what do you see? If you are within the within, are you all in? Can you see the outside from within the within? Does the outside lie within the within?”
