INTERVIU | Matei Dima și rețeta unei comedii care vorbește pe limba tuturor: „Teambuilding 2”

INTERVIU | Matei Dima și rețeta unei comedii care vorbește pe limba tuturor: „Teambuilding 2”

Povestea din „Teambuilding” (2022) a funcționat atât de bine pentru că ne-am recunoscut în multe dintre situațiile de acolo. În ședințe care puteau fi un e-mail, în colegi cu personalități imposibil de ignorat, în obiective „ambițioase” și în momentele acelea în care planul de echipă se transformă, inevitabil, într-un haos memorabil.

După succesul primului „Teambuilding”, Matei Dima revine în universul comediei care a stârnit conversații, reacții și controverse, de data aceasta cu „Teambuilding 2”, un nou capitol care readuce în prim-plan umorul corporatist.

Actor, regizor și creator de conținut, Matei Dima – cunoscut publicului și ca BRomania – și-a construit un parcurs în care divertismentul online și cinematografia se întâlnesc cu o înclinație aparte pentru cultura pop autohtonă. Cu ocazia premierei noului film, am stat de vorbă cu el despre provocarea de a continua o poveste atât de populară. Pentru Zile și Nopți, o conversație despre râs, riscuri creative și ce se întâmplă atunci când o echipă se reunește pentru o nouă rundă de haos.

Întoarcerea în lumea corporatiștilor

Au trecut câțiva ani de la primul „Teambuilding”. Ce v-a făcut să vă întoarceți la „universul corporatiștilor” și de ce după patru ani, având în vedere succesul imens pe care l-a avut prima parte? De ce nu mai devreme?

După primul „Teambuilding”, cea mai mare provocare era să găsim un motiv bun pentru care personajele să se întoarcă. Primul film a avut o amploare pe care nu cred că putea să o anticipeze cineva, iar o continuare făcută prea repede ar fi riscat să pară doar o repetare.

Au trecut patru ani, iar lumea în care lucrăm s-a schimbat mult: AI-ul a intrat în viața noastră, generațiile comunică diferit, iar sănătatea mintală testată la birou a devenit un subiect despre care se vorbește mult mai des. Tocmai aceste schimbări ne-au dat impresia că avem din nou ceva de spus. Personajele au nevoie de o nouă provocare, iar acesta a fost momentul potrivit să le oferim una.

În „Teambuilding 2”, gașca ajunge în Republica Moldova, la un resort de vinuri. Cum a apărut ideea acestui loc și ce v-a plăcut la el pentru poveste?

Ne plăcea ideea unui loc care pare perfect pentru un teambuilding: frumos, organizat, cu activități gândite să aducă oamenii mai aproape. Resortul de vinuri din Republica Moldova ne-a oferit exact acest contrast: un decor relaxat, în care personajele ar trebui să se conecteze, dar în care lucrurile iau o altă direcție.

În plus, mutarea acțiunii în afara Bucureștiului ne-a permis să ducem povestea mai departe. E o lume nouă pentru personaje, cu alte reguli, alte persoane și alte situații în care se pot încurca.

Cum se construiește o comedie memorabilă

Primul film a avut foarte multe momente devenite memorabile. Când scriați partea a doua, v-ați trezit vreodată spunând „asta trebuie să fie scena despre care o să vorbească lumea după film”?

Nu cred că poți scrie o scenă gândindu-te exact așa. Dacă începi să construiești o replică sau o situație doar ca să devină virală, îți pierzi din vedere povestea.

Noi am încercat să facem scene care să funcționeze în contextul filmului și în care personajele să fie credibile. Unele momente au avut un potențial mai mare de la început, altele au apărut în proces. Ce devine memorabil pentru public nu poți controla complet; poți doar să lucrezi ca scena să fie bună.

Ce e mai greu atunci când faci o comedie: să inventezi situații absurde sau să te inspiri din lucruri care chiar se întâmplă în realitate?

Cred că cel mai greu este să găsești echilibrul dintre ele. O situație complet inventată poate deveni prea îndepărtată de realitate, iar una prea apropiată de realitate poate părea obișnuită.

Comedia funcționează cel mai bine când pornește de la ceva recognoscibil și îl duce puțin mai departe. Publicul râde pentru că recunoaște situația, dar râde și pentru că vede cum escaladează într-un mod neașteptat.

Inteligența artificială și noile provocări de la birou

În „Teambuilding 2” vă jucați și cu ideea de AI. Cât v-ați inspirat din nebunia din jurul inteligenței artificiale și din promisiunile că, în curând, tehnologia o să ne rezolve toate problemele?

Mult. În ultimii ani, AI-ul a devenit prezent în discuții, la job, în ședințe și în felul în care oamenii își imaginează viitorul muncii. Există o promisiune mare în jurul tehnologiei: că va face totul mai rapid, mai eficient și mai simplu.

În film, ne-am jucat cu această idee, pentru că e foarte actuală și, în același timp, are un potențial comic uriaș. Personajele trebuie să lucreze într-un context în care tehnologia devine parte din ecuație, iar asta le pune în situații noi.

Personajele voastre au mai îmbătrânit și ele. Cum s-au schimbat Horia, Emil și restul găștii față de primul film? Sau, dacă îi întrebi pe ei, probabil că vor spune că nu s-au schimbat deloc?

Sigur că ar spune că sunt exact la fel. Dar, în realitate, patru ani lasă urme. Personajele au mai multă experiență, alte responsabilități și, probabil, mai multe frustrări acumulate.

Horia, Emil și restul găștii rămân recognoscibili, pentru că exact asta îi face speciali. În același timp, le-am dat ocazia să se confrunte cu situații noi, care le testează altfel relațiile dintre ei.

Improvizație, replici și momente de pe platou

Cât de mult ați improvizat de data asta? Și există replici sau momente care au apărut pe platou și au rămas în film pentru că erau prea bune ca să le pierdeți?

Am improvizat, așa cum se întâmplă de fiecare dată când lucrezi cu oameni care au un ritm comic foarte bun. Scenariul rămâne baza, dar pe platou apar mereu variații, replici noi sau reacții neașteptate.

Unele dintre ele au rămas în film pentru că au adus ceva în plus scenei. Altele au fost foarte bune, dar nu și-au găsit locul în ritmul poveștii. Asta e partea mai puțin plăcută a montajului: uneori trebuie să alegi între două momente bune.

Care a fost cea mai grea scenă de filmat din „Teambuilding 2” – nu neapărat tehnic, ci pentru că vouă vă era imposibil să nu râdeți?

Au fost momente în care ne-a fost greu să păstrăm seriozitatea, mai ales când o replică prindea pe platou într-un mod neașteptat. Când lucrezi cu oameni pe care îi cunoști bine și care au un simț al umorului foarte dezvoltat, devine greu să rămâi concentrat.

Cea mai grea parte e că, după multe repetiții sau duble, o replică poate deveni amuzantă exact când nu trebuie. Și atunci toată echipa începe să râdă, iar tu trebuie să aștepți să revii la normal.

Absurdul corporatist și glumele care ajung în viața reală

Filmul se joacă mult cu felul în care oamenii se comportă la muncă. Ce lucru din lumea corporate ți se pare astăzi atât de absurd încât nici nu mai trebuie exagerat pentru o comedie?

Cred că, în multe situații, limbajul corporate a ajuns într-un punct în care spune foarte multe și, în același timp, nu spune aproape nimic. Există expresii, obiceiuri și formule care au devenit atât de familiare încât, puse într-un context potrivit, funcționează perfect într-o comedie.

Prefer să las publicul să le recunoască în film. Pot spune doar că, în „Teambuilding 2”, unele lucruri pe care le vedem în viața de birou au ajuns într-un punct în care aveau nevoie de foarte puțină exagerare ca să devină comice.

După primul „Teambuilding”, oamenii au început să folosească replici și personaje din film în viața reală. Te-ai gândit vreodată, în timp ce scriai partea a doua, că anumite glume ar putea ajunge din nou să fie folosite la birou?

Da, e o gândire care apare, pentru că primul film a avut o viață surprinzătoare în afara sălii de cinema. Oamenii au preluat replici, au făcut referiri la personaje și le-au integrat în felul lor de a vorbi.

Dar, când scriem, încercăm să nu ne gândim prea mult la asta. Dacă o glumă e construită doar ca să devină replică de birou, riscă să pară forțată. Preferăm să facem scene bune și să lăsăm publicul să aleagă ce rămâne cu el.

Cu cine ar merge Matei Dima într-un teambuilding?

Dacă mâine te-ar trimite cineva într-un teambuilding cu toată gașca din film, la personaje mă refer, pe cine ai vrea lângă tine și de cine ai încerca să te ții cât mai departe?

Aș vrea pe cineva care poate transforma haosul în distracție și care mă ajută să nu iau prea în serios situația. Din gașca din film, sunt personaje care au exact această calitate.

Iar de cine m-aș ține departe? Cred că de persoana care organizează totul și care are deja un plan pentru fiecare minut. Într-un teambuilding, planul prea bine făcut e de obicei începutul problemelor.

Interviu de Gruia Dragomir