W.O.R.K. | Women. Oppression. Resistance. Knowledge.

Între 16 și 25 octombrie 2026, Bienala de Scenografie București propune W.O.R.K. – Women. Oppression. Resistance. Knowledge., o temă care aduce în prim-plan munca invizibilă din spatele creației artistice, rolul femeilor și relația dintre artă și putere. Irina Moscu, directorul artistic al ediției, explică viziunea din spatele acestui concept și felul în care scenografia poate deveni un instrument de reflecție asupra lumii contemporane.

Bienala de Scenografie București 2026: conceptul W.O.R.K.

Bienala de Scenografie București este un spațiu dedicat scenografiei contemporane și, în același timp, un context de întâlnire între artiști, practici și idei care depășesc granițele convenționale ale scenei. Pentru ediția din 2026, care se va desfăşura în perioada 16-25 octombrie, am ales să construim Bienala în jurul unui cuvânt aparent simplu: WORK. Munca. Ceea ce facem, ceea ce producem, ceea ce rămâne adesea invizibil în spatele unei imagini, al unui spectacol sau al unei cariere artistice.

Dar W.O.R.K. este, în această ediție, și un acronim: Women. Oppression. Resistance. Knowledge. Patru cuvinte care nu definesc patru teme separate, ci trasează un teritoriu comun de reflecție.

Tema apare într-un moment în care certitudini pe care le credeam câștigate devin din nou fragile. Discursurile autoritare și antifeministe revin în spațiul public, polarizarea se adâncește, adevărul se fracturează în bule digitale, iar radicalizarea se produce tot mai mult algoritmic, prin mecanisme care transformă frustrarea și resentimentul în forme de identitate. În Europa, războiul nu mai este o abstracțiune istorică, ci o proximitate reală. În acest climat, devine necesar să ne întrebăm din nou cine are acces la libertate și cât de ireversibile sunt, de fapt, drepturile pe care le considerăm câștigate.

Women: rolul femeilor în scenografia contemporană

Punctul de plecare este femeia și locul ei în mecanismele de producție culturală. Nu pentru a construi o ediție exclusiv despre femei și nici pentru a separa experiențele artistice în categorii de gen, ci pentru a privi mai atent un domeniu în care femeile sunt numeroase și extrem de vizibile în practica profesională, fără ca această prezență să însemne întotdeauna o distribuție egală a autorității, recunoașterii sau puterii.

Istoria artei păstrează urmele acestei contradicții: femeile au fost prezente în școli și ateliere, dar mult mai puțin în muzee, colecții, marile selecții și pozițiile de autoritate. Guerrilla Girls au transformat această discrepanță într-o imagine emblematică a activismului artistic, întrebând, în 1989, dacă femeile trebuie să fie goale pentru a intra în Metropolitan Museum. Scenografia nu a fost nici ea în afara acestor dezechilibre. Astăzi însă, în România, asistăm la o schimbare importantă, chiar dacă fragilă: scenografele nu mai sunt excepții sau prezențe periferice, ci o forță vizibilă și articulată în definirea limbajelor vizuale contemporane.

Oppression: mecanismele de putere din producția culturală

De aici apare Oppression: nu doar în formele sale explicite, politice sau sociale, ci și în mecanismele mai puțin vizibile care determină cine vorbește, cine decide, cine este văzut și cine rămâne în afara cadrului. În teatru, asemenea mecanisme sunt cu atât mai interesante cu cât arta pe care o producem este profund colectivă, dar sistemele în care o producem continuă să funcționeze prin ierarhii.

Resistance: rezistența prin creație artistică

Resistance nu este, pentru mine, numai opoziție. Poate fi capacitatea de a continua să lucrezi, de a construi un limbaj propriu, de a refuza formulele care ți-au fost atribuite sau de a inventa alte moduri de a exista profesional. Uneori rezistența este vizibilă și radicală. Alteori este discretă și se petrece chiar în interiorul procesului artistic.

Knowledge: cunoaștere, dialog și schimb între generații

Iar Knowledge închide și, în același timp, redeschide cercul. Cunoașterea se transmite prin școli și instituții, dar și direct, între artiști, între generații, între practici și culturi diferite. Bienala devine astfel și un spațiu al schimbului de experiență și al dialogului, în care cunoașterea nu este doar expusă, ci transmisă și construită împreună.

În diferitele sale declinări, ediția W.O.R.K. aduce împreună artiști din România și din afara ei, experiențe și generații diferite, practici scenografice, performative și interdisciplinare. Conceptul traversează expozițiile, instalațiile, conferințele și workshopurile, de la reflecții asupra corpului, identității, memoriei și mecanismelor de putere până la cercetarea procesului artistic: cum lucrăm, în ce sisteme lucrăm, de la cine am învățat și ce transmitem mai departe.

Dincolo de decor: munca invizibilă din spatele scenografiei

Mi se pare important ca o bienală de scenografie să nu fie doar o succesiune de imagini spectaculoase și obiecte desprinse din spectacole. Scenografia nu este decorarea unei lumi deja construite. Este una dintre modalitățile prin care acea lume poate fi imaginată, pusă sub semnul întrebării și, uneori, reconstruită.

De aceea, WORK rămâne și în sensul său cel mai direct: munca. În spatele fiecărui spațiu, costum, obiect sau imagine există cercetare, îndoială, negociere, eșec, repetiție și foarte multă muncă invizibilă. A o face vizibilă înseamnă și a vorbi despre condițiile în care arta este produsă și despre oamenii care o produc.

W.O.R.K. nu își propune să ofere o concluzie. Mai degrabă deschide un spațiu în care putem privi scenografia nu numai prin ceea ce vedem pe scenă, ci prin relațiile, sistemele și formele de cunoaștere care fac posibilă apariția ei. Cine construiește imaginea? În ce condiții? Cu ce libertate? Și cine are, în cele din urmă, puterea de a defini lumea pe care o construim?

Text de IRINA MOSCU | ARTA & CULTURĂ

IRINA MOSCU este artistă interdisciplinară, scenografă și regizoare, cu o practică la intersecția dintre teatru, arhitectură și arte vizuale. Este director artistic al Bienalei de Scenografie București 2026.

Citește și acest interviu Zile și Nopți: CLIN D’OEIL | IRINA MOSCU: “Scenografia nu este ceva fizic, e o experiență oferită publicului”

CLIN D’OEIL | IRINA MOSCU: “Scenografia nu este ceva fizic, e o experiență oferită publicului”