De 130 de ani în același loc: Povestea familiei Einschenk din Brașov

Familia Einschenk Brașov | La 130 de ani de la înființare, atelierul Einschenk din Brașov continuă să repare instrumente muzicale în același loc. Arnulf Einschenk și fiica sa, Senta Arvay, povestesc despre meșteșugul moștenit din 1896 și despre Ziua Porților Deschise din 17 octombrie.

În 17 octombrie, în magazinul și atelierul din strada Nicolae Bălcescu va fi Ziua Porților Deschise, un eveniment cu muzică, muzicieni și povești ale unei familii care păstrează un meșteșug într-o lume comprimată în prezent în reels-uri de facebook

La 14 ani, Arnulf Einschenk intra ca ucenic în atelierul familiei de pe strada Nicolae Bălcescu. Astăzi, după mai bine de șapte decenii, încă face un meșteșug care a rezistat în vremuri de război, deportări, naționalizare și comunism. A văzut cum s-a schimbat orașul, cum s-a umplut de mașini și de viață după vremurile de restricție ale războiului și cum s-a schimbat modul în care oamenii cumpără instrumente în același atelier și magazin.

Pe 17 octombrie, porțile Einschenk se vor deschide pentru toți cei care vor să afle ce se întâmplă dincolo de firma pe care o văd din strada Nicolae Bălcescu. Va fi Ziua Porților Deschise, începând cu ora 13.00, cu muzicieni ai orașului, instrumente noi și vechi și povești de familie care au început să se scrie în urmă cu mai bine de un secol. Totuși, aici nu va fi un concert în sensul obișnuit al cuvântului, căci oamenii vor putea intra, asculta, întreba și pleca, în funcție de timpul pe care îl au la dispoziție.

„Vrem să fie văzut și de către oraș că există așa ceva, că există o continuitate atât de lungă”, spune Senta Arvay, administratorul firmei și fiica lui Arnulf Einschenk, nepotul întemeietorului, Karl Einschenk.

O poveste începută în 1896

Povestea atelierului Einschenk începe în 1896, când Karl Einschenk, constructor de orgi, a înființat firma, după un stagiu de 10 ani în străinătate, unde a învățat meserie. Casa în care funcționează astăzi atelierul a fost cumpărată de el într-o stare atât de proastă, încât nimeni nu se grăbea să o ia, ne povește Arnulf, nepotul lui Karl. Dar Karl era meșteșugar, așa că a reparat-o cu mâinile lui și a făcut din ea locul în care familia avea să trăiască și să muncească, spune tot Arnulf.

Urmele acelor începuturi au rămas în atelier, căci familia a găsit în pod literele vechii firme, le-a curățat, le-a recondiționat și le-a expus printre instrumentele care așteaptă să fie reparate și printre cele noi, care pot fi cumpărate. Pe fațada clădirii, la stradă, se află acum o altă firmă, pictată, cunoscută brașovenilor de mulți ani. Dincolo de ea însă, în casa de pe Nicolae Bălcescu, continuă povestea atelierului început de Karl Einschenk.

O istorie de familie împletită cu istoria orașului

Arnulf Einschenk lucrează aici de aproximativ 72 de ani. A intrat în atelier la 14 ani, după clasa a VII-a. Atunci îi spusese tatălui său, Helmut, că vrea să meargă la liceu, dar tatăl i-a spus să vină ca ucenic. Helmut trăise vremuri grele: „A fost șase ani în război și apoi șase ani prizonier în Donbas, în Uniunea Sovietică”, spune Arnulf, care își amintește că el a început în atelier cu reparații de acordeoane, piane și alte instrumente, dar a mers și împreună cu tatăl său să repare sau să acordeze orgile bisericilor din jurul Brașovului.

A făcut și muzică – a luat lecții de pian și a cântat la violoncel, dar a preferat partea tehnică. Totuși, în casa celor ce reparau instrumente, de sărbători, muzica se făcea și ea auzită. Mama cânta la pian, tatăl la vioară, iar Arnulf la violoncel. Pe atunci, casa și atelierul erau, de fapt, același loc. Arnulf își amintește „masa lungă din hol”, momentele în care se adunau rudele și prietenii și chiar și… „mămăliga care stătea pe masă și mătușile tăiau felii din ea cu sfoara”.

Războiul, deportările și casa pierdută

Dar vremurile erau tulburi: venise Al Doilea Război Mondial, au fost și deportările sașilor, iar familia Einschenk nu a fost ocolită de ele. Karl Einschenk avusese opt copii. Unul a murit în război, iar alții au fost deportați. Copiii lor au rămas acasă singuri. „Vecinii au vorbit cu Karl să-și ia nepoții, căci sunt singuri în casă. I-a strâns în jurul lui și a avut grijă de toți”, povestește Arnulf Einschenk.

Câțiva ani mai târziu, familia avea să piardă inclusiv casa, căci au venit la putere comuniștii și au naționalizat multe proprietăți. Familia a fost scoasă din locuință și a trebuit să găsească o alta, pe care, de asemenea, a luat-o într-o stare proastă și au renovat-o, așa cum făcuse și Karl. Comuniștii au păstrat totuși atelierul pentru că era nevoie de el, dar firma a intrat în Cooperativa Tehnică, iar Arnulf a devenit, practic, angajat al atelierului întemeiat de bunicul său. A acceptat cu o condiție: să rămână șeful secției de instrumente muzicale și a continuat să lucreze. „Eu aici m-am născut, am lucrat și lucrez și astăzi”, spune Arnulf Einschenk.

Un muzeu al instrumentelor, în pregătire

Cei care vor ajunge la atelierul din strada Nicolae Bălcescu vor putea vedea și un viitor muzeu al instrumentelor vechi, pe care familia îl amenajează puțin câte puțin în fiecare zi. Sunt aici instrumente adunate în pod de-a lungul deceniilor: un pian vechi de peste 200 de ani, similar cu cel pe care cânta Mozart în Viena, o harpă, chitare de tot felul, viori, o balalaică, o tobă de armată și un baston de dirijor de fanfară, cu o bufniță sculptată în capăt.

Există chiar și o mandolină creată din chibrituri, lipită băț cu băț. Unele instrumente au fost aduse la reparat și nu au mai fost niciodată luate. Arnulf Einschenk ne arată un bilet pentru o armonică adusă la reparat în 1999. Nimeni nu a mai venit după ea. Alte instrumente au fost pur și simplu păstrate de familie.

Niciun instrument nu este la fel cu altul

Lângă viitorul muzeu se află atelierul în care sunt reparate instrumentele vechi, dar, totodată, și magazinul în care sunt vândute instrumentele noi. Într-o altă încăpere este showroom-ul pentru pianele Forster și Petrof, frumoase, lucioase și unice. Arnulf spune că fiecare pian sună altfel. Deschide capacul unuia și cântă, apoi se așază la altul și, dacă ești atent, sesizezi diferențele de sunet.

Fiica se întoarce în magazin

Senta Arvay a crescut în același loc. Își amintește că, în clasa I, tatăl său a adus-o după școală la atelier și i-a dat de curățat niște piese de acordeon „Doar nu o să stai degeaba”, își amintește Senta că i-a spus tatăl său. Mai târziu, ea a studiat la Politehnică în limba germană și a lucrat într-o multinațională, a avut o carieră în față și a renunțat la ea atunci când au venit copiii. Când cei trei micuți au crescut, s-a întors în firma familiei. Astăzi este administratorul firmei și omul din spatele prezenței atelierului în social media.

Einschenk are pagină de Facebook și Instagram, ca o încercare de a găsi locul unei afaceri vechi de 130 de ani într-o lume în care online-ul a schimbat inclusiv comerțul cu instrumente muzicale. Totuși, Senta spune că, atunci când vine vorba despre cumpărarea unui instrument, nimic nu înlocuiește experiența directă: „cel mai bine este să vii în magazin, să vezi instrumentul, să pui mâna pe el și să-l auzi”.

Cine duce mai departe meseria

Familia nu știe încă cine va duce mai departe meșteșugul Einschenk. Un tânăr din Ialomița, pianist, învață partea tehnică și merge la cursuri de perfecționare în Germania și Cehia. Este interesat, dar meseria cere timp. „Nu te poți îmbogăți de azi pe mâine”, sintetizează Senta inclusiv crezul străbunicului care a înființat firma, Karl Einschenk, în 1896. O firmă care a trecut prin 130 de ani de istorie și un atelier în care astăzi lucrează Arnulf, alături de soția sa și Nicușor Răducan, tânărul ucenic. Senta, de asemenea, încearcă să-i construiască viitorul.

Dincolo de toate schimbările, cel mai clar semn al continuității unei firme într-o piață economică volatilă rămâne unul singur: în fiecare zi, cineva deschide dimineața ușa atelierului pentru a repara instrumentele muzicienilor orașului și nu numai. În 17 octombrie îi aflați poveștile, secretele, dificultățile. Și veți auzi și muzica interpretată de clienții și prietenii din Brașov.

Interviu de ADINA CHIRVASĂ | INTERVIURI

Cover foto:

• © Laura Căpățână Juller

Fotografii interior:

• © Laura Căpățână Juller
• © facebook.com/muzicaeinschenk