Rezumat
Jesús Franco, între erotism și horror goticA Virgin Among the Living Dead și controversata versiune cu zombie
În VIDEODOME, Ioan Big revizitează „A Virgin Among the Living Dead” (1973), unul dintre cele mai controversate titluri semnate de Jesús Franco, un film în care horror-ul gotic, erotismul și morții-vii se întâlnesc într-o poveste cu o istorie la fel de stranie ca pelicula însăși.
Jesús Franco, între erotism și horror gotic
Pasionat în egală măsură de erotism şi horror, Jesús Franco, un Ed Wood a Euro-Horror-ului, a explorat în sutele sale de filme semnate ca regizor sau scenarist toate subgenurile cinematografice din spaţiul de Exploitation în care a putut regăsi ambele componente, de la adaptări ale scrierilor Marchizului de Sade la închisori de femei, de la Giallo la canibali, de la Nunsploitation la filme de război.
Spre finele carierei, cineastul a recunoscut într-un interviu că nu îl agreează pe George A. Romero, că, pur şi simplu, urăşte zombie ca tip de personaj şi, drept urmare, cu excepţia omagiului adus lui Amando de Ossorio (Mansion of the Living Dead–1982, un remake aproximativ după Tombs of the Blind Dead), a preferat de obicei să rămână mai degrabă ataşat de romantismul gotic asociat cu Dracula şi vampirii aferenţi (inclusiv în A Virgin… beneficiem de ceva lesbianism vampiresc) decât de morţii-vii. Să vedem unde se plasează în această situaţie “A Virgin Among the Living Dead”.
Filmată în 1971 în Lisabona, la doi ani după relocarea artistului în Franţa (pentru a evita restricţiile impuse de cenzura spaniolă), dar prezentată publicului abia în 1973, pelicula lui Franco se regăseşte permanent printre candidatele la titlul de ‘cel mai prost film al tuturor timpurilor’, asta şi din cauza controversei stârnite mai ales printre fanii cineastului legată de relansarea din 1981, prin faptul că a fost “îmbogăţită” artificial cu mai mulţi zombies din cadre filmate de Jean Rollin pentru Zombie Lake (de altfel, Rollin apare oricum pe generic fiind creditat că a regizat scena visului).
Aşadar, o tânără studentă londoneză crescută în internat, Christina Benson, se vede obligată să se deplaseze într-un castel izolat din Montserrat, unde, alături de rude ciudate (un apelativ elegant pentru a le define, iar Franco însuşi joacă rolul retardatului servitor mut Basilio), pe care le-a ignorat ani întregi, trebuie să asiste la deschiderea testamentului lui taică-su, Ernesto, care s-a sinucis. Ceilalţi se dovedesc a fi morţi-vii, iar coabitarea (de “convieţuire” este mai greu să vorbim) decurge cu dificultăţi.
A Virgin Among the Living Dead și controversata versiune cu zombie
Implicată în ritualuri derivând din magia neagră ce au ca obiectiv final un sacrificiu uman, Christina îşi pierde gradual siguranţa de sine, de orăşeancă atotştiutoare, mai ales că cei care nu au treabă cu proprietatea declară fără ezitare că aceasta e părăsită, că “the ghost of the people who lived in the house come back to haunt it” şi că, pe măsură ce îşi petrece vremea acolo din ce în ce mai mult, va fi asimilată lumii morţilor în detrimentul celei… pământene.
După un început promiţător, totul se fâsâie treptat… în opinia mea.
Nu complet, dar suficient pentru a menţine distanţa. Incontestabil însă, filmul conţine elemente care nu îl fac ignorabil, iar cel mai important este acesta: cu toate că poate părea ieşită din pattern-urile lui Franco, parodia ritualurilor catolice de la îngroparea Herminiei – inclusiv componentele de comedie neagră – îşi poate găsi explicaţia, cred eu, în moartea tragică în vara lui ’70 a primei sale mari iubiri, actriţa Soledad Miranda.
Asta ar justifica tentativa subconştientă de a ataca obiceiurile futile care înconjoară dispariţia din viaţă a uneia dintre persoanele dragi, care, într-o anume măsură, apropie La nuit des étoiles filantes aka A Virgin Among the Living Dead de Lisa and the Devil al lui Mario Bava din acelaşi an, 1973, şi permite cineastului un exerciţiu absolut personal (cu bune şi rele), un studiu având drept subiect depresia sufletească.
Trecând peste aceste speculaţii, un lucru e cert: dacă doriţi să încercaţi să vedeţi filmul lui Franco, alegeţi versiunea fără zombie-figuranţi, iar dacă vreţi totuşi şi asemenea personaje în cadru, lăsaţi-l pe acesta deoparte şi uitaţi-vă direct la filmul lui Rollin, Zombie Lake.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
