Mersul solo la festival pare, la prima vedere, împotriva firii: afișele și pozele sunt pline de găști gălăgioase și cupluri. Am ajuns la varianta asta din necesitate, în 2021, pentru o trupă pe care voiam neapărat să o văd, și am rămas la ea. Ediția de la Bonțida mi-a arătat din nou ce se schimbă când mergi singur.
Festivalurile sunt concepute adesea pentru găști gălăgioase ori cupluri. Sau cel puțin așa se văd în imagini. De câțiva ani, însă, experimentez mersul solo la marile festivaluri, iar ediția Electric Castle de anul acesta mi-a confirmat că este cea mai bună decizie pe care o poți lua dacă alternativa este să rămâi acasă. Înveți că nu trebuie să-ți refuzi o bucurie doar pentru că oamenii dragi din viața ta nu pot sau nu vor să te însoțească în acel moment.
Am început să fac asta prin 2021, când voiam neapărat să-mi văd trupa preferată, Nothing But Thieves, dar nu aveam cu cine să merg. La fel și în anii următori: în 2023 la Electric Castle, din nou la Summer Well, în 2024 și, recent, din nou la Bonțida (evident, pentru aceeași trupă). Ca jurnalist de evenimente, am obținut acreditarea de presă, dar pentru prietenii mei nu era o prioritate sau, pur și simplu, nu se alinia programul.
Singurul loc în care nimeni nu te judecă
Mersul solo oriunde e un soi de terapie de șoc pentru anxietatea socială. La un festival mare, însă, mulțimile devin atât de omogene, încât nu mai distingi grupurile. Eu, care țin enorm la spațiul personal, a trebuit să învăț pur și simplu să fiu cot la cot cu oameni complet străini, fără să mai simt nevoia de defensivă. Așa că, dacă ești la fel ca mine, înveți să te dizolvi în mulțime și să accepți apropierea celorlalți ca pe ceva firesc. Așa ieși din zona de confort fără să-ți dai seama.
Apoi, cu cât festivalul e mai mare, cu atât e mai ușor să devii invizibil(ă), dar într-un sens bun. Realizezi rapid că fiecare își dorește doar să se exprime autentic, fie printr-o ținută extravagantă, fie dansând liber în ploaie, și că nimănui nu-i pasă ce faci. Iar asta îți oferă o senzație incredibilă de libertate. Iar când te pierzi printre zecile de mii de oameni adunați la main stage, așteptând cu sufletul la gură artistul preferat, te simți dintr-odată parte din același corp comun. Se creează automat acea stare pură de apartenență și poți să țipi cât te țin plămânii, fără să-ți pese cine te vede sau te aude. Cine o să te judece?
Autonomie și timp pentru tine
Mersul solo la un festival înseamnă și că îți faci propriul program: mergi în festival când simți, te retragi atunci când nu mai poți fără să te scuzi sau să îți explici oboseala, migrezi de la o scenă la alta luând decizii spontane și ajungi să descoperi trupe noi sau aterizezi la un concert pop-up surpriză fără să tragi de nimeni.
Un vers de la Luna Amară spunea că e „timp pentru noi”. Eu zic că e timp pentru tine. Iar partea cea mai frumoasă este că lumea chiar e mică. De fiecare dată am sfârșit prin a mă întâlni trecător cu oameni cunoscuți, împărțind o bere și o poveste, înainte de a-mi relua drumul în propriul meu ritm.
Text și foto de LAURA COZMÎNCĂ | Muzică
Citește și:
MUZICĂ | Formații de rock alternativ de care probabil nu aţi auzit
MUZICĂ | Formații de rock alternativ de care probabil nu aţi auzit
RECOMANDĂRI | Trupe cu un sound fresh pe care să le pui în playlist vara aceasta
RECOMANDĂRI | Trupe cu un sound fresh pe care să le pui în playlist vara aceasta
-> Camerata Brasil – Bach în Brazilia (2000): două lumi muzicale depline pe același album
