INTERVIU | Doi oameni, un singur dor: muntele. Povestea lui Dinu și Marlene Mititeanu din documentarul „Hoinari prin Munți”

Interviu cu Dinu și Marlene Mititeanu

„M-am îndrăgostit de tine deoarece erai îndrăgostită de munte” – mărturisirea care surprinde cel mai bine povestea lui Dinu și Marlene Mititeanu, montaniarzii clujeni pentru care muntele a devenit nu doar o pasiune, ci un mod de viață.

Astăzi, cei doi sunt protagoniștii documentarului „Hoinari prin Munți”, semnat de regizorul Cosmin Dumitrache, prezentat în avanpremieră mondială pe 15 iunie, la Cluj-Napoca, în cadrul TIFF.

În fața unei săli pline, filmul a adus pe ecran nu doar frumusețea munților, ci și felul în care o viață trăită în acord cu natura ne poate învăța să fim mai prezenți, mai atenți și mai conectați la ceea ce contează cu adevărat.

Într-un interviu exclusiv pentru Zile și Nopți, Dinu și Marlene Mititeanu vorbesc despre emoția primei vizionări alături de public, despre ce căutăm, de fapt, în munți, și despre lecțiile de smerenie pe care le înveți pe potecă. Totodată, cei doi dezvăluie ce au redescoperit despre ei înșiși recitind cele 64 de scrisori de la începutul poveștii lor de dragoste.

Cuvinte greu de găsit

Ați văzut documentarul în avanpremieră, alături de publicul TIFF de la Cluj-Napoca. Imediat după proiecție, emoțiile erau încă foarte puternice și cuvintele greu de găsit. Acum, după ce ați avut puțin timp să așezați această experiență, cum priviți filmul? Cum vi l-ați imaginat înainte de vizionare și cum l-ați simțit, de fapt?

Marlene Mititeanu: Înainte de vizionare, am încercat să nu mi-l imaginez în niciun fel, am acceptat provocarea pe care ne-a propus-o Cosmin Dumitrache, regizorul, anume aceea de a vedea filmul pentru prima oară odată cu publicul, la avanpremieră; eram doar curioasă din sutele de cadre filmate, care au ajuns în forma finală.

La avanpremieră am traversat un amalgam de stări: bucurie când am văzut câţi oameni aşteptau să intre şi cum s-a umplut sala, emoţie dusă aproape de lacrimi când am retrăit momente şi am revăzut locuri dragi. Iar la final, urcând pe scenă în aplauze, mi s-a părut ireal…a fost copleşitor…

Dinu Mititeanu: Văzusem trailer-ul și eram sigur că tot filmul va fi la fel. Am simțit după vizionare și după reacția sălii, că dragul Cosmin care a muncit atât de mult la el poate fi mândru de rezultat.

Protagoniști în film

Regizorul Cosmin Dumitrache povestea că, atunci când v-a propus acest proiect, v-ați dorit să rămâneți mai degrabă în plan secund, ca simpli martori ai poveștii. Ce v-a făcut, în cele din urmă, să acceptați rolul de protagoniști? Cât a contat relația de încredere și prietenia construită în timp?

M.M.: Da, ideea iniţială, care ne-a făcut să acceptăm să apărem într-un film, era aceea de a arăta publicului larg frumuseţea munţilor, măreţia lor. Apoi, pe măsură ce Cosmin a început să intre în povestea noastră, ne-am trezit cu camera tot mai aproape de noi, am observat cum devenim din figuranţi, personaje principale. Când am realizat asta, munciserăm deja destul de mult, aşa că am decis să nu îl necăjim pe Cosmin, să îl lăsăm să îşi ducă gândul până la capăt…şi să vedem ce iese. Bineînţeles, faptul că eram deja foarte buni prieteni, că aveam mare încredere în el şi că nu voiam să ne dezamăgim unii pe alţii, a contat foarte mult.

D.M.: Am acceptat deoarece figuranții nu trebuie să dea sfaturi unui regizor și din prietenie și respect pentru profesionalismul său, dovedit prin calitatea filmelor anterioare ale lui.

Experiențe pe munte

Care sunt cele mai vii amintiri din primele dumneavoastră experiențe pe munte? Poate un peisaj, un miros, o stare sau o emoție care v-au rămas alături până astăzi.

M.M.: Bucuria de a admira apusuri şi răsărituri, zgomotul picăturilor de ploaie pe pânza cortului sau pe acoperişul refugiului, senzaţia de vis trăit cu ochii deschişi din turele în nopţi cu lună plină, mai ales iarna, sunt ceea ce ne dorim să retrăim oricât de des posibil.

D.M.: Pentru mine, cea mai vie și cea mai veche amintire despre munte nu e ca adolescent sau adult și nu de pe munte. Ci din copilăria petrecută în satul natal aflat nu departe de măreața Creastă Făgărășană: mirarea și întrebarea „de ce acea panglică orizontală și lungă de alb dintre cerul albastru  de deasupra și verdele de la poalele crestei sosește atât de devreme și pleacă atât de târziu?”.

Labirint plin de frumuseți

Domnule Mititeanu, descrieți Piatra Craiului drept un „labirint plin de frumuseți” și locul în care, la vârsta adultă, vă puteți continua jocurile copilăriei. Ce anume v-a legat atât de profund de acești munți? Și cât de special vi se pare faptul că sunt, în mod deloc întâmplător, și munții de suflet ai soției dumneavoastră?

Piatra Craiului e un munte fascinant, care îmi amintește de un citat de Jean Coste: „J’aime cette montagne, comme on aime une personne”. Mircea Florian care apare și în film, când,  de câteva ori Viața i-a cerut să aleagă între două iubiri, a ales Crăiasa! Ce m-a legat de ea? Răspunsul este acel citat din întrebarea Dvs: „este un labirint de frumuseți”!  John Ruskin a scris: „Nicăieri în natură nu există atâta varietate pe un spațiu atât de restrâns ca în munte”. Eu l-am parafrazat afirmând: „Nicăieri în alt munte al nostru, nu există atâta varietate și atâta concentrare de frumusețe pe un spațiu atât de restrâns, ca în Piatra Craiului”.

Marlene, ați descoperit că iubiți muntele cu aceeași intensitate. Cât de important este să împărtășești această pasiune într-o relație și ce aduce ea unui cuplu?

A avea aceeaşi pasiune cu partenerul de viaţă, mie mi se pare esenţial; acesta a fost pentru mine cel mai important criteriu de alegere, pe lângă alte câteva; cred că fără această trăire în comun a bucuriilor şi a emoţiilor, totul e banalitate şi iluzie.

Povestea a început cu 64 de scrisori

Într-o epocă a mesajelor instant, povestea dumneavoastră a început cu 64 de scrisori și trei luni de corespondență. Dacă ați reciti astăzi una dintre acele scrisori, ce credeți că ați regăsi în ea: doi oameni îndrăgostiți de munte sau începutul unei vieți construite împreună?

M.M.: Aş regăsi doi oameni care ştiau de la bun început că au acelaşi dor: muntele. Dar care, cu fiecare scrisoare, îşi mai descopereau şi multe alte lucruri în comun, principii de viaţă, dorinţe, visuri…cărora li se părea că se cunosc de demult şi că s-au regăsit după o lungă despărţire.

D.M.: Eu, având mai mult timp liber, recitesc la 3-4 ani toate acele scrisori, așa cum recitesc de pe blogul www.dinumititeanu.ro relatări ale unor drumeții ale noastre prin locuri de care mi-e dor și cum recitesc multe dintre cărțile despre munte. La întrebarea dvs. aș răspunde „ambele” și aș adăuga  un citat dintr-o carte a celebrului alergător catalan Kilian Jornet, citat care ni se potrivește amândurora:

„M-am îndrăgostit de tine deoarece erai îndrăgostită de munte”.

Și nefiind superficial niciunul dintre noi doi, era clar că urma „să construim împreună o viață”. Ceea ce a arătat filmul construit de Cosmin.

Nu există doi munți la fel

Marlene, spuneți că nu există doi munți la fel, așa cum nu există doi oameni la fel. Cum înveți să privești un munte astfel încât să-i descoperi personalitatea?

În prima fază a cunoaşterii unui munte, cred că trebuie să începi de acasă să studiezi hărţi, să te uiţi la poze, să fii curios să îl descoperi. Apoi, să te duci spre el cu toate simţurile activate, să fii atent la detalii, să îl cunoști fără grabă şi fără orgoliu de cuceritor, să te bucuri de tot ceea ce îţi oferă şi din punct de vedere peisagistic, dar şi al unor momente unice şi uneori magice, care pot rămână în minte şi în suflet preţioase amintiri.

Domnule Mititeanu, medicina și muntele par, la prima vedere, două lumi diferite. Ce a învățat medicul de la alpinist și ce a învățat alpinistul de la medic?

Că pentru ambele trebuie o temeinică pregătire și apoi practicate cu seriozitate și conștiinciozitate, nu cu oribilul slogan „merge și așa!”.

Vorbiți despre munte ca despre un act de cultură și spuneți că pe munte nu se merge ca pe stadion. Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, să fii un om cultivat în relația cu muntele?

D.M.: Cel care consideră muntele doar un stadion, e doar sportiv. Cel care consideră că  muntele este o operă de artă, este în primul rând un om de cultură. El parcurge muntele nu doar cu mușchii, ci cu toate simțurile, cu sufletul mereu flămând de frumos, de liniște și libertate. În munte ne simțim ca într-un muzeu de artă.

Viața pe ecran

Ați descris experiența de a vă vedea viața pe ecran, la avanpremiera mondială a acestui documentar, ca fiind asemănătoare cu cea trăită pe vârful Matterhornului, când întreaga viață v-a trecut prin fața ochilor. Ce au în comun aceste două momente?

D.M.: Ambele sunt pentru noi „vârfuri impresionante”: Matterhornul o fascinantă piramidă geologică, mult dorită de toți montaniarzii…pe care, Noi Doi am urcat-o bazați doar pe dorință, nu pe un ghid alpin. Filmul „Hoinari prin Munți” este și el un „munte de frumusețe” clădit de inimosul Cosmin. „Cărămizile” i le-am oferit noi, dar munca imensă de „constructor” a depus-o el! Muncă pentru care ne bucurăm mult că este și va fi apreciată, și posibil premiată!

Domnule Mititeanu, considerați că este greu de explicat ce căutăm în munți. După o viață petrecută aproape de ei, simțiți că ați găsit un răspuns?

Căutăm și găsim în munți ceea ce nu avem între zidurile  „cetăților” moderne în care ne-a aruncat Viața: spații ample, frumusețe, liniște, flori, culori, mirosuri naturale, muzica arcușului vânt pe harfe de cetini. Căutăm libertatea și bucuria de a savura toate astea împreună cu ființa iubită.

Despre smerenie

Marlene, vorbiți despre smerenie și despre felul în care muntele v-a învățat sensibilitatea. Cum se transformă această sensibilitate într-o resursă atunci când urcați pe munte?

Aşa cum spuneam şi în film, eu merg pe munte ca la o întâlnire cu un maestru, convinsă că de fiecare dată voi mai descoperi ceva nou, voi mai primi o lecţie. Sunt convinsă că depinde doar de mine să pot să primesc toată bogăția de privelişti, senzații şi trăiri pe care muntele mi le oferă; de aceea cred că a mă apropia de munte în linişte, cu ochii larg deschişi, atentă la detalii şi cu inima deschisă, este pentru mine sursă de energie şi de echilibru.

Dacă spectatorii ar pleca din sală cu un singur gând sau cu o singură emoție după vizionarea documentarului, care v-ați dori să fie aceea?

M.M.: Aş dori să înţeleagă cât este de important să aibă curajul să viseze şi să îşi găsească resursele să își urmeze visurile.

D.M.: Gândul de a petrece mai mult timp în natură, pentru că vor găsi acolo toate emoțiile pozitive.

Interviu de ADRIANA FILIP

Sursa foto header: Cosmin Dumitrache | “Hoinar prin munţi”

“Hoinar prin munţi” pe social media -> Instagram – www.instagram.com/hoinariprinmunti / Facebook – www.facebook.com/HoinariPrinMunti