Hollywoodul are o relație complicată cu SF-ul „deștept”. Îl vrea, îl promite, îl marketează cu trailere bombastice și apoi, uneori, îl simplifică până rămâne doar zgomot și lumină.
Proiectul Hail Mary pare însă genul de proiect care ar putea sparge tiparul. Sau, în cel mai rău caz, să-l confirme, dar cu stil.
Ecranizarea romanului scris de Andy Weir vine la pachet cu un ADN deja testat. După succesul lui The Martian, Weir a devenit sinonim cu acel tip de Science Fiction în care eroul nu salvează lumea cu pumnii, ci cu ecuații și multă răbdare. Doar că, de data asta, miza e mai mare: Soarele își pierde din putere, Pământul se stinge încet, iar un profesor de științe ajunge – fără prea mult entuziasm – ultima carte jucată de umanitate.
La cârmă se află tandemul Phil Lord & Christopher Miller, un duo care a demonstrat că poate jongla cu umorul meta și emoția autentică, fie că vorbim despre The LEGO Movie sau despre energia haotică din 21 Jump Street. Alegerea lor pentru următorul proiect cinematografic este interesantă, pentru că Proiectul Hail Mary are multă știință, multă solitudine și suficient spațiu pentru tăceri apăsătoare, deși ele nu prea se întâmplă. Nu e genul de material care trăiește exclusiv din punchline-uri, dar are câteva – „I put NOT in astronaut”.
În rolul principal, Ryan Gosling. O alegere aproape… prea potrivită. Gosling are acel aer de om obișnuit prins într-o situație cosmică, iar experiența lui din Blade Runner 2049 arată că poate duce în spate un SF cerebral fără să transforme introspecția în somnolență. Personajul său nu e un astronaut antrenat pentru glorie, ci un tip care ar prefera probabil să predea la clasă decât să negocieze cu moartea unei stele.
Faptul că Ryan Gosling duce filmul în spate nu este doar un argument de marketing, ci și unul de nuanță. În ultimii ani, Gosling a oscilat inteligent între cinema de autor și blockbuster cu ambalaj glossy. A trecut prin melancolia high-tech din Blade Runner 2049, a jucat cartea ironiei auto-conștiente în Barbie și a testat terenul thrillerului de acțiune în The Gray Man. Este genul de actor care pare minimalist până în momentul în care înțelegi că, de fapt, își construiește personajele din tăceri și mici și subtile expresii. Pentru un rol precum Ryland Grace, un om obișnuit aruncat în extraordinar, această economie de gesturi poate fi exact combustibilul emoțional necesar.
Mai mult, Gosling are o calitate rară în peisajul blockbusterelor contemporane: poate face vulnerabilitatea să pară cool fără să o transforme în clișeu. Într-un film care va alterna, inevitabil, între explicații științifice dense și momente de panică existențială, prezența lui ar putea fi liantul care ține publicul aproape. Poate că aici stă miza reală a filmului… nu doar în spectacolul vizual – inevitabil, generos -, ci în echilibrul dintre hard science și emoție.
Romanul lui Weir funcționează pentru că tratează fizica și biologia cu seriozitate, dar nu uită să aibă și umor, nu uită de latura umană.
Relația centrală (nu e niciun spoiler că Ryland întâlnește un extraterestru), care devine surprinzătoare, improbabilă și profund umană, este motorul poveștii. Dacă filmul ratează acel nucleu afectiv, rămâne doar o demonstrație tehnologică cu buget mare.
Pe de altă parte, brandul Proiectul Hail Mary vine cu ștampila lui Andy Weir, autor care după succesul global al lui The Martian și adaptarea sa cinematografică, a devenit un fel de patron spiritual al SF-ului accesibil, dar inteligent.
Cărțile lui nu sunt doar aventuri spațiale, ci și declarații de dragoste pentru știință, pentru metoda experimentală și pentru ideea că mintea umană poate improviza soluții chiar și când universul pare să închidă toate ușile. Dacă filmul reușește să păstreze această filozofie (optimismul încăpățânat al omului de știință pus la colț) atunci nu vorbim doar despre o altă ecranizare, ci despre consolidarea unui nou standard pentru SF-ul mainstream.
Deocamdată, toate elementele sunt aliniate promițător: material sursă solid, regizori inventivi, un protagonist carismatic interpretat de Ryan Gosling. Rămâne întrebarea esențială: va avea filmul curajul să lase știința să fie complicată și emoția să fie sinceră? Vom vedea începând din acest weekend, pentru că Proiectul Hail Mary a fost lansat în cinematografele din România.
Text de GRUIA DRAGOMIR
