NEKO CASE | Pe frontiera între Punk şi Country Noir
Poate că melomanii nefamiliarizaţi cu scena Punk nord-americană din anii ’90 să fi tresărit mai puţin în toamna trecută la vestea lansării noului album solo al posesoarei uneia dintre cele mai impresionante voci de pe scena Indie Folk-Rock de peste Atlantic, NEKO CASE, dar calităţile pieselor se constituie într-un start adecvat pentru a descoperi această creatoare originală, pentru care nu există granițe între om și natură, rațiune și durere, logică și emoție.
În conceperea Neon Grey Midnight Green, Case a plecat de la premisa că, într-un fel, adevărata eroare nu este proiectarea instinctului uman asupra lumii naturale, ci suprimarea rolului pe care aceasta îl joacă în instinctul uman și astfel a rezultat o muzică profund emoțională, în care durerea nu strică realitatea, ci, dimpotrivă, o îmbogăţește.
Neon Grey Midnight Green este doar al optulea album solo din cariera lui Neko Case (n. 1970), dar discografia ei numără zeci de titluri, în frunte cu cele scoase cu supergrupul Indie The New Pornographers, pe care l-a fondat în vremea când studia designul la Vancouver.
Acolo a înregistrat piesele de pe LP-ul de debut al trupei, Mass Romantic, în 1998, înainte de a reveni în State pentru a se concentra asupra proiectelor personale, care au dus-o iniţial pe o cale presărată cu accente dark din spaţiul Alt-Country și a atins un vârf în 2006 prin albumul Fox Confessor Brings the Flood, inspirat de propriile trăiri, dar și de basme, dată fiind fascinaţia cantautoarei pentru istorioarele cu zâne care nu sunt mereu bune, virtuoase sau morale.
De aici, spectrul său stilistic s-a diversificat, astfel încât nominalizările la Grammy din 2010 și 2015 au fost pentru cel mai bun album de Contemporary Folk și, respectiv, Alternative, iar experienţe aparte precum colaborările cu artiști ca Peter Wolf sau The Mekons, duetul cu Nick Cave (She’s Not There) ori piesa compusă pentru blockbuster-ul The Hunger Games (2012) i-au consolidat statutul de icon Indie.
Neon Grey Midnight Green apare la șapte ani după LP-ul Hell-On, cea mai lungă pauză din cariera ei solo, într-o lume complet diferită.
De atunci, din 2018, Neko Case și-a reconstruit casa distrusă de un incendiu, a supravieţuit unei pandemii globale, și-a publicat memoriile care au devenit bestseller, a lansat încă două albume cu New Pornographers, a început să lucreze la un musical Thelma & Louise și a asistat neputincioasă cum prietenii i-au murit unul după altul.
Ei bine, noul ei album nu ocolește nimic din toate acestea, îmbinând durerea și bucuria în însăși arhitectura sa muzicală, ceea ce îl face realmente un must listen.
Text de IOAN BIG | MUSIC STAR/ INDIE STAR
