Marty Supreme: Scopul scuză mijloacele?
Aflat luna trecută în Londra, în deja uzualele vizite de pe Emirates Stadium pentru a-mi susține favoriții de la Arsenal, am profitat de ocazie și într-una dintre zilele ploioase de care am avut parte am decis să mă adăpostesc într-un cinema. Și când zic cinema, mă refer la chiar la o sală de cinema sau un picturehouse, cum i-a zis englezul.
Și m-am dus cu direcție către Marty Supreme, filmul care la noi urma să apară la final de ianuarie. Cu popcorn-ul în brațe și locul strategic ales de pe rândul din mijloc, am așteptat cu interes să văd ce ne-a mai pregătit Josh Safdie (regizorul) și dacă Chalamet e chiar așa de bun pe cât zic criticii.
De la bun început, filmul setează un ritm alert, deja aproape un trademark al său, după cum bine am putut vedea în Uncut Gems sau Good Time.
Chalamet, aici sub numele de Marty Mauser, are ochelari, un început de „mono sprânceană”, o ușoară acnee și o tentativă de bărbiță cu mustață. Pletele în vânt și chipul angelic din Dune sau Call Me By Your Name au lăsat locul unei apariții mult mai dure, mai neîngrijite și mai bine potrivite peisajului din New York-ul anilor ’50, acolo unde are loc acțiunea filmului.
Odată cu el facem cunoștință și cu Rachel (Odessa A’zion), tânăra cu ochi superbi care intră în magazinul de pantofi unde lucrează Marty, sub pretextul că a uitat ceva acolo cu o zi înainte. În realitate, cei doi se strecoară în depozit unde… se bucură de avântul vârstei. Apoi, pentru a sublinia (nu foarte subtil), finalitatea actului dintre cei doi, Safdie optează pentru un montaj digital cu mai mulți spermatozoizi care se-ntrec, până într-un punct mare și alb, care se transformă într-o minge de ping-pong. Pe moment am râs, dar la urmă mi s-a părut ingenios.
Lui Safdie nu îi e frică să inducă anxietate spectatorului. Nu îi e teamă că îl sufocă, și tocmai de-aia filmul te ține fără probleme, chiar dacă are două ore și jumătate.
Acțiune, dramă, comedie, situații extreme și poate uneori exagerate, toată completează un tablou al unui New York haotic, plin de tot felul de oameni care mai toți atârnă de un fir de ață de marele american dream, spre care tinde fiecare. Cel mai bun exponent e chiar Marty.
În esență, Marty nu e un erou. Ba dimpotrivă. E genul de personaj care ar face orice ca să obțină ce își dorește, chiar dacă asta implică violență, înșelăciune, furt sau încălcarea a aproape orice ține de moralitate. Și cu siguranță că nu ar fi fost la fel dacă partitura nu era pe mâna lui Timothée Chalamet, care cred sincer că face cel mai bun rol al lui din toată cariera de până acum.
Carieristul disperat, talentat, dar care tot timpul aspiră la măreție face din Marty un personaj profund viciat, dar de la care nu îți poți lua ochii și care s-ar putea să îi aducă lui Timmy primul Oscar din carieră, la care râvnește și el atât de mult.
- MARTY SUPREME 2025
- Regia: Josh Safdie
- Cu: Timothée Chalamet, Sandra Bernhard, Fran Drescher, Gwyneth Paltrow
- Gen film: DramăM Sport
Text de ŞTEFAN IANCU | POINT OF VIEW
