Rezumat
Cozerie cu Ruxandra a apărut dintr-o dorință.Primele seri de Cozerie au fost prilej de reflecție.Următoarea ediție Cozerie cu Ruxandra va fi la începutul lunii februarie, după un respiro de ianuarie.
Cozerie cu Ruxandra a apărut dintr-o dorință.
De a crea contextul prielnic găsirii cu alții în așezarea caldă a statului la taclale. Fără miză comercială sau performativă. Întâlniri curioase, tandre, molcome, abrupte. Sporovăiala care nu caută rețeta rentabilității imediate (personale, profesionale). O experiență de going out fără o teleologie clar definită, permeabilă, adaptabilă, „încastrabilă” în propriile registre.
„Doamne ferește, să nu se plictisească [spectactorii]! Dar asta m-a deranjat și m-a împiedicat să mă concentrez la ceea ce spuneam și făceam, așa că, în acest context, rostirea și mișcările obișnuite o luau înaintea gândurilor și sentimentelor mele. Cea mai mică poticnire ar fi însemnat o catastrofă inevitabilă.” – reciteam deunăzi Stanislavski și am dat peste acest fragment.
Parcurgându-l iar, mi-am dat seama că deși aveam sublinieri (cu mult înainte de a se înfiripa ideea serilor de Cozerie cu Ruxandra), înțelegerea a venit în cadrul primelor ediții experimentând.
Primele seri de Cozerie au fost prilej de reflecție.
Viețile noastre nu sunt marcate doar de „evenimente” sau de fericiri sau tristeți. Mărturisesc, la început am avut frământarea receptării dialogului ca fiind necaptivant. Clișeul molipsitor și obsesiv al credinței (eronate!) că cei prezenți simt nevoia unor stimuli constanți, de a se întâmpla obligatoriu „ceva”, mi s-a inoculat în timp, ducând la dobândirea nedorită a unor manierisme, chiar „mimări” a ceea ce îmi imaginam că ar trebui să fie (și să facă) un bun interlocutor-„întrebător”.
Și deși Cozeria am gândit-o ca dialog care nu urmărește senzaționalul, îmi era greu să îmi păstrez receptivitatea la delicatețea confesiunilor invitaților, când nuanțele erau umbrite de căutarea unor „excitanți” – chiar dacă s-au spus și se spun lucruri notabile în cadru Cozeriilor, fie ele de profunzimi diferite. De poticnirea la care face aluzie și Stanislavski mai sus mă feream, la rându-mi. Dar, precum în muzică, am învățat că pauza are semnul și rolul (!) ei.
Noroc că vreme trece, vreme vine, cu relaxare și cu lecția, poate cea mai importantă, că a asculta cu atenție nu merge mână în mână cu a confecționa atenția și că rețeta cea mai bună e curiozitatea nedisimulată și prezența. Și replica. Gândul propriu. Poate o intenție de păstrat și în conversațiile amicale, de zi cu zi. Într-un decembrie scriam despre dorința de a râde mai mult în noul an.
Mai adaug ceva pe listă. Ritm mai blând, nu doar puseuri de intensitate.
Următoarea ediție Cozerie cu Ruxandra va fi la începutul lunii februarie, după un respiro de ianuarie.
La J’ai Bistrot București. Ne revedem curând. Până atunci, pentru noul an, o urare și din partea mea: pălăvrăgiți! tăifăsuiți cât cuprinde! deveniți un bun causeur!
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
