“PEACE HOTEL” (1995, r: Ka-Fai Wai)
Debutul ca regizor al lui Wai Ka-Fai (“Mad Detective”, “Running on Karma”), “Peace Hotel” este un Neo-Western produs în faza manieristă a cinematografiei din Hong Kong de către legendarul cineast John Woo (“Hard Boiled”, “A Better Tomorrow”, “Once a Thief”), ale cărui marote sunt prezente pe întreg parcursul narativ, indiferent că ne gândim la porumbeii săi favoriţi (mesagerii destinului) sau la cei trei şoricei orbi (tuşa de Screwball Comedy), dincolo de faptul că personajului principal, asasin şi vânător de recompense – ‘omului fără nume’ – i se spune… The Killer, trimiţând fără echivoc la titlul peliculei semnate de Woo în 1989, care îl avea tot pe Chow Yun-Fat în rolul principal.
De fapt, “Peace Hotel” pare a fi un proiect de suflet al faimosului actor, scenariul fiind dezvoltat în baza unei poveşti născute în totalitate în mintea acestuia ca un film romantic de acţiune de epocă şi nu ca un Actioner modern made in Asia.
În definirea fundamentului narativ şi estetic, “Peace Hotel” aminteşte de conceptul de inn film, articulat de King Hu la sfârşitul anilor ’60 prin “Come Drink with Me” şi “Dragon Inn”, perpetuat apoi până în secolul XXI printr-o serie de remake-uri, modernizări şi sequel-uri (ex. “Dragon Inn” – 1992, “Goodbye, Dragon Inn” – 2003), dintre care cel mai popular rămâne încă “Flying Swords of Dragon Gate” (2011) al lui Tsui Hark, cu Jet Li în rolul justiţiarului-vigilante Zhao.
Dincolo de această influenţă, filmul reinterpretează în stil Eastern-Western – prin filtrul caleidoscopic al Wuxia – teme din clasice Western americane precum “High Noon” (1952), “Rio Bravo” (1959) şi chiar “Unforgiven”-ul lui Clint Eastwood din 1992.
În opinia mea, problema majoră a lui “Peace Hotel” e însă aceea că încearcă să combine două direcţii distincte, melodrama şi filmul de acţiune, care, luate separat, sunt foarte bine jucate, coregrafiate şi puse în scenă, dar împreunate generează frecvent confuzii şi creează frustrări, atât ca plot cât şi stilistic.
Altfel, “the film looks pretty good, with the sets and the Western theme fleshed out with all the dust, horses and brown clothing you could wish for, and the occasional interesting camera positions help add a bit of interest to the visual aspect.” (hkcinema.co.uk).
Să aflăm, totuşi… ce este de văzut.
După ce, dintr-un motiv rămas necunoscut, a decimat de unul singur un grup foarte numeros de bandiţi călare, misteriosul necunoscut fără identitate (The Killer/Chow Yun-Fat), devenit un om al păcii, a ridicat pe locul masacrului un adăpost-sanctuar pentru cei aflaţi în dificultate, indiferent de natura problemelor acestora.
La zece ani după deschiderea Peace Hotel, regula de bază încă funcţionează: odată intrat în perimetrul aşezământului, solicitantul este în deplină siguranţă, iar personalul nu se implică în niciun eventual conflict exterior cu urmăritorii sau oponenţii musafirului temporar (să ne amintim că hotelul Continental din Actioner-ul Gun Fu “John Wick”, cu Keanu Reeves, avea să apară abia în 2014).
Acalmia este pusă sub semnul întrebării odată cu sosirea, în lipsa lui The Killer, a unei femei (Cecilia Yip, câştigătoare în carieră a trei Hong Kong Film Awards, care mai jucase cu Chow Yun-Fat în “Hong Kong 1941”) hăituită de o bandă de gunslingers, care le vinde credulilor aflaţi în sanctuar pe un ton excesiv de melodramatic o poveste cusută cu aţă albă din care reiese că este soţia suferindă şi neglijată pe nedrept al marelui boss a hotelului. Acum, un prim aspect deranjant ce nu poate fi trecut cu vederea:
“The supporting actors are good when they are given something to do, but for the most part they just gamble and play music in the background – we never really feel like it’s a genuine small community in the hotel as no supporting characters are given much to do. The same is said of the angry mob who are waiting outside of the hotel.” (loveasianfilm.com).
The Killer, revenit în hotel, are nevoie de puţin timp să îşi dea seama de dimensiunea imposturii acestei femeiuşti impulsive, mitomane şi cleptomane, pe care nu a văzut-o în viaţa lui, o creatură care îşi foloseste inclusiv atuurile fizice pentru a-i manipula pe cei mai săraci cu duhul sau, pur şi simplu, mai doritori de istorisiri ieşite din comun pentru a-i extorca de ultimul ban.
De la faza în care susţine nici mai mult nici mai puţin că face parte din influenta familie Soong şi este protejata lui Chiang Kai-shek, şeful Kuomintangului, şi al lui Sun Yat-sen, Părinte fondator al Republicii chineze – detaliu important, pentru că plasează acţiunea lui “Peace Hotel” între 1920 şi 1930 -, falsa “prinţesă” ajunge să încerce să îi vândă lui The Killer, fără să ştie pe cine are în faţă, bunuri sustrase chiar din camera lui, iar mai apoi să îşi ofere contra cost trupul pentru 20 de dolari pe noapte, ba chiar să îi promită şi un comision dacă îi aduce şi alţi clienţi din hotel.
Din amuzat, bărbatul devine intrigat… de motivaţia care ar putea justifica aceste perdele de minciuni şi o presează să dezvăluie, măcar parţial, adevărul. Spăşită, Shau Siu Man susţine că era lucrătoare într-un club de noapte când a înjunghiat cu foarfeca unul dintre cămătarii locali şi s-a trezit urmărită de mardeiaşii acestuia, doar că aceştia îi completează povestea afirmând că în burta liderului lor au mai intrat şi şapte gloanţe trase cu sânge rece şi, mai mult, femeia a dispărut apoi cu o cantitate însemnată de aur.
“The intrigue turns out to be more complex than it at first appears to be, including a twist, and it becomes clear that The Killer and the gang leader share an experience from an unpleasant event many years ago…” (sursa: 10kbullets.com).
Urmează faza a doua, în care, din intrigat bărbatul devine agasat… de aceste tentative patetice de manipulare, dar, refuzând să îşi încalce principiile şi să o predea vânătorilor, o trimite la munca de jos.
Pentru a atrage atenţia asupra situaţiei sale inacceptabile, escroaca sentimentală face o demonstraţie de sacrificiu voluntar predându-se cu pieptul în faţă ‘hoardei salbatice’ care, evident, o zvântă în bătaie, ceea ce îl determină pe The Killer să o salveze şi să o readucă în hotel.
“If you expected an action spectacle as Chow Yun-Fat’s goodbye to the Hong Kong movie world you were wrong. It leans more towards drama with a few scenes of action and bloodshed during the latter part of the film.” (sogoodreviews.com).
În fine, inexplicabil pentru tăria lui de caracter, din agasat, bărbatul devine atras de această femeie alunecoasă şi scoate sabia pentru ea, căsăpind zeci de oponenţi cu viteza fulgerului, aproape la propriu, deoarece, până la duelul din ultima parte care relevă mobilul şi ţinta adevărată a răzbunării, montajul luptelor este atât de rapid, încât detaliile devin imperceptibile.
Cu dezamăgire o spun, întrucât sunt şi voi rămâne un fan al lui Chow Yun-Fat, dar “Peace Hotel”, în ciuda a câtorva momente de sclipire estetică sau două-trei scene animate de grup pentru care merită totuşi văzut, este un film fad şi superficial, deopotrivă în concepţie şi în execuţie, care, prin eşuarea într-un sentimentalism exagerat de accentele comice în detrimentul acţiunii şi a tensiunii create de desluşirea graduală a misterului, nu depăşeşte calitativ în ansamblu nivelul de mediocritate, trimiţând mai degrabă spre Fantasy decât în direcţia dorită, cea a Spaghetti Western-urilor (din această perspectivă, ca alternativă mai interesantă, vă recomand “Ashes of Time” al lui Wong Kar-wai din 1994).
“This film is a mixed bag, at times interesting and arty, and at others pretentious and overwrought. The story never leads anywhere unraveled, and the themes of sin and redemption aren’t played for much more than face value.” (lovehkfilm.com).
Păcat de valoarea resurselor implicate. Mare păcat.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
Citește mai multe articole din FILM.
