“AUTOMATA” (2014, r: Gabe Ibáñez)
Dacă facem abstracţie de “Transformers”, franciză destinată publicului juvenil, într-o vreme când A.I.-ul nu producea încă atâta îngrijorare, a fost nevoie să treacă un deceniu de la “I, Robot”, al lui Alex Proyas, pentru ca amatorii de poveşti cinematografice să beneficieze de un alt SF cu roboţi ceva mai consistent.
A mai trecut de-atunci încă pe-atât, aşa că n-ar fi rău să ne readucem aminte de cele trei legi ale Roboticii, după cum au fost acestea definite de către vizionarul Isaac Asimov încă din 1942 (în povestirea “Runaround”):
1. un robot nu poate face rău unei fiinţe umane sau, prin lipsa de reacţie, să permită ca o fiinţă umană să fie rănită;
2. un robot trebuie să execute ordinele date de oameni, cu condiţia ca acestea să nu încalce legea 1;
3. un robot trebuie să se auto-protejeze atâta vreme cât această protecţie nu intră în conflict cu legile 1 şi 2.
Să vedem însă despre ce e vorba în acest film independent, realizat de tânărul cineast madrilen Gabe Ibáñez (de fapt, un specialist în CGI atras şi de regie), filmat în Bulgaria în studiourile unde s-a turnat prima parte din populara franciză de acţiune “Expandables”.
Anul 2044. Populaţia planetei, ajunsă un deşert radioactiv datorită exploziilor solare, a scăzut cu… 99.7%. Într-o perioadă de regres tehnologic pronunţat şi o stare generală de depresie, disperare şi dezorientare, corporatia ROC a creat “Automata Pilgrim 7000”, roboţi primitivi meniţi a construi ziduri şi nori mecanici care să protejeze puţinii supravieţuitori şi a căror număr a ajuns să depăşească deja câteva milioane.
Aceştia funcţionează în baza a două protocoale inalterabile: a.) să nu facă rău niciunei forme de viaţă şi b.) să nu aducă modificari nici lor, nici altor roboţi, deci… o distanţare semnificativă faţă de propunerea lui Asimov.
Criza o declanşează un robot care nu numai că încalcă flagrant al doilea protocol (este surprins reparându-se), dar se dovedeşte a fi modificat clandestin pentru a sustrage diverse piese, apoi este amplificată de un al doilea care, manifestând intrigante devieri comportamentale (mecanice), încearcă să se… sinucidă (asta apropo de – nemenţionata în film – lege a treia a lui Asimov, dar implicit legată de acelaşi protocol 2 care îl impiedică să se modifice).
Antonio Banderas (“Evita”, “Babygirl”, “The 13th Warrior”) joacă rolul unui agent de asigurări ROC însărcinat cu muşamalizarea anomaliilor care, pe de-o parte, încearcă să îşi conserve statutul social privilegiat dat fiind faptul că soţia lui (Birgitte Hjort Sorensen, actriţa daneză mai cunoscută din splendidul “Marie Kroyer” a lui Bille August sau din serialul “Borgen”) este gravidă, însă, pe de alta, să ajungă profesional din punct de vedere etic… la pace cu el însuşi, indiferent că e vorba de presiunea şefului său birocrat (Robert Forster – “Jackie Brown”, “Mulholland Drive”), a umanoizilor ambigui moral cu care are de-a face (Dylan McDermott – “Olympus Has Fallen”, “In the Line of Fire”, Melanie Griffith – “Working Girl”, “Cecil B. DeMented”) sau a roboţilor, mai ‘curaţi’ şi ‘sănătoşi’ moral decât oamenii (una din voci este a lui Javier Bardem).
“Automata” este în mod cert un film care şi-a propus mai mult decât ceea ce relevă rezultatul finit – datorită, în egală măsură, contextului de producţie şi abilităţii limitate a cineastului -, aspect sugerat de o serie de detalii care merg mai departe de acţiunea în sine: cotidianul care se numeşte “De omni re scibili”, titlul sumei de 900 de teze ce întrepătrund teologia cu filosofia combinate de Pico della Mirandola în 1486, care spera în mod ambiţios să acopere “tot ceea ce poate fi cunoscut” sau roboţii ce au ca misie lupta împotriva deşertificării care sunt numiţi “pelerini”, apoi mediul urban inspirat din “Blade Runner” (hologramele publicitare, pelerinele din plastic transparent, etc.) şi din filmele sud-africanului Neill Blomkamp, “District 9” şi “Elysium” (ghetourile din exteriorul zidului de protectie a orasului), ş.a.m.d.
Mai mult, “Automata” conţine scene cu adevărat interesante, inedite şi creative vizual, mai ales în ceea ce priveşte roboţii (roboţii-cerşetori, cei schilodiţi care se deplasează în cârje şi cărora li se acordă prioritate pe trecerea de pietoni, prostituate-robot care pot induce bărbatului inclusiv durere dacă acesta o cere), însă, uman… se rezumă în principal – şi în final, pentru că se diluează progresiv – la o simplă dramă de familie, ceea ce îi reduce semnificativ din anvergura pe care ar fi meritat-o.
În ciuda carenţelor, “Automata” rămâne şi acum o dramă SF interesantă, care merită o vizionare de tip… home cinema.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
Citește mai multe articole din FILM.
