THE RUNNING MAN – Un remake născut din obsesia noastră pentru reality show
Într-o lume în care televiziunea a devenit spectacol de supravieţuire, iar spectatorul e juriu şi judecător pentru destinul altuia, revenirea la sursă a unei poveşti simulate, dramatice, plină de tensiune, are ceva aproape ritualic. Este vorba despre remake-ul filmului The Running Man, pornind de la romanul cu acelaşi nume al lui Stephen King (publicat sub pseudonimul Richard Bachman, în 1982).
Ce urmează să urce pe marile ecrane în noiembrie nu e doar o simplă actualizare a unei vechi formule, ci o refacere cu intenţie, o reinterpretare mai fidelă a materialului original, după ce versiunea din 1987 – cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal – a rămas încărcată de accentele stridente ale anilor ’80.
Ecranizarea din 1987, plasată într-un viitor distopic, între anii 2017-2019, prezenta un concurs TV letal, în care condamnaţii devin „fugari”, fiinţe urmărite de asasini profesionişti într-o arenă mass-media de proporţii.
Era o satiră sângeroasă la adresa divertismentului, dar şi o viziune sumbră asupra forţei mediatice. Pare destul de actual, totuși, având în vedere ce se întâmplă acum în SUA, cu agenții ICE care aleargă oameni obișnuiți pe străzile orașelor, pentru a-i extrage în moduri cât se poate de violente și plasa în arest cine știe pe unde – totul prezentat în clipuri virale pe social media. Dar romanul original al lui Stephen King are o structură mai spartană, mai sumbră, mai implacabilă în temă: supravieţuire, spectacol, manipulare, dar şi cu o rădăcină mai adâncă în anxietăţile societăţii.
Remake-ul din viitorul viitorului
Regizorul britanic Edgar Wright (cunoscut pentru stilul energic, ironic şi atent la detalii) preia frâiele acestei ecranizări. Scenariul este co-semnat cu Michael Bacall, iar distribuţia aduce nume cu greutate, în spiritul unei reconfigurări pentru publicul de azi. Se spune că această versiune va reveni la premisele cărţii: fuga, spaţiul larg, tensiunea sistematică.
Glen Powell, cunoscut publicului din producții precum Top Gun: Maverick și Hit Man, își continuă ascensiunea în Hollywood cu rolul principal în acest remake. Aici, Powell îl interpretează pe Ben Richards, un bărbat obișnuit care acceptă să participe la un concurs mortal pentru a-și salva fiica bolnavă. Pentru acest rol, Powell a obținut „binecuvântarea” lui Arnold Schwarzenegger, protagonistul filmului original din 1987.
Trebuie spus că, în paralel, Powell este și co-creator, scenarist și producător al serialului de comedie Chad Powers, difuzat pe Hulu. În această producție, el joacă rolul lui Russ Holliday, un fost star al fotbalului american, care își schimbă identitatea pentru a reveni în joc sub numele de Chad Powers. Serialul, inspirat de un segment al lui Eli Manning, a fost lansat pe 30 septembrie și a fost bine primit de critici și public. Așadar, e clar că prin acest nou blockbuster, Glen Powell își consolidează statutul de star al anului 2025.
De ce are loc acum acest remake?
Un motiv clar este succesul relativ recent al adaptărilor romanelor lui King care îşi permit să fie mai serioase, mai apropiate de sursă. De exemplu, filmul The Long Walk (bazat tot pe o carte a lui Stephen King/Richard Bachman) a fost lansat recent şi reintră în circuitul de adaptări care tratează distopia, obiectivul social şi spectacolul mortal non-stop.
Deci, dacă ți-a plăcut The Long Walk, știi ce ai de văzut acum. Aceasta creează contextul favorabil pentru ca The Running Man să revină pe marele ecran cu alte ambiţii: nu doar ca film de acţiune, ci ca un comentariu contemporan la cultura divertismentului extrem, la jocul mediatizat cu viaţa umană, la nevoia de spectacol a maselor.
The Running Man nu trăiește în vid.
În universul cinematografic contemporan există o tradiție a „jocurilor mortale” – o serie de filme care explorează aceeași obsesie: cum reacționează omul când viața sa devine spectacol și când limitele morale sunt testate la extrem.
Din această perspectivă, saga Hunger Games devine o paralelă evidentă: tinerii sunt obligați să lupte pentru supraviețuire într-o arenă mediatizată, în timp ce întreaga națiune urmărește cu sufletul la gură. La fel ca The Running Man, filmele bazate pe romanele lui Suzanne Collins dezvăluie fascinația societății pentru violență și divertisment, dar adaugă un strat politic mai explicit și un accent asupra rebeliunii împotriva sistemului.
Pe de altă parte, The Purge explorează ideea de spectacol și violență într-un cadru diferit: o singură noapte anuală în care legile dispar, iar societatea experimentează brutalitatea ca ritual.
Tema controlului social, a voyeurismului și a complicității spectatorului este aici centrală, creând o legătură directă cu conceptele din The Running Man: cine urmărește, cine judecă și cine câștigă într-un joc al morții? În acest sens, acest nou film SF se înscrie într-o linie de filme care nu sunt doar de acțiune, ci și comentarii sociale.
Fie că ne uităm la arenele futuriste ale lui King, la distracția sadică a Purge-ului sau la gladiatorii adolescenți din Hunger Games, toate ne pun aceeași întrebare: cât de departe suntem dispuși să mergem pentru divertisment, putere sau supraviețuire?
Din 14 noiembrie 2025, pe marile ecrane.
Text de GRUIA DRAGOMIR FILM
