Interviu cu mezzosoprana RAMONA ZAHARIA: „Fiecare participare, fiecare bilet sau donație la Concertul Regal Caritabil înseamnă să fii parte dintr-un lanț de susținere care schimbă vieți”
Apreciată de presa internațională drept „o Carmen absolut ideală”, mezzosoprana RAMONA ZAHARIA este astăzi una dintre vocile de referință ale marilor scene lirice mondiale. După aplauzele de la Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House din Londa sau Deutsche Oper am Rhein din Düsseldorf, artista revine acasă, pe scena Ateneului Român, pentru a susține cea de-a XVI-a ediție a Concertului Regal Caritabil organizat de Fundația Regală Margareta a României.
De această dată, Ramona Zaharia își transformă vocea într-un gest de generozitate, oferind prin artă o șansă concretă noii generații de muzicieni. Într-un dialog despre artă, responsabilitate și puterea muzicii de a uni destine, artista subliniază importanța sprijinirii viitorului artistic al României și rolul pe care fiecare iubitor de cultură îl poate avea în susținerea acestui ideal.
Fondurile strânse în urma Concertului Regal Caritabil vor sprijini programul Tinere Talente, prin care Fundația Regală oferă burse de studiu, mentorat și promovare celor mai talentați tineri artiști români, dar cu posibilități financiare limitate. Biletele pot fi achiziționate aici.
Veți fi solistă la cea de-a 16-a ediție a Concertului Regal Caritabil, organizat de Fundația Regală Margareta a României în beneficiul programului Tinere Talente. Ce vă motivează să dăruiți timp si energie acestui eveniment caritabil de referință, prin care Fundația sprijină anual zeci de tineri artiști fără posibilități materiale?
Motivația mea vine din convingerea că talentul, oricât de mare ar fi, are nevoie de sprijin ca să se poată transforma în destin artistic.
Fundația Regală Margareta a României creează punți între generații de artiști și oferă o șansă reală celor care au ceva de spus, dar nu au încă mijloacele să se facă auziți. Faptul că pot contribui la această cauză prin ceea ce știu să fac cel mai bine este o formă de recunoștință și de responsabilitate față de artă și față de viitorul ei.
Veți fi pe scenă alături de tenorul George Vîrban și orchestra New Hope sub bagheta dirijorului David Crescenzi. Ați mai lucrat împreună? Ce repertoriu pregătiți pentru seara de gală și de ce ați ales aceste piese? Există vreo piesă pe care o considerați «cadoul» dumneavoastră pentru publicul românesc?
Nu am mai colaborat până acum cu tenorul George Vîrban, dar îi apreciez talentul, disciplina și felul elegant în care își construiește drumul artistic. Este un artist cu o voce luminoasă și o expresivitate naturală, iar colaborarea noastră pe scena Concertului Regal promite să aducă un dialog muzical plin de emoție și naturalețe.
De maestrul David Crescenzi mă leagă o prietenie adevărată și o încredere artistică formată în timp. Îl admir pentru inteligența muzicală și sensibilitatea dirijorală. Când lucrezi cu el, simți că muzica respiră firesc, că totul curge dintr-o empatie comună între orchestră și soliști. În plus, are o energie molipsitoare, o generozitate profesională și umană care transformă fiecare repetiție într-o experiență de creștere.
Pentru seara de gală am ales un repertoriu semnat de Verdi, Bizet și Chapi, partituri care cer pasiune, echilibru și sinceritate. Tot programul este gândit ca un dar pentru publicul românesc, o celebrare a frumuseții muzicii și a puterii sale de a aduce împreună oameni, destine și emoții.
Născută la Brăila, formată la Universitatea de Arte „George Enescu” din lași, sunteți astăzi o voce consacrată a marilor scene lirice. Cum a fost drumul tinerei Ramona Zaharia până la mezzosoprana numită de presa internațională „o Carmen absolut ideală”?
Drumul nu a fost ușor, dar a fost firesc. Totul a început la Brăila, într-un oraș în care am învățat ce înseamnă disciplina, curajul și curiozitatea artistică. Am pornit cu dorința sinceră de a descoperi cine sunt prin muzică și am înțeles repede că performanța nu vine doar din talent, ci mai ales din muncă si consecventă. Anii de studiu și experiențele de scenă au însemnat căutare, răbdare si asumare.
Fiecare rol m-a învățat ceva despre voce, despre corp, despre gând. Cariera internațională s-a construit pas cu pas, fără grabă, prin dorința de a înțelege muzica în profunzimea ei. „Carmen” a devenit repede mai mult decât un rol, un alter ego artistic. Este un personaj care trăiește din libertate și adevăr, valori pe care le simt foarte aproape de mine.
Când presa internațională m-a numit „o Carmen absolut ideală”, am privit acea formulare ca pe o recunoaștere a unui parcurs plin de căutări, nu ca pe o destinație. Cred că un artist nu se oprește niciodată din evoluție. Mă motivează ideea că arta poate fi o formă de luciditate, de sinceritate profundă, prin care omul își definește locul în lume.
Cariera dumneavoastră internațională include scene precum Metropolitan Opera, Royal Opera House din Londra, Deutsche Oper din Berlin sau Deutsche Oper am Rhein din Düsseldorf, a cărei membră sunteți din sezonul 2014-2015. Cum v-au îmbogățit întâlnirile cu publicul din străinătate și ce parte din această energie ați dorit să dăruiți mai departe spectatorilor de acasă?
Întâlnirile cu publicul din străinătate au fost, pentru mine, adevărate lecții de muzică și de umanitate. Metropolitan Opera, Royal Opera House, Deutsche Oper din Berlin sau Deutsche Oper am Rhein din Dusseldorf mi-au oferit ocazia să cânt în fața unor oameni pentru care arta este parte din viață, care primesc muzica cu atenție, curiozitate și respect.
Energia lor este diferită, intensă, dar la fel de autentică ca cea de acasă. Când mă întorc pe scena românească, încerc să transmit aceeași deschidere, acea emoție pură, să dăruiesc publicului o experiență care să îl facă să simtă că muzica e un dialog, nu doar un spectacol.
Ați dat viață unor roluri foarte diferite — de la Carmen la Amneris, Eboli sau Erda. Care este procesul dumneavoastră de pregătire, atât vocal cât și mental, pentru a trece de la un personaj la altul?
Pregătirea pentru roluri diferite, de la Carmen la Amneris, Herodiade, Eboli sau Erda, este un proces complex. Vocal, fiecare rol are cerințele sale: culori, rezonanțe, respirație, frazare. Mental, trebuie să intri în universul personajului, să înțelegi motivațiile, conflictele, temerile și pasiunile sale.
Înainte de fiecare premieră fac un parcurs de studiu intens: analiză muzicală și dramaturgică, tehnică vocală, repetiții scenice, dar și introspecție, ca să fiu sigură că fiecare gest și fiecare notă sunt autentice. Trecerea de la un rol la altul nu e doar tehnică, ci și adaptare psihologică, o recalibrare a energiei interioare.
Programul Tinere Talente, pentru care Concertul Regal Caritabil strânge fonduri, oferă burse, mentorat și promovare tinerilor cu resurse limitate. Ați avut mentori care v-au schimbat parcursul? Ce sfat le-ați da tinerilor care abia încep?
Am avut mentori care mi-au schimbat parcursul, oameni care m-au provocat să ies din zona de confort, să fiu curajoasă și să-mi asum propria voce. Sfatul meu pentru tinerii care abia încep este să învețe cu răbdare și disciplină, să fie sinceri cu ei înșiși și cu muzica, să caute mentorii potriviți și să nu se teamă să greșească. Talentul este important, dar ceea ce face diferența este consecvența, munca și dorința de a transforma fiecare experiență în progres.
Cum credeți că pot fi sprijiniți în România tinerii talentați, dar cu resurse limitate, pentru a-și împlini visul artistic? Ce mesaj transmiteți publicului iubitor de artă și frumos, pentru a se alătura cauzei prin participarea la Concertul Regal Caritabil?
Tinerii talentați din România ar putea fi sprijiniți prin programe care să le ofere nu doar finanțare, ci și mentorat, acces la repetiții, stagii de pregătire și oportunități de a urca pe scene importante. Este esențial să aibă ghidare și încurajare, să fie înconjurați de profesioniști care să le arate că munca și perseverența transformă talentul în carieră reală.
Publicului iubitor de artă îi transmit că fiecare participare, fiecare bilet sau donație la Concertul Regal Caritabil înseamnă să fii parte dintr-un lanț de susținere care schimbă vieți. Este o șansă de a contribui la formarea artiștilor viitorului și de a dărui frumusețe, emoție și speranță prin muzică. Participând, publicul nu doar că se bucură de o seară de gală, ci devine parte dintr-o misiune care păstrează arta vie și accesibilă pentru cei care au nevoie de sprijin.
Există o clipă anume din cariera dumneavoastră care a rămas ca un punct de referință pentru evoluția și identitatea artistică de azi?
Fiecare rol și fiecare scenă m-au format, dar există momente care rămân cu adevărat puncte de reper. Unul dintre ele a fost prima mea interpretare a lui Carmen pe o scenă internațională. Atunci am simțit, pentru prima dată, cum vocea, corpul și emoția se contopesc complet cu personajul, cum fiecare gest și fiecare sunet devin autenticitate pură.
A fost o experiență care m-a învățat să am încredere în instinctul meu artistic și să abordez fiecare rol cu curaj și responsabilitate. Acea clipă a rămas un punct de referință pentru modul în care îmi definesc astăzi identitatea artistică și pentru felul în care mă raportez la public, la muzică și la fiecare partitură.
Dincolo de luminile scenei, ce vă hrănește sufletul și vă aduce liniște? Există ritualuri sau pasiuni care vă ajută să rămâneți ancorată în propria armonie atunci când viața artistică devine copleșitoare?
Dincolo de scenă, ceea ce îmi hrănește sufletul este muzica în formele ei cele mai simple, dar și gătitul sau mersul la sală. Aceste activități îmi oferă răgazul de a respira, de a mă reconecta cu mine însămi și de a-mi încărca energia. Am câteva ritualuri care mă ajută să rămân ancorată: exerciții de respirație, câteva minute de meditație și atenția la detaliile din jurul meu.
Aceste momente de liniște și rutină fizică mă readuc la echilibru, mă ajută să gestionez presiunea spectacolelor și să păstrez armonia interioară, care se reflectă apoi în voce și în interpretare.
Interviu de MARCELA DOROBĂNŢESCU
Sursa foto header: MK Impresari
