Consumul de Pop culture în secolul XXI
Atunci când vorbim despre cultura populară a secolului XXI, este imposibil să trecem cu vederea marile inovații tehnologice din ultimele decenii ale secolului trecut. În anii ‘80 și ‘90, apariția și răspândirea computerului personal, a internetului, a telefoniei mobile și a jocurilor video au transformat radical modul în care oamenii comunică, lucrează și se distrează.
Televiziunea prin cablu, alături de canalele de muzică și divertisment, precum MTV, au creat primele forme de consum cultural globalizat, generând simboluri și tendințe care traversau rapid granițele. Noile tehnologii au anticipat universul digital de astăzi, în care cultura populară reflectă preocupările, preferințele și aspirațiile oamenilor din întreaga lume.
Scriitorul american Jeffrey Eugenides teoretiza că oamenii au încetat să fie cu adevărat oameni în anul 1913, când Henry Ford a introdus linia de asamblare.
Un prim moment în care industrializarea și standardizarea au schimbat relația dintre individ și societate, inaugurând o cultură de masă în care produsele, ideile și experiențele devin repetabile și accesibile publicului larg.
Privind în urmă, putem spune că istoria culturii online a început să prindă contur în 1994, odată cu apariția primului blog. Patru ani mai târziu, Larry Page și Sergey Brin lansau motorul de căutare Google, care avea să schimbe fundamental modul de accesare și organizare a informației. În 1999, Blogger a adus o nouă schimbare, oferind utilizatorilor posibilitatea de a-și crea propriile spații virtuale și de a publica gratuit conținut personal. La începutul lui 1993, pe internet existau 50 de pagini web. La finalul anului, numărul lor ajungea la 500. În prezent, vorbim despre 4,2 miliarde.
Inovațiile tehnologice nu doar că au democratizat accesul la exprimare, dar au introdus și primele elemente definitorii pentru ceea ce avea să devină social media. Tot atunci începea să se contureze și ideea identității digitale, iar oamenii învățau să fie atenți la imaginea pe care o proiectează online: cine sunt, cum se exprimă și, cel mai important, cum aleg să se prezinte în fața celor care privesc prin intermediul ecranului.
Potrivit lui Roger Clarke, identitatea online poate fi înțeleasă, pornind de la teoriile lui Jung, prin conceptul de digital persona: o mască pe care fiecare utilizator o afișează în fața celorlalți.
Masca nu este fixă, ci se adaptează permanent în funcție de context, nevoi și interacțiuni.Dacă ne-am întoarce în timp, la primele zile ale divertismentului, am observa o diferență uriașă în ceea ce privește raportarea oamenilor la mass-media.
La început, marile studiouri de cinematografie, companii de producție și edituri controlau modul în care poveștile erau distribuite. Filmele erau văzute la cinematograf, televiziunile, ca unice surse de transmisie, aveau un program pe care privitorul trebuia să îl respecte, podcastul era emisiunea auzită la radio, iar tiparul era singura formă de comunicare în print.
Prin urmare, cel care intra în contact cu orice formă de Popular culture accesa anumite „ferestre de timp” (Anne Zeiser).
Audiența se afla la o distanță relativ mare de creatorii și protagoniștii narațiunilor, precum actorii sau artiștii care erau văzuți în reviste, în fotografii publicate în presă sau la evenimente, limitându-se la statutul de spectator.
În Era Digitală, datorită internetului și rapidității cu care putem transmite și accesa informația, acest lucru s-a schimbat. Filmele și serialele pot fi văzute oricând prin intermediul platformelor de streaming, foarte mult conținut s-a mutat pe YouTube, unde oricine poate posta videoclipuri, iar odată cu apariția social media, fenomenul s-a extins pe Facebook, Instagram și TikTok.
Creatorii de conținut au devenit noile celebrități pe care le putem urmări, în această nouă etapă, zi și noapte.
Fenomenul, cunoscut ca „The Maker Revolution”, reprezintă momentul în care puterea s-a mutat în mâinile spectatorilor deveniți, în Web 2.0, creatori. Toate produsele Pop culture pot fi accesate, în Lumea Digitală, prin multiple gadgeturi, precum laptop, telefon, tabletă, ochelari VR, ceas sau consolă, din orice loc (acasă, în metrou, la muncă, la școală), formându-se fenomenul „TV Everywhere”.
Dacă înainte oamenii citeau, priveau și ascultau poveștile marilor industrii media, acum, prin cultura DIY (Do It Yourself), fiecare individ are posibilitatea de a-și spune propria poveste exact cum își dorește, primind feedback în timp real și construind, în același timp, noi comunități în fiecare zi.
Pierre Bourdieu susținea că Popular culture reprezintă un joc social al distincției.
Prin urmare, unul dintre rezultatele alegerilor pe care le facem în privința formelor de cultură populară pe care le consumăm este acela de a ne diferenția de ceilalți.
Poziția noastră în cadrul ierarhiilor sociale depinde, astfel, de afișarea unor gusturi culturale, maniere și comportamente considerate „potrivite”. Deși avem impresia că ne exprimăm autentic autonomia atunci când ne declarăm preferința pentru anumite produse Popular culture, este important să recunoaștem că alegerile sunt, în mod inconștient, modelate de forțe sociale prin care exprimăm atât apartenența la un grup, cât și diferențierea față de altele.
Gusturile noastre, fie că vorbim despre alegerea unui artist de pe Spotify, despre un serial urmărit pe Netflix sau despre un brand ori o carte afișate pe Instagram, devin semne prin care ne poziționăm în raport cu ceilalți.
A urmări Game of Thrones sau Squid Game, a fi Swiftie sau BTS ARMY, sau a participa la un concert virtual în Fortnite nu înseamnă doar consum cultural, ci și asumarea unei identități recunoscute în interiorul comunităților globale. Ele nu reflectă doar preferințe personale, ci și o rețea de asocieri simbolice care ne plasează într-un anumit „spațiu” al ierarhiilor culturale.
Fragmentarea Popular culture în multiple subculturi digitale (de la comunități de gaming până la grupuri de Reddit sau Discord) nu anulează logica distincției, ci o multiplică.
Nu mai trăim într-o realitate marcată de o singură cultură dominantă, ci de o multitudine, fiecare cu propriile coduri de apartenență și excludere. Alegerea unei platforme, a unui stil vizual (coquette, old money, cottagecore, coastal grandmother, barbiecore) sau a unui tip de conținut devine un gest de diferențiere recunoscut și validat în interiorul comunității.
Această „democratizare a gustului” nu elimină însă raporturile de putere: algoritmii platformelor, promovarea mascată a produselor, logica vizibilității și economia atenției continuă să privilegieze anumite forme de conținut și voci, consolidând noi ierarhii.
Exemplele culturale care au marcat începutul secolului XXI sunt relevante pentru această dinamică. Lansarea seriei Harry Potter pe marele ecran și, mai târziu, extinderea universului Marvel au redefinit modul în care publicul consumă povești colective, transformând francizele în experiențe globale.
În același timp, seriale precum Breaking Bad, The Big Bang Theory sau cel mai recent Wednesday au fost transformate în limbaje comune ale internetului, generând meme-uri, dezbateri și trenduri.
Ascensiunea TikTok din timpul pandemiei, cu dansurile virale și provocările sale, a demonstrat că spațiul digital nu mai este doar un mediu de difuzare, ci o scenă principală a culturii populare. Chiar și jocurile de realitate augmentată, cum ar fi Pokémon GO, au generat comunități care interacționează fizic și digital, consolidând dinamici de grup și norme sociale.
Cultura populară de început de secol XXI poate fi, astfel, simultan globală, fragmentată, diversă și extrem de codificată, redefinind identități și influențând felul în care oamenii înțeleg realitatea contemporană.
Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORiEs
