Interviu cu tenorul GEORGE VÎRBAN
„Într-o lume în care arta are nevoie de solidaritate, acest concert este un act de credință în tinerele talente ale României”
De la copilul care cânta pe câmpurile bunicilor, la artistul invitat pe importante scene internaționale, George Vîrban este unul dintre cei mai promițători și remarcabili tenori lirici români ai generației sale, care îmbină talentul cu responsabilitatea față de generațiile viitoare. Fost bursier al programului Tinere Talente, tenorul revine pe scena Ateneului Român, la Concertul Regal Caritabil din 25 octombrie, nu doar ca solist, ci și ca simbol al puterii solidarității și generozității prin artă. Fondurile strânse în urma Concertului Regal Caritabil vor sprijini programul Tinere Talente prin care Fundația Regală oferă burse de studiu, mentorat și promovare celor mai talentați tineri artiști români, dar cu posibilități financiare limitate. Biletele se pot achiziționa aici. În dialogul de mai jos, artistul vorbește despre începuturile sale, despre parcursul internațional și despre importanța pe care o are susținerea tinerilor care vin din urmă, pentru a nu-și abandona visul artistic doar pentru că resursele lipsesc.
Foto – Arhiva personală George Vîrban
Cum s-a născut pasiunea dumneavoastră pentru muzică și cum a evoluat de-a lungul timpului? Care sunt primele amintiri muzicale care v-au rămas în suflet?
Pasiunea mea pentru muzică a fost dintotdeauna parte din firea mea. Îmi amintesc că, de când eram copil, cântam fără jenă oriunde — acasă, la școală, pe stradă. Muzica era un companion tăcut, dar prezent. În familia extinsă se cânta, de drag, niciodată nimeni nu a făcut din asta o profesie pana la mine. Vara, când nu aveam școală eram la câmp cu bunicii, fie la vie fie la pepeni, iar ei mă îndemnau mereu să mai cânt câte ceva. Îmi plăcea mult cum răsunau văile și cum vocea mea se îngâna cu ecoul lor. Sentimentul acesta de apartenența la natura, de tot ce este autentic, simplu și neatins de fire omenească, toate acestea s-au întipărit adânc în sufletul meu ca niște rădăcini care dau rod bun acum muzicii mele, pe care o fac cu mare credință. Când, la liceu, nu mai erau locuri la secția de muzică ușoară, am fost repartizat la canto clasic — și acel moment a fost o cotitură decisivă. Când, pentru prima dată, am urcat pe o scenă acompaniat de orchestră, m-am simțit copleșit de puterea muzicii care venea de la orchestră, iar vocea mea a putut deveni instrumentul unei povești comune cu publicul. De atunci, acest sentiment nu m-a părăsit — el a crescut, s-a rafinat, a devenit misiune.
Foto – Opera Naţională Bucureşti
Care sunt nevoile unui tânăr pentru a fi pregătit să evolueze pe scenă ca artist liric?
Drumul spre scenă nu este nici simplu, nici drept; însă există câteva jaloane pe care fiecare aspirant trebuie să le pună temeinic. Stăpânirea tehnică: fără un aparat vocal bine antrenat nu cred ca poți răspunde corespunzător la exigențele partiturilor pe care le vei aborda în viitoarea cariera, sau mai bine spus, cariera nu poate fi una de durată, iar vocea poate suferi. Repertoriu variat și solid: de la lied, la operă, operetă sau recitaluri, pentru a-ți lărgi perspectivele stilistice și expresive. Experiență scenică reală: recitaluri, concursuri, spectacole, cât mai devreme posibil — nu doar în sala de repetiții. Mentorat și ghidare: un profesor sau artist consacrat care să urmărească evoluția ta, să te corecteze, să te inspire și cel mai important, în care să ai încredere ca îți vrea numai binele. Resurse materiale și logistice: burse, sponsorizări, acces la partituri, deplasări, costuri de interpretare — multe talente se sting, pentru că lipsește suportul practic. Rezistență psihică și perseverență: refuzuri, concurență, nopți pierdute — trebuie să ai capacitatea de a relua drumul după fiecare cădere. Educație conexă: limbile străine, cultura generală muzicală, marketingul artistic, relaționarea cu publicul — toate acestea completează artistul.
Concert Regal Caritabil, 2022 Foto: Daniel Angelescu
Pe 25 octombrie, veți fi din nou solist la a 16-a ediție a Concertului Regal Caritabil, organizat de Fundația Regală Margareta a României în beneficiul programului Tinere Talente. Ce vă motivează să sprijiniți acest program prin participarea la evenimentul de gală?
Participarea la Concertul Regal nu este doar un rol artistic pentru mine — este un gest de recunoștință și responsabilitate. Fundația Regală Margareta a României și programul Tinere Talente au fost puntea mea de lansare: între 2013 și 2015 am beneficiat de burse și de sprijin moral și profesional. Acum, în postura de artist care și-a început deja drumul muzical, cred că e de datoria mea să redau acest sprijin societății. Voi urca pe scenă nu doar ca interpret, ci ca parte a unui lanț al susținerii, ca un semn că un vis nu trebuie abandonat doar pentru că resursele lipsesc. Într-o lume în care arta are nevoie de solidaritate, acest concert este un act de credință în tinerele talente ale României.
Concert Regal Caritabil, 2024 Foto: Daniel Angelescu
Vă numărați printre primii bursieri ai programului Tinere Talente, de sprijinire a tinerilor artiști, cu posibilități financiare care nu le permit să își urmeze visul. Cât timp ați beneficiat de acest sprijin, începând de la ce vârstă și ce fel de ”uși” v-a deschis participarea în acest program?
Am fost bursier al programului între 2013 și 2015, în ani fundamentali ai formării mele. În acea perioadă am avut acces la resurse pe care, altfel, nu le-aș fi avut: oportunitatea de a participa la concursuri cu finanțare, înregistrări, recitaluri, mentorat, promovare. Statutul de bursier mi-a oferit vizibilitate, a deschis porți către colaborări și m-a introdus în comunități artistice. Faptul că astăzi sunt solicitat pe scene naționale și internaționale și că sunt invitat drept solist la Concertul Regal Caritabil este, în parte, o consecință a acelei șanse pe care programul mi-a oferit‑o la început.
Foto – George Vîrban FB
Vă implicați, la rândul dumneavoastră, în susținerea tinerilor artiști care, fără un sprijin real, nu ar avea posibilitatea să își dezvolte și să își valorifice talentul? Din perspectiva dumneavoastră, de cât și de ce fel de îndrumare au nevoie muzicienii români la început de drum?
Da, cred că fiecare artist care a beneficiat de sprijin trebuie să devină, la rândul său, mentor și susținător. În practica mea, îmi doresc să fiu disponibil pentru tineri prin masterclassuri, recomandări, sprijin concret — nu doar prin cuvinte. Din experiența mea, muzicienii la început au nevoie de: ghidare personalizată (un mentor care să urmărească evoluția pe termen lung), oportunități reale de scenă, nu doar simulări, sprijin material și logistic pentru deplasări și proiecte, acces la rețele profesionale și internaționale, formare non‑tehnică: cum îți construiești imaginea artistică, cum comunici cu publicul, cum gestionezi contracte.
Foto: Karl Forster
În 2025 ați trăit experiențe intense – prezența la Metropolitan Opera din New York ca Tamino (cover) în producția Die Zauberflöte semnată de Simon McBurney, colaborarea cu soprana Sumi Jo într-un turneu de concerte în Coreea de Sud, până la debutul în Festivalul „George Enescu” cu lucrarea Vox Maris. Cum v-au influențat aceste momente parcursul artistic și ce ați simțit aducând muzica lui Enescu pe scenă alături de Sinfonia Varsovia?
Anul 2025 a fost un an definitoriu pentru mine: invitația la Metropolitan Opera New York, ca Tamino (cover) în Die Zauberflöte, a fost o experiență intensă, de expunere, de perfecționare sub presiunea absolută. Colaborarea cu soprana Sumi Jo, în urma premiul câștigat în anul 2024 la Concursul internațional de Canto Sumi Jo, într-un turneu în Coreea de Sud, m-a forțat să ies din zona de confort, să mă adaptez la o cultura diversă și să mențin excelența de la concert la concert. Iar debutul pe scena Festivalului George Enescu — cântând Vox Maris alături de Sinfonia Varsovia — a fost pentru mine o împlinire: a adus în fața publicului chemarea mea românească, legătura cu patrimoniul muzical al țării. Emotii am avut — și încă am — dar partea frumoasă este că muzica lui Enescu vorbește despre profunzime, rădăcini și aspirație, iar să interpretezi astfel de partituri în fața unui public român adaugă, deopotrivă, responsabilitate și bucurie.
Foto – Arhiva personală George Vîrban
Ce colaborări importante pregătiți pentru sezonul 2025/2026?
Stagiunea 2025/2026 a debutat cu Festivalul Enescu și la scurt timp am pornit, din nou, spre Asia cu producția Otello la Shanghai, alături de Opera din Munchen, companie foarte dragă mie, fiind parte a ansamblului Opera Studio între 2019-2021. Ca solist al Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian, la București voi cânta în titluri, precum Sânge Vienez, Liliacul sau Silvia. Noi colaborări peste hotare cu teatre, precum Opera din Tel Aviv în rolul lui Tamino în producția Flautul Fermecat sau Opera din Haifa în rolul lui Lensky în producția Eugene Onegin.
Foto – Arhiva personală George Vîrban
Cui îi sunteți recunoscător pentru ceea ce sunteți astăzi?
Sunt profund recunoscător profesorului meu principal, Mariana Colpos, care m-a îndrumat în anii studenției. Le datorez mult artiștilor cu care am avut privilegiul de a lucra în masterclassuri sau producții: Vasile Moldoveanu, Marcello Giordano, Leontina Văduva, Brigitta Fassbender, Edith Wiens, Tiberiu Soare, Vladimir Jurovsky, Tobias Truniger, Margareth Honigh sau pianistului Helmuth Deutsch — fiecare dintre aceștia mi-au oferit o oglindă critică, inspirație și provocare. De asemenea, sunt recunoscător Fundației Regale și programului Tinere Talente pentru încrederea arătată când eram la început, familiei care m-a susținut necondiționat, colegilor și mentorilor și — nu în ultimul rând — publicului care mă ascultă și îmi face misiunea muzicală relevantă.
Interviu de MARCELA DOROBĂNŢESCU
Foto header © Daniel Angelescu
