Holzstock 2025 | Interviu cu TRAMHAUS, senzația post-punk olandeză, despre spirit independent, speranță și energie
Abia anul trecut, când ajunsese deja la a zecea ediție, am descoperit Holzstock Indie Festival, probabil singurul festival de muzică din România desfășurat în grădina unei biserici fortificate.
Curios de cum se împacă un festival de muzică indie într-un sat din Transilvania, într-un spațiu prea puțin obișnuit (părerea mea) pentru un astfel de eveniment, am descoperit acolo o oază de diversitate, creativitate și muzică pentru întreaga familie și o comunitate vibrantă, prietenoasă, deschisă și autentică.
Am simțit experiența Holzstock ca pe o reîntoarcere la simplitate și la un mod de a experimenta cultura pe îndelete. Într-un peisaj ce pare desprins din alt timp, festivalul adună artiști independenți, iubitori de muzică, localnici și voluntari într-o atmosferă caldă, prietenoasă, în care granițele dintre scenă și public se estompează natural.
Relaxat și ca între prieteni, am avut ocazia să stau la povești cu o trupă minunată din Olanda – un grup de artiști pasionați și plini de energie care dau instant impresia că sunt o adevărată familie: Tramhaus.
Lukas, Nadya, Julia, Jim și Micha vin din Rotterdam și sunt cunoscuți pentru show-urile live pline de energie și melodiile incendiare.
Trupa se remarcă printr-un sunet amplu și mereu electrizant, care variază de la shoegaze la punk rock. Această fuziune este rezultatul gusturilor muzicale diverse și bogate ale membrilor săi. Pe scenă, însă, formația devine o unitate puternică, prinzând publicul într-un vârtej de emoții, de la prima până la ultima notă.
Deși formația există de puțin timp, cei cinci membri au susținut numeroase turnee și au câștigat rapid popularitate. În 2023, au avut un turneu de succes în Japonia, iar în septembrie 2024 au lansat albumul de debut, The First Exit, care a primit recenzii excelente în presa olandeză. În toamna lui 2024 au fost într-o deplasare de o lună în Europa, susținând concerte în săli pline.
După un turneu prin Asia, Tramhaus s-au simțit ca acasă pe scena și alături de publicul adunat în curtea bisericii fortificate din Hosman pentru ediția din acest an a festivalului, oferind un concert plin de vitalitate, gălăgios și plin de vibrații pozitive: exact ce ți-ai putea dori de la o trupă indie/post-punk/noise-rock. Am stat puțin de vorbă cu solistul Lukas Jansen despre abordarea lor DIY, despre creativitate și despre lume în general:
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Ați pomenit în trecut că reacționați foarte intens la publicul vostru (și sperați că merge și vice-versa) și că asta face ca fiecare concert să fie diferit. Ieșiți din această stare mentală odată ce se termină concertul? Seamănă cu rolul unui actor, în sensul în care vă setați anumite așteptări de la voi înșivă și folosiți anumite tehnici pentru a intra în stare? Sau este ceva ce vi se întâmplă pur și simplu, într-un mod copleșitor?
Cu siguranță este varianta cea din urmă; nu este ceva la care ne gândim din timp și tocmai de aceea este ceva atât de reactiv. Pentru mine, personal, în asta constă magia muzicii live, acest flux constant între ceea ce ai repetat și ai planificat să faci live, pe de o parte, și haosul total și nesiguranța contactului cu mulțimea în contextul concertului live.
Din această tensiune reies momentele amuzante și neașteptate de pe scenă, cât și cele nu-chiar-atât-de-amuzante, sau chiar dezastruoase. Dar chiar și când ceva merge prost într-o manieră cu adevărat groaznică, asta tot adaugă energie pe scenă.
Ați fost în turneu foarte mult în ultimii câțiva ani și păreți un grup destul de dezlănțuit, dispuși să trăiți din plin experiențele care vă ies în cale, vă rog să mă corectați dacă mă înșel. Așa că ce-ar fi să ne spuneți o poveste de pe drum, una epocală?
Haha, avem o grămadă! 99% din ele sunt din categoria „trebuia să fii acolo”, sau sunt tipul de povești cu glume care au sens doar între noi. Niciuna nu se traduce bine în cuvinte aici, haha. Dar eu le arhivez pe toate și facem câte o sărbătorire la finalul fiecărui an pentru cel dintre noi care a adunat cele mai tâmpite pățanii.
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Nu vi se pare și vouă că lumea chiar are nevoie de o nouă eră punk zilele asta? Simțiți că aveți o anumită responsabilitate de a face muzică potrivită pentru aceste vremuri tensionate? Sau e mai degrabă un fel de buclă de feedback? Cum vă raportați voi la zeitgeist?
Lumea nu e într-o stare bună în momentul de față, fără îndoială; uneori e dificil de înțeles. Totuși, încercăm din răsputeri să ajutăm acolo unde e nevoie, organizând strângeri de fonduri, evenimente caritabile, sau prin donații. Să facem muzică pentru aceste vremuri nu este ceva ce ne macină gândurile în mod activ.
Simt că inspirația și procesul nostru creativ este mult mai fluid și mai vag. E mai degrabă o reacție la ceea ce simțim ca oameni, ca indivizi.
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Cum se pune pe picioare o trupă, zilele astea? Ce mai înseamnă „industria muzicală”? Înțeleg că voi vă ocupați de foarte multe, dacă nu de toate aspectele trupei, de la repetiții la livrări de marfă promoțională și toate celelalte. Asta se aplică și la programarea de evenimente? Cum vă împărțiți sarcinile între voi? Vă rog povestiți-ne puțin despre situația din spatele cortinei, despre aspectul de business al lucrurilor.
Noi lucrăm într-un mod foarte independent. Asta înseamnă că încercăm să facem singuri toate lucrurile, până când nu mai putem. Cred că a venit destul de firesc, când am început ne-am împărțit între noi „îndatoririle”, foarte natural; cred că și acum facem lucrurile tot așa. Totuși, uneori e foarte dificil. Fără sprijinul unei case de discuri mari, ajungem adeseori să ocupăm un loc mai puțin important în line-up-ul festivalurilor.
Sau, după cum spuneai, să trimitem singuri fiecare comandă făcută prin magazinul nostru online. Neavând un agent, trebuie să organizăm tot noi ședințele despre planurile de turneu. Sunt plusuri și minusuri. Ne place să fim implicați și să ne putem lua propriile decizii, dar totodată asta consumă foarte mult timp, iar atunci când ești pe drum mereu, poate fi extenuant.
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Spuneți-ne puțin despre planurile voastre de viitor. Aveți o listă de vise pe care doriți să vi le împliniți?
Chiar acum, în timp ce vorbim, suntem în procesul de a scrie un nou album, pe care îl vom înregistra în septembrie. Pe termen scurt, asta e tot ce-mi ocupă gândurile acum. Mi-ar plăcea să mergem în turneu în America de Sud la un moment dat, asta ar fi foarte cool.
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Cântecele voastre vă sunt creditate vouă ca grup. Cum funcționează procesul de compoziție pentru voi? Care este „ordinea operațiunilor”?
De cele mai multe ori, cineva vine cu un riff sau cu o idee, iar noi începem un jam session în jurul acelui element. De acolo, începem să concepem o parte A, apoi o parte B și așa mai departe. În cele din urmă, ajungem la un „cântec”.
Îl lăsăm deoparte, iar la repetiția următoare adăugăm versuri și facem schimbări la anumite părți, sau la structura piesei. Acest proces este super democratic și părerea fiecăruia dintre noi are aceeași greutate.
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Arta de pe coperta albumului „The First Exit” m-a dus cu mintea imediat la filmul „The Truman Show”. E o trimitere intenționată? Al cui e piciorul de pe copertă?
Arta de pe copertă este deschisă interpretării. A fost făcută de Marc Elisabeth, un artist uimitor. Ne-am întâlnit și am vorbit despre subiectele și emoțiile cuprinse în album, iar el a revenit înspre noi chiar repede cu această idee. Este piciorul unui prieten de-ai lui Marc; nu-l cunoaștem.
Holzstock 2025 – Tramhaus | foto © Mihai Ciobanu
Ce vă îngrijorează cel mai mult la vremurile în care trăim? Și ce vă dă speranță?
Genocidul din Gaza, războiul din Ucraina, valul în creștere de politicieni fasciști din întreaga lume și normalizarea tuturor acestor lucruri. Sunt vremuri ale naibii de înspăimântătoare. Ce îmi dă speranță este iubitul meu, pe care îl iubesc enorm. Și prietenii mei, la care țin foarte mult. Și toți activiștii puternici, care protestează împotriva tuturor rahaturilor din lume.
După această discuție pasionantă și mai ales după experiența live a muzicii Tramhaus, aștept deja cu nerăbdare următoarea ediție a Holzstock Indie Festival, care va reveni la Hosman între 21 și 23 august 2026, continuând să propună o experiență centrată pe spiritul independent și pe o comunitate strâns legată prin valorile incluzive, centrate pe diversitate, creativitate și respect.
Abonamentele „blind” sunt deja disponibile pe platforma IaBilet, la prețul de 200 de lei. Numărul de locuri este limitat la 1000, pentru a păstra atmosfera intimă și autentică a evenimentului.
Lukas (Tramhaus)
Text de MIRCEA LASLO | FESTIVALURI
Citește mai multe articole din MUZICĂ.
