ALEXANDRA MOŢOI: „Este nevoie de puțină chimie între mine și purtătorul tatuajului”
Alexandra Moțoi, cunoscută în lumea artei tatuajelor sub numele de Alle, are 30 de ani și este originară din București, oraș în care a locuit în aproape toate zonele sale principale.
Pe lângă activitatea sa ca tattoo artist, își împarte timpul între rolul de mamă și gestionarea unui salon de tatuaje, proiect născut împreună cu partenerul ei, la scurt timp după venirea pe lume a primului lor copil.
Pasionată de filme art house, simbolism, astronomie, ezoterism și de tot ce ține de iluzii și alterarea simțurilor, Alle își trage inspirația din universuri vizuale și onirice, pe care le transpune în creațiile sale artistice.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
Povestea mea a început acum zece ani, în timpul facultății, când am avut șansa să învăț de la niște persoane din contextul în care mă aflam la momentul respectiv. Dorința era acolo încă din adolescență, însă nu aveam convingerea că aș putea face asta sau că mi s-ar potrivi, era mai mult o fantezie.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist?
Baza artistică mi-am format-o în liceul de arte din București, însă aș zice că am învățat cel mai mult din practică ulterior tot ce ține de tatuat. Nu am urmat cursuri în domeniu.
Cât despre stil, îmi e puțin greu să mi-l definesc pentru că mă consider un artist cât de cât versatil. Îmi place să explorez zona ilustrativă, dar și ornamentală, să mă joc cu elemente simbolice sau compoziții care pun în valoare corpul.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Cred că un tatuaj este reușit atunci când împlinește ambele persoane implicate în proces. Persoana care îl poartă vine cu aportul emoțional și mă bucur teribil când tatuajul își atinge scopul și fericește purtătorul. Evident, este foarte importantă și latura tehnică, însă uneori nu e doar despre asta.
Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?
Aici e nevoie de puțină chimie între mine și purtătorul tatuajului, pentru că există riscul de a nu reuși să vizualizez sau să nu mi se potrivească ceea ce își dorește. În general cer să-mi explice cât mai bine în cuvinte și vizual prin orice exemple, cum vede rezultatul final, abia apoi, când sunt sigură că am înțeles, îmi aduc aportul artistic și viziunea. La început mi se părea foarte dificil acest proces, însă cu mult exercițiu, trial and error am reușit să mă perfecționez și ajung mult mai ușor la un rezultat satisfăcător pentru toată lumea.
Un desen care la început dura zile până reușeam să îl termin, acum îl dau gata în câteva minute sau ore înaintea programării. Desigur, cel mai satisfăcător pentru mine este atunci când cineva rezonează cu desenele mele gata făcute, disponibile. Pentru asta, mi-am mai făcut o pagină de Insta unde postez numai tatuaje după desenele mele simbolice, ușor ezoterice. Acolo cred că e mai ușor de identificat un stil anume.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
La început, când mă loveam pentru prima oară de anumite întrebări și nu știam tips and tricks de cum să îmi eficientizez munca și timpul, mă loveam deseori de lucrări dificile. În special tatuajele tip brățară pot spune că m-au drenat cel mai tare de energie.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?
Un sfat important ar fi să își aleagă cu atenție artistul, să fie sigur că rezonează cu el și stilul său.
Aș mai adăuga să nu își facă un tatuaj mai mic doar de frica durerii, mai bine așteaptă până e pregătit să și-l facă la dimensiunea ideală.
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
La început, unul dintre cele mai mari obstacole a fost accesul limitat la resurse de învățare. Nu exista o structură clară sau ghidaj constant, așa că a trebuit să învăț observând atent și „furând meserie” de la colegi și artiști mai experimentați. A fost o perioadă în care simțeam că trebuie să mă descurc singură și să trag mult de mine ca să înțeleg partea tehnică și standardele profesionale.
Un alt obstacol e presiunea de a ține pasul cu algoritmul și de a rămâne constant relevant online, dincolo de munca propriu-zisă. Acum, provocarea cea mai mare e să echilibrez viața de studio cu viața de familie. Dar asta m-a învățat să prioritizez mai bine, să-mi aleg proiectele cu mai multă grijă și să lucrez într-un ritm care să-mi respecte și limitele personale.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Mă bucur să văd o varietate mult mai mare de stiluri în România în ultimii ani, deși predominant e tot stilul black&grey realist. Cu toate astea, avem mulți artiști super buni pe acel stil și nu numai, comparativ cu anii trecuți. Pe de altă parte, piața a devenit și destul de supra-saturată cu oameni slab pregătiți, care nu par să facă asta din pasiune și neglijează complet partea tehnică, iar lucrul ăsta se vede.
Social media a ajuns să domine totul și am impresia că imaginea de pe Instagram contează acum mai mult decât tatuajele în sine. Asta mă întristează și mă îngrijorează, pentru că direcția asta afectează întreaga industrie. În același timp sunt fericită să văd o deschidere mai mare a oamenilor spre această artă la noi în țară, mi se pare că stigma a scăzut considerabil în ultimii ani.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | INTERVIURI
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
