10 întrebări sonore
Mai multe curiozități și un singur răspuns înaintea evenimentului cultural al anului 2025 în România – Festivalul Enescu
Dacă aș aduna toate interviurile pe care i le-am citit, ascultat, transcris (ca să nu le menționez pe cele pe care i le-am luat eu însumi) și textele care au compus un contur splendid al carierei prodigioase a unui muzician româno-american, aflat la conducerea artistică a ceea ce consideră a fi brandul românesc cel mai vizibil în lume, n-ați mai citi nimic altceva, ceea ce ar fi păcat.
Vă propun, în schimb, să citiți următoarele întrebări.
- Îl identificați pe acel om care, încă din copilărie, când a descoperit ceea ce urma să facă întreaga viață, n-a lăsat să treacă nicio zi fără studiu și n-a lipsit de la nicio repetiție?
- Știți cine cred că a făcut pentru Enescu ceea ce n-a mai făcut nimeni, bazându-mă pe motivarea juriului care i-a acordat prestigioasele premii Diapason d’Or și Choc Classica – „o excepțională întreprindere a sa, care a lucrat după manuscrisele originale ale partiturilor enesciene; rapsodiile române – unde simțim ceva rupt din sufletul de român al dirijorului – și primele trei simfonii de Enescu, cu sonoritatea și inventivitatea cerute de aceste partituri cu parfum francez“?
- Cunoașteți cine e mezinul unei familii bănățene cu 10 copii, care a plecat pe Tărâmul Făgăduinței în adolescență, având în buzunar doar o sută de de dolari pe care i-a putut da tatăl său, pentru a se școli acolo cu atâta devoțiune și talent cât să-i aducă un Premiu Grammy și prezența la pupitrul unor orchestre celebre din Lumea Nouă?
- Îl identificați pe conaționalul dumneavoastră care a luat anul acesta premiul la categoria muzică simfonică, cu Orchestra Națională a Franței condusă de el, pentru albumul „George Enescu“, cuprinzând cele două rapsodii române și primele trei simfonii enesciene – prima dată când un trofeu al International Classic Music Awards pentru producții audio-video i-a revenit unui artist din România?
- Cunoașteți personalitatea ce merită să fie socotită dirijorul olimpic al României, după ce un miliard de telespectatori l-au urmărit anul trecut dirijând Orchestra Națională a Franței în concertul de deschidere a Olimpiadei de la Paris, pe o ploaie antediluviană care nu i-a înmuiat bagheta?
- Recunoașteți muzicianul care a spus, referindu-se la platforma dirijorului cu un regionalism și totodată arhaism plin de farmec, „prima dată când m-am suit pe bină să dirijez, n-am mai vrut să cobor”?
- Vă închipuiți cine e românul care le-a dat americanilor cea mai bună definiție a României ceaușiste – „România era parte a Europei exact în același fel în care Coreea de Nord e parte din Asia”?
- Știți cine a fost desemnat „polimat muzical”?
- Intuiți cine a câștigat „un univers mai plin” după ce a dat arcușul pe baghetă?
- Știți cine a spus „dorința mea cea mai mare este să fiu avocatul cel mai puternic pentru compozitorul pe care îl interpretez”?
Pentru că există un unic răspuns posibil la toate aceste întrebări, Cristian Măcelaru, bucurați-vă de festivalul pe care-l conduce artistic. Să cânte muzica!
Text de HORIA GHINBUȚIU | JURNAL DE BUCUREȘTEAN
