Cultură pe scenă. Cultură pe apă. Cultură în noi. La Ziua Timișoarei 2025
Articol de diplomație culturală
Autor: Romana Rista
Weekendul tocmai încheiat, Timișoara a fost un oraș în care cultura s-a trăit. Pe scenă, pe apă și în noi. Nu doar s-a consumat.
Orașul de pe Bega a visat cu ochii larg deschiși, iar Banatul și-a dat mâna cu lumea.
Sâmbătă și duminică seara, de la ora 23:00, am avut parte de un spectacol nocturn acvatic magnifique, Aqua Forte Parade, semnat Cie Ilotopie. Compania franceză de teatru vizual, care fascinează orașele Europei pe apă de peste patru decenii, a fost adusă în oraș de Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, cu ocazia Zilei Timișoarei.
Publicul, pe maluri, în picioare, în șoaptă, cu telefoanele în aer. Mulți mi-au spus „n-am mai văzut așa ceva”. Și e greu să vă povestesc dacă nu ați fost acolo.
Dali ar fi visat cu Bosch și Lewis Carrol
E ca și cum Dali ar fi visat cu Bosch și Lewis Carrol o zi întreagă, iar noaptea tot visul lor a prins viață pe apă, aici, la noi, in Banat. În Timișoara s-a mers pe apă. La propriu. Pe canalul Bega. În spatele Catedralei. La Flora.
Creaturi fantastice plutind pe apă. O lume suprarealistă. Instalații acvatice și mecanisme subacvatice, o mașină galbenă care a sfidat gravitația. Un pat cu pene zburând ce rulează pe apă. Semne ale ludicului, fragilității omenirii, absurdului domestic, umor fin.
Uriașe cu rochii monumentale, dragoni și mașini circulă pe Bega
Personaje uriașe din alte lumi, mie îmi aduc a opulență barocă. Rochiile monumentale, cea roșie montată pe o roată-mecanism, cea turcoaz pare că emană fântâni din cap. Un dragon scuipă foc de artificii în mijlocul Begăi. Totul se întâmplă pe apă. Totul fără cuvinte. E o poveste-feerie nocturnă fără cuvinte, cu muzică originală, cu sute de mecanisme invizibile și o poezie vizuală strălucitoare pe care mi-e greu să v-o povestesc. Pentru că trebuia să fiți acolo. A fost toată Timișoara!
Pentru că a fost o experiență. Una din acelea care-ți dau speranță că în orașul tău se poate. Că se poate și altfel. Că Timișoara și Banatul știu să viseze. Și să aducă visul pe scenă. Chiar dacă scena e un canal navigabil.
Dar poezia nu a fost doar pe apă.
După 13 ani, Bajaga s-a întors la Timișoara
Tot în cadrul Zilei Timișoarei, au revenit pe scenă și Bajaga i Instruktori, într-un concert care a adus publicului nu doar hiturile care au făcut istorie, ci și emoția unui Banat care trăiește muzica ex-iugoslavă.
S-a cântat Plavi Safir, melodia emblematică ce a răsturnat generații și care se aude la orice chef bănățean adevărat. Pentru cei care știu istoria scenei și a orașului de pe Bega, a fost un moment cu încărcătură, în care Momčilo Bajagić – Bajaga i-a dedicat piesa lui Adi Orza. O figură importantă în peisajul civic și cultural al Timișoarei, Adi Orza rămâne pentru mulți un prieten în sensul profund al cuvântului. O liniște de mormânt în public, apoi aplauze sincere, am văzut ochi umezi. Pentru câteva clipe, scena n-a mai fost scenă, ci locul recunoștinței și al gesturilor simple, de prietenie.
„Îmi place să cânt cu prietenii, cu cei de pe scenă și cu cei din public.” – Bajaga
Iar între melodiile lui Bajaga, sunt versuri care spun totul: „Put je isti i sve se ponavlja, ljudi su isti, ali vremena su druga.” Drumu-i același și se repetă totul, lumea-i aceeași, dar vremurile-s altele. Versuri din Moji drugovi, „Prietenii mei”, care, cântate la Timișoara într-o seară de vară, ating. Nu se mai uită.
Am remarcat, în cadrul interviului acordat lui Mimo Obradov, realizator cu har și autor de referință pentru istoria rock-ului, că Momčilo Bajagić a spus o frază simplă, dar care l-a definit pe deplin: „Îmi place să cânt cu prietenii, cu cei de pe scenă și cu cei din public.”
Și exact asta s-a simțit. A fost un concert așteptat. După 13 ani, Bajaga s-a întors la Timișoara, iar noi i-am răspuns cu căldura unei prietenii care nu s-a stins niciodată. Mimo ne spune: ‘
’Personal, am asistat la cel mai bun concert a lui Bajaga & Instruktori. Ever. Orchestrații noi la piesele vechi. Secția ritmică perfectă, în forță, dusă de un basist și un tobar cu o coordonare uluitoare. Sasha Lokner la claviaturi, mirific, atît la susținere armonică precum și în solouri. Chitaristul Nježić, impecabil, prezent în carnea muzicii, cu solistici scurte dar de efect, Žika, „nekad siv, nekad žut”, animator strălucit al show-ului și Momčilo Bajagić Bajaga, maestrul cu vocea baritonală care topește ceara din suflet. M-a impresionat cît de rock pot să sune aceste hituri formal mai apropiate de genul pop, cît de însuflețită este implicarea instrumentiștilor și cît de bine este preluată și condusă energia înspre public. ‘’
Tradiționalul a întâlnit rock-ul și Timișul.
Las aici și unul dintre cele mai neașteptate și elegante momente ale serii: când tradiționalul a întâlnit rock-ul. Ansamblul Timișul al Casei de Cultură a Municipiului Timișoara și trupa Bajaga, pe aceeași scenă, într-un tablou coregrafic impecabil. Când i-am văzut, mi-am spus: e de excepție. Spectacol a fost! Un pod peste lumi și stiluri muzicale, care a vibrat pentru toți cei prezenți.
Ăsta-i Banatul meu!
Ăsta-i Banatul meu. Unit. Mi-a fost drag. Și știu că nu am fost singura. O seară cum n-a mai fost. Și dacă ați fost acolo, puneți poze, puneți video pe social media, faceți să se audă în toată țara cum e la noi, în Banat, când e sărbătoare.
Și da, e un vis care mie mi-a încolțit de mult: să fac, cândva, o rugă așa cum trebuie, la Timișoara. Și să vă aduc la Rugă, într-o zi.
Ne revedem la Sufrageria MultiCulti in Septembrie
Dar până atunci, vă invit și ne vedem la Festivalul MulticulTim și la Sufrageria MultiCulti, pe 19 și 20 septembrie 2025, la Timișoara.
Foto: Alin Zelenco @ Casa de Cultură a Municipiului Timișoara
#ZiuaTimisoarei #diplomatieculturala #fatacaregatestecuflori #Banat #Timisoara #VisitTimisoara #Bajaga
Un răspuns
Minunată descriere a unei seri de neuitat pentru cei care au participat,și au simțit fiorul muzicii ,,bune,, în orașul lor și al nostru drag.Multumiri.