Freakier Friday | Când mamele devin fiice și nepoatele devin… mame
În 2003, o adolescentă rebelă și mama ei rigidă se trezeau, peste noapte, în corpurile celeilalte. Rezultatul? Freaky Friday, o comedie Disney cu Jamie Lee Curtis și Lindsay Lohan, care nu doar că a sfidat clișeele, dar a și prins la public într-un mod greu de explicat.
Era haioasă, da. Dar era și tandră, sinceră, neașteptat de profundă. Între două gaguri vizuale și o chitară rock, filmul spunea ceva important: că e greu să fii om, oricât de tânăr sau de matur ai fi. Și că, poate, empatia e o formă de magie.
Au trecut peste 20 de ani. Între timp, Lindsay Lohan a ieșit din adolescență și a intrat în lumina crudă a presei de tabloid, ca apoi să reapară, mai recent, într-o versiune calmă și împăcată cu sine. Jamie Lee Curtis a câștigat un Oscar și a devenit o voce tot mai puternică pentru rolurile feminine din cinema. Iar fanii, tăcuți sau insistenți, n-au uitat niciodată acel film cu schimbul de corpuri și inima mare.
Așa s-a născut Freakier Friday, ce va avea premiera la noi pe 8 august 2025. Nu dintr-o idee de marketing, ci dintr-o nevoie – a actorilor, a publicului, a poveștii în sine – de a reveni. Dar, de data asta, mai adânc.
În continuarea filmului-cult, Tess Coleman nu mai e doar o mamă stresată. E o autoare celebră, psihologă cu turneu editorial, căsătorită de 20 de ani (Mark Harmon revine cu discreție elegantă) și bunică. Anna, fiica ei, e acum mamă, la rândul ei, manager pentru o vedetă pop de succes și prinsă într-o poveste de dragoste cu un chef visător și tată singur, Eric (Manny Jacinto). Harper, nepoata de 15 ani, e pasionată de surfing și în conflict constant cu tot ce înseamnă reguli. Iar Lily, fiica lui Eric, e o adolescentă cu vise de fashion și replici tăioase.
Totul e în tensiune: generații care nu se înțeleg, mame care nu comunică, fiice care nu se simt văzute. O lume în care fiecare e prins în propriul rol, fără prea multă libertate de mișcare. Până când o clarvăzătoare bizară, interpretată cu poftă de joc de Vanessa Bayer, declanșează (din greșeală, evident) un nou schimb de corpuri.
Doar că, de data asta, e un domino: Tess devine Lily. Anna devine Harper. Trei generații, patru femei, o avalanșă de confuzie. Iar magia nu mai vine doar cu râsete, ci și cu revelații dureroase. Ce înseamnă să fii mamă? Ce înseamnă să fii copil? Și, mai ales, cum construiești o familie când fiecare poartă propriul bagaj – uneori tăcut, alteori exploziv?
„Mi-am dorit mereu o continuare”, spune Lindsay Lohan, într-un interviu recent.
Dar n-a forțat-o. A lăsat timpul să curgă, până când viața reală a făcut-o să înțeleagă, cu adevărat, ce însemna să fii în pielea mamei tale. Jamie Lee Curtis, în schimb, a fost mai vocală: a menționat public, la talk-show-uri, că vrea un sequel. Disney a ascultat. Iar când telefonul a sunat, scenarista Jordan Weiss a trebuit să închidă microfonul „ca să pot țipa puțin”, după cum mărturisește.
Regia e semnată de Nisha Ganatra (The High Note), care recunoaște că la început a simțit presiunea. Dar undeva, în mijlocul haosului creativ, totul s-a legat. Distribuția s-a reunit. Povestea a crescut. Emoția a revenit. Temele filmului sunt ambițioase, dar servite cu umor cald: identitate, parenting, vinovății tăcute, dorințe neexprimate, moșteniri emoționale. În haine comice, dar cu substrat.
Natalie O’Brien, responsabilă cu costumele, se joacă spectaculos cu moda identitară: look-uri haute couture semnate Christian Siriano, ținute absurde, supradimensionate, kitsch asumat. Fiecare corp schimbat vine cu o garderobă care nu se potrivește deloc — și exact asta e ideea. „Această poveste e despre familie și schimbare”, spune Lohan. Ganatra o completează: „M-a interesat întotdeauna identitatea ca temă. Iar acest film e apogeul: ce înseamnă să fii altcineva, la propriu?”.
Los Angeles-ul devine și el personaj. E un oraș care pulsează, care respiră.
De la Echo Park Lake la The Wiltern Theatre, de la The Record Parlour la plajele din Malibu — totul e filmat cu drag, ca o scrisoare de iubire către un oraș care n-a fost niciodată doar decor, ci stare de spirit. Nici trimiterile cinefile nu lipsesc. Scena cu Camaro-ul de la început e un omagiu discret, dar clar, adus lui Ferris Bueller’s Day Off.
Curtis și Lohan își regăsesc chimia ca și cum n-ar fi trecut nicio zi.
„A fost fantastic să lucrez din nou cu ea”, spune Lohan. „Jamie aduce o lumină pe platou. Radiază”. Iar Curtis închide cercul cu o emoție sinceră: „Am putut s-o îmbrățișez. Să sărbătoresc că e mamă. A fost un moment special”.
Alături de ele, Chad Michael Murray revine ca Jake („cu părul lui legendar”, glumește Lohan), iar noile talente – Julia Butters și Sophia Hammons – aduc prospețime și energie. Între generații apare o punte reală, nu doar un plot device.
Freakier Friday nu e doar un sequel. E o oglindă care îți arată cine erai când ai văzut prima dată filmul și cine ești acum. E o comedie feel-good care știe să te facă să verși o lacrimă când trebuie. E despre cum te poți pierde în viața altuia și cum, în acel proces, te poți regăsi pe tine. Și, da, e și puțin… freaky. În cel mai bun sens posibil.
Text de GRUIA DRAGOMIR | FILM
