Rezidența RELATOPIA, un experiment artistic despre conviețuire și co-creație
Proiectul RELATOPIA* al Asociației VAR, care a vizat realizarea unei cartografieri afective a cuplului și modul în care aceasta conservă memoria socială a conviețuirii, a continuat cu o rezidență artistică la Câmpul Cetății (Mureș), desfășurată între 5 și 13 mai 2025, precum și cu o rezidență de lucru online, între 15 mai și 5 iunie 2025.
Etapa rezidenței a fost precedată de un amplu proces de documentare, desfășurat atât în arhive și biblioteci – în strânsă legătură cu contextele și experiențele culturale ale diferitelor epoci care au marcat generații și interacțiuni sociale – cât și prin interviuri de investigație cu reprezentanți ai două generații cu viziuni polarizate: foarte tineri (20-30 ani) și adulți cu experiență (50-60 ani). Reflecția asupra diversității în implicarea publicului a fost astfel abordată din perspective multiple: estetică, socială, etică, critică și empatică.
În rezidență, un proces colectiv, cu o dinamică fragilă și fertilă, a condus la testarea conviețuirii artistice, unde intențiile partajate s-au reformulat într-o colaborare interdisciplinară, în care fiecare a adus limbajul artistic pe care îl stăpânea cel mai bine, pentru a intra într-o rezonanță cu ceilalți.
Artiștii prezenți în rezidență provin din practici artistice diferite: Cristina Toma (Cuzina) este artist vizual; Jenniffer Corrales, regizoare; Vero Nica, artist performativ/creative writer; Constantin Axinte Amza, sound designer; Mihaela Lungu, artist vizual; Alina Tofan, eco-artist; Claudiu Cobilanschi, artist vizual; și Cătălina Moisă, arhitectă.
Explorarea limitelor și interacțiunilor între practici de arte vizuale, eco-art, arta sunetului și arhitectură a început la Câmpul Cetății, într-un cadru stabil de implicare activă și reflecție asupra materialului documentar din presă, pus la dispoziție de organizatori, acoperind perioada începând cu anii 1960 până în prezent.
Când granițele dintre discipline devin fluide, felul în care privim, oferim și ne poziționăm față de celălalt prin prezență presupune o responsabilitate relațională, un exercițiu de coexistență, de negociere a diferențelor și un spațiu de cultivare a grijii.
Astfel, practicile romantice relaționale, care împrumută din idiomurile culturale ale plăcerii, dar și din construcțiile sociale și simbolice ale responsabilității, au fost integrate artistic în lucrări de co-creație colaborative, pentru o expoziție intinerantă, care conține o instalație realizată dintr-o serie de lucrări colaborative dezvoltate în rezidența de la Câmpul Cetății și un kit al conviețuirii, dezvoltat în detaliu ulterior, în cea de-a doua etapă a rezidenței. Evenimentele din toamnă, menite să prezinte proiectul publicului, vor reuni toate aceste lucrări colaborative, rezultate din rezidență, precum și o serie de noi intervenții artistice care sunt în curs de realizare.
În fiecare zi, folosind materiale diverse și tehnici mixte, se lucra în perechi diferite pentru a explora forme de expresie artistică cu metodologii variate, metafore și sinteze, având spații de reprezentare performative sau cu structură materială (colaje, schițe, desene, obiecte).
Prin metode clare și indicații precise, sinteza s-a format treptat, cu un interes viu de a înțelege ce ne ține împreună, cum evoluează idealurile romantice sau familia, sub influența temelor conturate de proiect — conflicte și vulnerabilități relaționale, nevoi, dinamici și roluri, separări, povești atipice, relații alternative, impactul tehnologiei și altele.
Integrarea a urmărit discuții, lectură și reflecție, dar și gesturi simple ale cotidianității, cu spații informale de socializare și practici de grijă și convivialitate, prin pregătirea mesei pentru ceilalți, pe rând, în fiecare zi.
Astfel, întrebată ce ar arhiva din infrastructura sensibilă a rezidenței, Cuzina a spus că:
„Aș pune emoția responsabilității de a pregăti masa de trei ori pe zi pentru nouă oameni, lupta cu somnolența dată de ploaia zilnică și teama de eșec creator la momentele repetate de prezentare a ideilor artistice.”
Prin asocieri libere, deschise ambiguităților, expresia artistică a fost documentată într-un jurnal zilnic, iar delimitarea autoreflexivă dintre gest, actul de a face și gândul creativ a activat viziuni specifice și armonizări cu mecanisme și perspective diferite.
Formatul de co-creație artistică experiențială a fost testat într-o formă de casă a conviețuirii, pe tiparul unui reality show, cu un îndrumător și însoțitor aflat la distanță, online, asimilat cu autoritatea unui Big Brother (de această dată Big Sister Alina, interpretată de subsemnata Alina Grau), care, la sfârșitul zilei, strângea impresii, dificultăți sau rezistențe în întâlniri unu-la-unu, iar în procesul de lucru dădea indicațiile temelor zilnice și facilita prezentările pe echipe.
Mai mult, experții invitați din psihologie, sociologie, drept și antropologie (Oana Calnegru, Cătălin D. Constantin, Ramona Chițeanu și Mihai S. Rusu) au avut intervenții lămuritoare privind conviețuirea și au ghidat, prin feedback, realizarea kit-ului de conviețuire în cea de-a doua etapă a rezidenței.
Analizând răspunsurile participanților de la începutul rezidenței din Câmpul Cetății și de la finalul rezidenței online, aș putea concluziona că spațiul colectiv de lucru a fost valoros și apreciat de cei implicați, în timp ce reîntoarcerea la lucrul la distanță a presupus întârzieri și riscuri legate de propriile biasuri sau neînțelegeri, care nu puteau fi abordate direct și tranșant așa cum s-ar fi făcut față în față.
Într-o lume din ce în ce mai conectată, nevoia de a fi împreună fizic este mai puternică ca oricând, atât pentru a testa idei, valori și perspective, cât și pentru a exista într-o relație de coeziune care presupune și conflict, cu tot cu depășirea lui.
Odată cu definirea elementelor din kit-ul de conviețuire și cu lucrul în echipe online au început să apară dificultăți, precum întârzieri sau neclarități. Vero Nica le-a exprimat printr-o reîntoarcere la o zonă comodă și sigură, în contrast cu riscul asumat al lucrului față în față din rezidența colectivă.
Mihaela Lungu a semnalat inegalitățile generate de diferențele în atribuții și competențe tehnice, explicând că acestea au condus la o repartizare neuniformă a responsabilităților de implementare, iar Jenniffer Corrales a reclamat că s-a comunicat cu dificultate la distanță, ceea ce a dus la „pauze foarte mari în care procesul de lucru nu evolua, ci doar se bloca și o luam mereu de la zero.”
Ideea de interdisciplinaritate, deși s-a dovedit a fi o necesitate critică, a fost insuficient acoperită, iar colaborarea a devenit dificilă, poate din cauza nevoii permanente de stabilire a unui vocabular profesional și a unei traduceri nu doar la nivel de limbaj, ci și conceptual, ceea ce impunea un dialog mai deschis pentru a explica intențiile, reperele și presupozițiile.
În etapa de realizare a kit-ului conviețuirii, au fost dezvoltate și aprofundate idei generate în cadrul rezidenței colective, materializate sub forma a zece obiecte artistice.
Acestea vor fi oferite ca instrumente conceptuale, ludice și didactice, pentru explorarea relației dintre Eu, Tu și Noi – o punte și o interfață ideatică asupra legăturilor dintre aceste trei entități distincte. Ca o colecție exclusivă, în ediție limitată, aceste obiecte, care abstractizează ideea conviețuirii, vor fi accesibile atât unui public familiarizat cu arta conceptuală, cât și unui public mai larg, urmând să fie prezentate și oferite, în cadrul evenimentelor cu public din această toamnă.
În concluzie, arta este mai puțin un obiect și mai mult un proces de explorare, iar dacă acest proces este în relație, devine cu atât mai valoros.
Însă în artă, eficiența este un element lateral complex, căci, deși gândirea analitică sau abordarea abstractă pot genera sisteme sofisticate, la fel de prețuită trebuie să fie și eficiența în coordonarea acestor sisteme, esențială pentru a face saltul de la gând la acțiune și realizare.
În acest sens, pentru a depăși impasurile apărute în procesul de implementare și selecție – precum și pentru a debloca, inclusiv în cadrul rezidenței, definirea concretă a lucrărilor – un sprijin esențial a venit din partea artistului și scenografului Andu Dumitrescu, membru al echipei VAR și curator al evenimentelor care vor avea loc în toamna acestui an.
Contribuția sa a fost deosebit de valoroasă, atât la nivel tehnic, cât și conceptual, fiind apropiată de un proces de mentorat artistic, prin ghidajul oferit artiștilor în direcția materializării ideilor – trecerea de la concept la formă –, un aspect adesea neglijat în practica artistică.
Încurajând testarea și experimentarea directă, implicarea sa a evidențiat provocările reale care apar în momentul în care o idee este pusă în aplicare, relevând ce este fezabil și ce necesită adaptare. Acest exercițiu de transpunere concretă a intențiilor artistice a reprezentat o etapă de maturizare a proiectelor din cadrul rezidenței.
Apoi, un sprijin esențial în cea de-a doua etapă a rezidenței online a fost oferit de experții care, prin experiența și înțelegerea lor, au orientat și susținut procesul de construire a kit-ului conviețuirii.
Dacă rezultatul final al rezidenței este o extensie a grupului ca individualitate, acest lucru se datorează fineței procesului, marcată de permanente reveniri, implicări, feedback-uri din partea experților și organizatorilor, precum și de munca și capacitatea fiecărui artist de a se implica cu toate resursele. Totodată, cadrul a fost atât intensiv, cât și extensiv, propunând diverse moduri de interacțiune în procesul artistic.
În urma discuțiilor și interviurilor, toți membrii echipei au afirmat că, în comparație cu începutul rezidenței, percep acum tema conviețuirii într-o manieră diferită.
Mai mult decât atât, își doresc ca această schimbare de perspectivă să se reflecte și în relația cu publicul, transformându-se într-un spațiu de reflecție – atât asupra evoluției noastre ca societate, marcată de contraste puternice între trecut și prezent, cât și asupra coliziunilor constante dintre valori intime și idealuri colective.
Narațiunile rezultate din analiza aprofundată a subiectului relațiilor, de la ideal la real, prind contur în forme sensibile, care traduc un imaginar interior comun în expresii vizuale exploratorii și participative.
Text de ALINA GRAU
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
