VERONICA TĂRCATU | Între arhitectură și bijuterie: sculptură purtabilă în Grădina Botanică
Drumul creativ al Veronicăi Tărcatu îmbină pasiunea pentru arhitectură cu arta bijuteriei contemporane. Revenirea în lumea bijuteriei, susținută de explorările din cadrul Școlii Assamblage, i‑a permis să transforme formele organice și poveștile naturii într‑o colecție unică, Botanical Garden.
Artista descoperă echilibrul între libertatea artistică și rigurozitatea tehnică, și vorbește despre materiale alese (perle, argint, lemn, piatră) și despre cum fiecare detaliu transmite o stare de conexiune cu mediul înconjurător.
Ce te-a determinat să te reîntorci în lumea bijuteriei contemporane și cum ai descoperit Școala Assamblage?
Bijuteria reprezintă o primă dragoste pentru mine și m-am întors către ea de fiecare dată când am simțit nevoia să exprim emoții sau idei pe care îmi era greu să le exprim în alte contexte.
Școala Assamblage a deschis pentru mine un univers unic și foarte complex, iar cu fiecare curs în parte am descoperit alte valențe ale acestei meserii.
Care a fost momentul în care ai realizat că bijuteriile sunt o formă de exprimare artistică pentru tine?
Am realizat că din toate metodele de exprimare artistică, bijuteria are un loc aparte, pentru că este o artă purtabilă. O pot integra în viața de zi cu zi pentru a-mi crea o stare sau pentru a comunica indirect cu cei din jurul meu.
Ai spus că oscilezi între arhitectură și bijuterii. Cum reușești să găsești un echilibru între libertatea creativă și precizia tehnică în ambele domenii?
Precizia tehnică este importantă în orice domeniu, iar echilibrul dintre libertatea creativă și precizia tehnică cred că este o muncă de-o viață. Pendulez în anumite momente între cele două pentru a găsi o cale de mijloc, adică sunt momente în care am nevoie de o libertate neîngrădită dar „structura” pe care construiesc este important să fie solidă.
Ce elemente comune ai regăsit în designul de bijuterii și arhitectură?
Arhitectura și bijuteria se întâlnesc pe un câmp comun, sculpturalitatea. Bijuteria are un timp de materializare mai scurt și îți permite ajustarea în timp real, pe când arhitectura are procese mai birocratice.
Colecția ta, Botanical Garden, este o celebrare a frumuseții naturale și a formelor organice. Ce te-a inspirat să alegi natura ca temă principală pentru această colecție și cum reinterpretezi elementele naturale în designul bijuteriilor tale?
Pentru că ne întoarcem la natură atunci când vrem să ne încărcăm creativ, mental sau fizic. Omul contemporan are tendința să piardă această legătură și să cadă în „uitare” și am reprezentat asta prin „umbrele” regăsite pe fiecare piesă. Uitarea devine o umbră atunci când avem tendința de a ne pierde.
Cum îmbini designul contemporan cu farmecul atemporal al perlelor în colecția Botanical Garden? Ce semnificație au perlele în contextul acestei colecții?
Perlele reprezintă fragilitate și putere pentru mine, iar împreună cu argintul reprezintă niște materiale atemporale și îmi susțin conceptul în totalitate.
Ai folosit tehnica tradițională de turnare în ceară pierdută pentru a crea bijuteriile din Botanical Garden. Ce provocări ai întâmpinat în utilizarea acestei tehnici și ce avantaje îți oferă în crearea unor forme organice și detaliate?
Folosirea acestei tehnici m-a ajutat în crearea formelor organice pentru a susține acest concept. Provocarea principală este răbdarea și curajul de a intra într-un proces aproape necunoscut și de a avea încredere că totul se așază armonios.
Cum ai descrie procesul tău de creație?
Procesul de creație pornește de la un concept de bază și pe măsură ce aprofundez prin schițele și machetele pieselor, se întâmplă ca ideea să migreze. Ideea începe să prindă o viață proprie și să se recontureze. Asta s-a întâmplat și cu această colecție, unele piese au căpătat o anume „duritate”, iar ideea de la care am pornit s-a reconturat.
Cum îți vezi evoluția în domeniul bijuteriilor pe termen lung?
Participările la evenimentele internaționale sunt importante deoarece se întâlnesc culturi și abordări diferite, iar evoluția este continuă.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ | DESIGN
