Când ne gândim la design, ne vin în minte forme, culori și estetică. Când ne gândim la chimie… poate nu tocmai același lucru. Și totuși, în Timișoara la FABER, cele două se întâlnesc într-un laborator de idei, unde designul devine catalizator pentru industrie, educație și comunitate.
Programul de design de anul acesta își propune o provocare curajoasă: să aducă în dialog designul contemporan și industria chimică – una dintre cele mai influente și, paradoxal, invizibile componente ale istoriei locale.
Cu un program curatoriat de Martina Muzi și susținut de o rețea de colaboratori interdisciplinari, FABER devine spațiul unde se amestecă procese industriale, materiale emergente și povești cu impact. În interviul de față, Diana Caducenco, manager comunicare FABER, ne vorbește despre ce înseamnă să creezi design în (și pentru) industrie, cum se construiesc punți între ingineri și artiști, dar și ce învață Timișoara din propriul său trecut.
Cum ați descrie programul de design pe care îl desfășurați anul acesta la FABER? Ce elemente noi sau inovative aduceți în acest context comparativ cu anul trecut?
Programul de design de la FABER, curatoriat de Martina Muzi, își propune să devină un spațiu de reflecție, experiment și dialog între design și alte domenii – fie că vorbim despre industrie, educație sau comunitate. Dacă anii trecuți am investigat industriile automotive și textilă, anul acesta ne îndreptăm atenția către un sector mai puțin explorat în acest context: industria chimică.
Noutatea constă tocmai în această direcție – ne dorim să aducem în prim-plan procese, materiale și perspective care rareori intră în contact cu designul contemporan, dar care contribuie la diferite scări la viața noastră zilnică. Continuăm să creăm colaborări interdisciplinare între cercetători, designeri, mediul academic și fabrici, iar rezultatele se vor materializa printr-o expoziție, o publicație, o școală de vară, un festival și o serie de evenimente conexe.
În același timp, încercăm să creștem relevanța internațională a programului prin participări la evenimente-cheie cum a fost participarea în cadrul platformei Alcova de la Milan Design Week.
Anul acesta, tema programului este industria chimică. Ce v-a determinat să alegeți acest sector și ce așteptări aveți de la colaborările cu fabricile din domeniu?
Am ales industria chimică pentru că a fost una dintre industriile cele mai importante din Timișoara, alături de cele automotive, textilă și agroalimentară. Cercetarea condusă de Norbert Petrovici în 2023 în cadrul programului Bright Cityscapes, dezvoltat împreună cu Universitatea Politehnica Timișoara, a dezvăluit că industria chimică a fost unul dintre motoarele strategice ale economiei României, mai ales începând cu anii ’70, când a devenit o prioritate națională pentru modernizare industrială.
În Timișoara, investițiile masive din perioada comunistă au dus la formarea unor lanțuri productive complexe, iar fabrici precum Solventul au legat orașul de rețele internaționale. În plus, și situl unde se află acum FABER a fost parte dintr-o platformă industrială din sectorul chimic (Fabricile Unite de Ulei și Săpun, cunoscute apoi sub numele de Azur) – un context care adaugă o rezonanță specială explorării acestei industrii. Astfel, ne dorim să înțelegem impactul economic, social și ecologic al acestei industrii, care sunt posibilele provocări și în ce mod designul poate interacționa și oferi noi perspective.
Ne interesează să explorăm cum pot fi transformate procesele și materialele specifice industriei chimice în proiecte de design relevante. Așteptările noastre sunt legate în principal de consolidarea unor punți și limbaje de colaborare – ne dorim să facilităm întâlniri între designeri, ingineri, cercetători, fabrici, care pot duce la colaborări reale și, de ce nu, la produse, servicii sau soluții inovatoare.
Ce rol joacă colaborarea între designeri și industrii tradiționale, cum ar fi cea chimică, în dezvoltarea designului contemporan?
Colaborările de acest tip sunt esențiale pentru viitorul designului și al industriei. Ele extind granițele creative și tehnologice și aduc un nivel nou de complexitate și relevanță în proiectele de design. În plus, ne dorim ca aceste colaborări să aibă și un impact concret – economic, social sau ecologic. Această abordare interdisciplinară poziționează designul nu doar ca o modalitate de a crea, ci și ca o lentilă prin care putem observa și interacționa cu patrimoniul industrial al Timișoarei, dar și în legătură cu ce se întâmplă la nivel global.
Designul este acum văzut ca o parte esențială a realității productive a orașului, o forță prin care putem explora cultura locală, tehnologiile emergente și provocările contemporane. Industria – inclusiv cea chimică – oferă un teren fertil pentru astfel de investigații.
FABER a participat cu Design Signals Snapshot la Alcova în cadrul Milan Design Week. Ce tip de lucrări experimentale ați ales să prezentați și ce semnificație au acestea în contextul designului contemporan?
La Alcova, am prezentat o selecție de lucrări din două expoziții prezentate anterior la FABER – „Secrete Întrețesute” și „Semnalizatoare – Designul nu este un Panou de Bord”, semnate de designeri români și internaționali: Lavinia Ghimbășan, Theophile Blandet, Jing He & Raul Ionel, Flora Lechner & Cristina-Sorina Stângaciu, Kirsten Spruit, Alex Todirică, Marius Vasile și Ștefan Lucuț. Design Signals Snapshot prezintă lucrări de design și metode de cercetare unice, oferind un cadru pentru explorarea și dezvoltarea ideilor de design inovative.
În timp ce fiecare lucrare a designerilor provine dintr-un context comun de cercetare și producție, acestea exprimă diverse limbaje de design, tehnici și media – de la produse fizice la procese de design industrial, imagini în mișcare, fotografie și storytelling grafic. Participarea la Alcova a fost o validare importantă pentru direcția pe care o urmăm: un design gândit ca proces critic, colaborativ și ancorat în realitățile contemporane.
Care sunt principalele diferențe pe care le observați între expozițiile internaționale și cele locale, precum Romanian Design Week, în termeni de recepție și colaborare între designeri și public?
Expozițiile internaționale precum Alcova atrag designeri, curatori, critici, colecționari și instituții din întreaga lume, oferindu-ne oportunitatea de a interacționa cu profesioniști din diferite țări. Acest context global este esențial pentru FABER, deoarece ne permite să prezentăm procesele noastre de design într-un cadru internațional, să primim feedback valoros și să stabilim conexiuni care pot deschide noi colaborări și perspective asupra proiectelor noastre. Ne-am bucurat să vedem că practicile de design și colaborările pe care le dezvoltăm sunt apreciate și recunoscute la nivel internațional, atât de vizitatori, cât și de organizatori și participanți ai Alcova.
În același timp, expozițiile locale, cum este Romanian Design Week, au avantajul familiarității – publicul recunoaște contextul și se creează o relație mai directă cu subiectele pe care le abordăm, chiar dacă uneori nu există același interes față de noi perspective pe care le aduce designul. În ambele cazuri, dialogul între designeri și public este esențial – fie pentru a testa idei, fie pentru a construi comunități în jurul designului. Noi credem că cele două tipuri de prezență – locală și internațională – se completează, nu se exclud.
În cadrul expoziției „Secrete Întrețesute”, despre inovația în designul textil, ce tipuri de colaborări între designeri, fabrici de textile și ingineri considerați esențiale pentru succesul unui astfel de proiect?
Colaborările care pornesc de la o înțelegere comună a proceselor sunt cele mai valoroase. Când designerii pot înțelege tehnologia din spatele proceselor de producție, iar fabricile sunt deschise către experiment și reinterpretare, atunci apar proiecte cu adevărat inovatoare. Pentru programul „Secrete Întrețesute” ne-am concentrat pe dialog și pe co-creare – am vrut ca fiecare lucrare să fie rezultatul unui dialog între designeri, cercetători, muncitori, ingineri, instituții.
Iar impactul s-a văzut și în interiorul acestor colaborări – fabricile au început să vadă designul ca partener de inovare, ce într-adevăr poate oferi noi perspective și poate transforma patrimoniul industrial al Timișoarei. Urmărim acest tip de colaborare și pentru următoarele proiecte din cadrul programului Design Signals.
Puteți împărtăși exemple de proiecte sau colaborări anterioare între designeri și fabrici de textile care au avut un impact semnificativ asupra industriei?
Un exemplu relevant este chiar lucrarea Laviniei Ghimbășan ”Înapoi la Oile Noastre”, pe care am prezentat-o și la Alcova. Proiectul face legătura între artizanatul arhaic și industria contemporană, folosind lână românească Țurcană sortată manual, vopsită în mod natural și țesută în fabrică. ”Înapoi la Oile Noastre” prototipează noi colaborări între producători tradiționali și industriali (fabricile Pasmatex, Uniunea Tehnologiilor Textile, LanaTerm) care dau viață lânii locale, valorificând potențialul ei regenerabil, biodegradabil, termic și acustic.
Ce așteptări aveți de la publicul care va vizita expozițiile din acest an și ce mesaj doriți să transmiteți prin participarea la evenimente internaționale și locale de renume?
Ne dorim un public curios și deschis – care să fie interesat de procese, de întrebări și de context. Mesajul nostru este că designul are puterea de a construi punți între domenii, de a face vizibil ce este invizibil și de a genera conversații care contează. Prin participările noastre la evenimente internaționale și locale, vrem să contribuim la consolidarea unei rețele de design relevant, conectat și responsabil.
» Interviu de GRUIA DRAGOMIR | Povești de succes
Foto cover: Diana Caducenco (credit © Seba Tătaru)
