Ca pe Broadway – Interviu cu IOANA PÂRVULESCU despre musicalul Invizibilii
În 2022, la sfârșitul pandemiei, la Editura Humanitas Junior apărea Invizibilii, de Ioana Pârvulescu, o carte „pentru cititorii de la 8 la 108 ani”, cu ilustrații de Irina Dobrescu. Este prima carte pentru copii scrisă de o autoare cunoscută mai ales pentru romanele ei, traduse în 15 limbi europene, pentru eseurile ei despre viața cotidiană, pentru cărțile dedicate literaturii. E drept că în toate romanele Ioanei Pârvulescu apar copii, iar cele 4 personaje din Inocenții, un fel de 4 muşchetari mici, au făcut ca tirajul acestei cărți să depășească 100.000 de exemplare.
De curând, Wonder Theatre a pus în scenă în premieră Invizibilii, un musical 100% românesc, cu două distribuții distincte. Scenariul și regia: Claudia Ciobanu. Muzica și versurile: Cornel Ilie. Coregrafia: Cezara Blioju. Scenografie: Oana Novicov. Art Director: Emanuel Boncea. Producători: Alex Tomulescu, Mirabela Vlad, Andrei Boncea. Din cele două excelente distribuții, să le amintim măcar pe minunatele Laure, Teodora Boboc și Miruna Ungureanu. Următoarele reprezentații au loc la Sala Gloria, pe 17 și 18 mai, iar IOANA PÂRVULESCU ne-a povestit mai multe despre cartea dumneaei și cum s-a transformat aceasta într-un musical „ca pe Broadway”.
Invizibilii este prima dumneavoastră carte pentru copii. Cum v-a apărut în minte povestea Laurei și ce v-a inspirat să creați această lume vrăjită despre vraja cărților?
Totul a pornit de la o sală de bibliotecă în care am intrat și ai cărei cititori, cufundați în cărți, erau, în fond, nu se știe pe unde și în compania cui. Îmi amintesc destul de bine revelația avută, că atunci când citești, la fel ca atunci când dormi și visezi, te afli undeva „pe lumea cealaltă”, una invizibilă ochilor celor care sunt în afara cărții.
Laura este un personaj inteligent, curajos, dar și vulnerabil. Ce v-a determinat să o construiți astfel și cât de mult din copilăria dumneavoastră se regăsește în ea?
Mă înțeleg bine cu copiii. Ei au acest amestec special: o tărie sufletească incredibilă și, în același timp, o fragilitate de floare. Dar sunt mai curajoși și mai rezistenți decât îi credem noi. Desigur că un autor se află un pic în toate personajele sale, dar Laura nu sunt eu. Dacă în Ana din Inocenții mă regăsesc destul de bine, în Laura se află mai degrabă copiii de astăzi, cu problemele lor de azi. Deși, de fapt, cele 6 povești țintesc și spre copilul universal.
Mărturisesc că eu nu-mi amintesc deloc momentul când am învățat să citesc. Îmi amintesc, în schimb, un episod de când am învățat să scriu. Lăsată de tata la biroul lui, cu o foaie în față, să scriu un rând de S-uri, le-am făcut cu migală pe toate, doar că invers, ca-n oglindă. Eu eram tare mulțumită!
Cum ați primit vestea că Invizibilii va fi transformată într-un musical? Ați fost implicată în procesul de adaptare?
În vara trecută am primit un telefon de la domnul Andrei Boncea. M-am întâlnit cu el și cu tânăra regizoare Claudia Ciobanu pe terasa librăriei Humanitas Kretzulescu. Recunosc că am ezitat. Nu-ți vine să-ți lași personajele-copii pe mâna unor străini, cum erau ei pe atunci, pentru mine. În plus, eu nu sunt o persoană în căutare de glorie, altele sunt motivele pentru care scriu. (În paranteză fie spus e amuzant că tocmai Gloria se numea cinematograful pe care îl frecventam în studenție, care a devenit acum Wonder Theatre.)
Cei doi mi-au înțeles temerile, au avut răbdare, am tot discutat ce și cum, iar asta mi-a dat încredere. M-am implicat apoi foarte discret, fără să stânjenesc libertatea de creație a muzicalului, dar precizând când ceva nu mi se părea în spiritul poveștii și personajelor mele. Trebuie să spun că a fost o colaborare excelentă, Claudia are o inteligență artistică reconfortantă, iar muzica și versurile lui Cornel Ilie m-au fermecat pur și simplu. În fond toți doream același lucru: ca spectacolul să convingă și să fie o bucurie.
Adaptarea scenică a adus și un personaj nou – Scrollina, influencerița care îi „fură” pe copii de la citit. Cum vi se pare această reinterpretare și cât de bine credeți că reflectă realitatea actuală a generației tinere?
A fost o idee grozavă a Claudiei și a echipei ei, și am fost de acord imediat că e bine să fie pe scenă un conflict mai acut între bine și rău. E și de mare actualitate. În carte nu l-aș pune, pentru că s-ar putea ca peste 10 ani să nu mai fie atât de actual, să fie înlocuit de altceva la modă atunci, dar pentru acum și aici, pentru scenă, e cuceritor.
Ce v-a emoționat cel mai mult văzând cartea pusă în scenă? A fost vreun moment în musical care v-a surprins, chiar dacă povestea vă aparține?
Totul m-a surprins pentru că e întrupare! E un alt limbaj, complex, făcut nu numai din cuvinte, ci și din mișcarea trupului, dans, expresia chipului, din voce și melodie, lumini și din splendida animație realizată în fundal. M-a încântat.
Spectacolul aduce laolaltă o echipă impresionantă de artiști – de la regie și muzică, la coregrafie și interpretare. Cum vi s-a părut colaborarea lor?
Par o echipă unită, generoasă și entuziastă. N-am asistat la repetiții, primeam însă din când în când vești, dar cred că a fost și muncă și vacanță, în aceeași măsură. Muncă într-adevăr copleșitoare și profesionist făcută, ca pe Broadway, cum mi-a spus o prietenă, și vacanță sufletească: au zburdat pe scenă, ca mieii.
În final, ce le-ați transmite copiilor?
Îi invităm la spectacol, sigur o să le placă foarte tare. Le-am văzut reacția la primele două. Punerea în scenă e magie curată. Iar în viitor, să… intre în cărți, fiindcă este cea durabilă experiență frumoasă de viață pe care o pot face! Acesta e și mesajul muzicalului.
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
