Pentru că mișcarea gotică a reprezentat, în contextul Evului Mediu, o distanțare față de formele și valorile clasice, de-a lungul timpului au existat numeroase personalități care au considerat fenomenul artistic necorespunzător.
Un exemplu este istoricul de artă italian Giorgio Vasari, care caracteriza „dezordinea, abundența decorației și lipsa proporțiilor clasice” ca fiind respingătoare și greșite, „gotic” fiind, pentru foarte mult timp, sinonim cu „barbar”.
Această viziune a fost prezentă în scrierile de specialitate până în secolul al XVIII-lea, când estetica gotică a început să fie apreciată în viziunea romantică asupra istoriei și literaturii, conform revoluției spirituale a romantismului, care a reașezat valorile după care se ghida societatea. Astfel, neregularitatea și întunecimea asociate goticului (aflate în opoziție cu proporția, claritatea și simetria clasicului) au căpătat noi definiții, Revitalizarea Goticului restabilind dimensiunea pozitivă a curentului ca mișcare artistică orientată nu către formă, ci către spirit și principiu.
În acest context, data de 22 februarie marchează 100 de ani de la nașterea autorului și ilustratorului american Edward Gorey, lucrările sale fiind rescrieri moderne ale spiritului gotic, prin care putem explora umorul negru și macabrul lumii cotidiene într-un stil elegant și adesea absurd.
Pasionat de desen încă din copilărie, artistul și-a publicat primele schițe pe paginile ziarelor din Chicago, având, după finalizarea liceului, oportunitatea de a studia ca bursier la Harvard și Yale. Reușind să participe la câteva cursuri organizate de Institutul de Artă din Chicago înainte de a fi nevoit să se înroleze în Armata Statelor Unite pentru a servi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, odată cu 1946, acesta s-a înscris la Harvard, unde a studiat literatura franceză.
Aici, Gorey a intrat în contact atât cu lumea literară, publicând povești și poezii, cât și cu universul teatrului, proiectând decoruri, regizând și scriind pentru faimosul Poets Theatre, unde a întâlnit personalități precum poetul John Ashbery (câștigător al Premiului Pulitzer), Frank O’Hara și Alison Lurie.
După absolvire, el s-a mutat la New York, unde a început să colaboreze cu editura Doubleday, devenind rapid o figură semnificativă în designul newyorkez și creând ilustrații pentru aproximativ 50 de volume. După ce a lucrat cu edituri ca Looking Glass, Vintage Books și Random House, a decis să rămână pe cont propriu la începutul anilor ‘60, rol pe care l-a menținut pe tot parcursul vieții.
Pe lângă activitatea editorială, Gorey a început să scrie și să ilustreze propriile sale idei. Primul volum, The Unstrung Harp, o satiră a procesului creativ, în care un autor nu reușește să își termine cartea din cauza gândurilor și situațiilor comice care îl împiedică, a fost publicat în 1953. Lucrarea, semnificativă pentru începuturile romanului grafic (povestea este narată atât prin text, cât și prin ilustrații), a fost descrisă de London Times ca fiind „o mică capodoperă”, inspirând și figuri precum Tim Burton sau Wes Anderson.
La scurt timp după ce s-a stabilit în New York, Gorey a devenit un mare admirator al New York City Ballet datorită dansatorului și coregrafului George Balanchine, care a avut o influență majoră asupra stilului său. Astfel, el a început să se implice în producții off-Broadway și, ulterior, în spectacole de vară organizate în Cape Cod, unde piesele experimentale erau reprezentate cu ajutorul păpușilor și actorilor locali.
În 1973, Gorey a reinterpretat Dracula pentru un mic teatru din Nantucket. Producția a stârnit un interes imens, având, în 1977, premiera pe Broadway sub denumirea Edward Gorey’s Dracula. După o serie de recenzii excelente, aceasta a rulat aproape trei ani, având și turnee în America, Australia și Europa. În 1975, artistul a început să fie interesat de gravură, producând multiple lucrări în ediție limitată pe parcursul următorilor 25 de ani, în timp ce, în ‘79, și-a cumpărat o casă cu o istorie de 200 de ani în Yarmouth Port, părăsind definitiv scena newyorkeză patru ani mai târziu.
În ultimele decenii din viață, el a continuat să experimenteze cu piese de teatru, să publice cărți și să își expună desenele, construind chiar și un spectacol de balet, Fête Diverse, pus în scenă în 1978. Pentru că decorurile și costumele erau întotdeauna create de el, schițele originale arată un stil marcat de izolare, melancolie, ironie, influențe gotice și victoriene (castele întunecate, peisaje pustii, haine uzate, mobilier deteriorat), linii clare, personaje excentrice și nuanțe de negru, alb și gri.
Artistul a plecat dintre noi pe 15 aprilie 2000, lăsând în urma sa peste 500 de cărți ilustrate, 116 manuscrise, o bibliotecă de 25.000 de volume și organizația Edward Gorey Charitable Trust, pe care a fondat-o, ca mare iubitor de pisici, pentru a sprijini drepturile animalelor:
„Sunt o persoană înainte de orice altceva. Nu spun niciodată că sunt scriitor, nu spun niciodată că sunt artist. Sunt o persoană care face aceste lucruri”.
» Text de Claudia ALDEA | Artă & Cultură
