Iubire fără limite. Dragoste în stil franțuzesc
Nu degeaba se spune despre francezi că iubesc cu toată dăruirea. Dintre toate țările europene, Franța a făcut din dragoste un mod de a trăi. Literatura, arta, muzica și filmele franceze au reușit, de-a lungul timpului, să treacă barierele limbii și ale granițelor și să cucerească o lume întreagă.
Iată de ce „Iubire fără limite”, cel mai recent film al vestitului cineast francez Gilles Lellouche, este alegerea cea mai potrivită pentru o lună în care celebrăm iubirea.
Un „Romeo și Julieta” în vremuri actuale, în care doi adolescenți din clase sociale diferite cresc în același oraș, merg la același liceu, în jurul acelorași docuri portuare. Jackie (Mallory Wanecque) crește alături de tatăl său, în iubire și înțelegere. Este o elevă bună, cu perspective, o adolescentă curioasă și curajoasă. Curiozitatea și curajul nu-i lipsesc nici lui Clotaire (Malik Frikah), însă mediul în care crește și anturajul nu-l ajută la fel de mult. Drumurile celor doi se încrucișează și se îndrăgostesc nebunește.
Trăiesc viața la maxim, așa cum doar o iubire adolescentină te poate face să o trăiești, însă, într-o zi, Clotaire este prins în vârtejul bandelor cu care are de-a face și ajunge la închisoare pentru 12 ani, sub acuzații de crimă false. Viața încearcă din răsputeri să-i țină departe, dar sunt ca două jumătăți ale aceleiași inimi care bate…
În partea a doua a filmului, rolul lui Jackie este preluat de fascinanta Adèle Exarchopoulos („La vie d’Adèle”), iar Clotaire este interpretat de François Civil („Les trois mousquetaires”), într-un roller coaster de întâmplări și emoții în drumul celor doi de a se regăsi. Întrebarea care rămâne este: rezistă iubirea în fața dorinței de răzbunare?
Lansat în premieră la Cannes anul trecut, „Iubire fără limite” (premiera: 14 februarie) este unul dintre succesele de box-office din Franța, aducând peste 5 milioane de spectatori în sălile de cinema.
„Poate mai degrabă naiv, prima mea intenție a fost să vorbesc despre iubire în toate formele ei: dragostea unei familii, a unui copil pentru părinții săi, dragostea sentimentală, dar și iubirea dintre prieteni.
De asemenea, am vrut să compensez acele filme cu gangsteri care adesea nu ating aceste nuanțe. Un film cu gangsteri rămâne un film cu gangsteri și o comedie romantică rămâne o comedie romantică. Îmbinarea acestor două genuri este destul de improbabilă, dar amestecurile de gen m-au atras întotdeauna și asta mi s-a părut foarte stimulant în acest proiect.
Mi-am dorit să portretizez această dinamică rece și caldă. Și dacă ar trebui să încerc să o definesc, eu aș spune că este o poveste de dragoste care este atât muzicală, cât și violentă” – Gilles Lellouche.
Text de MONICA FELEA | FILM
