Semne de primăvară timpurie în teatrul bucureştean
După o mare lehamite produsă de circul alegerilor, asociată exceselor obişnuite de sărbători, iată că am intrat, mai mult sau mai puţin vioi, în noul an, deci am putea închide în sertarele memoriei experienţele deja “digerate”, indiferent de natura acestora, şi să începem a medita la ce ne poate rezerva 2025 în materie de pretexte de going out prin urbea noastră.
Semne bune anul are, cel puţin în privinţa artelor spectacolului, a teatrului în special, fiindcă zicala ‘nu aduce anul ce aduce ceasul’ chiar se dovedeşte a avea un sâmbure de adevăr dacă baleiem câteva dintre spectacolele lansate în noiembrie-decembrie, după încheierea marilor festivaluri culturale acaparatoare de interes (FNT, SoNoRo, Iridescent, Les Films de Cannes), care, practic, intră în programul curent al teatrelor bucureştene abia acum, în ianuarie, şi cărora li se adaugă o serie de premiere care sunt prinse deja în calendar.
În fapt, sunt atât de multe montări noi care ar merita încercate în serile din iarna asta, încât ne e imposibil să le cuprindem aici pe toate.
Pentru a prelungi starea de bine dobândită în recenta vacanţă, cea mai tentantă categorie de spectacole este, evident, comedia, unde lista – deschisă de must-see-uri precum Tertium (Non) Datur de la Odeon, al lui Silviu Purcărete, spectacol inspirat de textele bulevardiere ale lui Sacha Guitry, sau Billy Şchiopul de la Teatrul de Comedie, o nouă explorare semnată de Vlad Massaci (după Locotenentul din Inishmore de la Teatrul Mic) a umorului sumbru specific lui Martin McDonagh – s-a extins recent prin premierele anunţate la TNB (În largul mării, comedia cu canibali a lui Mrożek), Teatrul Elisabeta (Haos la motel şi Un gelos întors pe dos) şi, nu în ultimul rând, Teatrul Stela Popescu, prin Moarte la Teatrul de Revistă, originalul spectacol scris şi pus în scenă de către Gabriel Sandu.
În privinţa sumei de propuneri dramatice menite a face spectatorii să îşi pună întrebări serioase vizavi de raportul cu ei înşişi sau cu societatea, întrucât sunt spectacole de factură radical diferită şi alăturarea lor într-o enumerare formală ar fi un pic ciudată, mă voi limita doar să spicuiesc dintre cele care au avut premiera la finele anului trecut: Oleanna (Teatrul Excelsior), Digital Freud (Teatrul Apropo), Matca (Teatrul la Mustaţă), Teatrul Metropolis (Ofelia. Afterlife), plus cele două spectacole-eveniment care merită cu prisosinţă a fi descoperite şi savurate în detaliu, Anna Karenina de la Teatrul Mic, al lui Dumitru Acriş, şi Mary Stuart de la Naţional, al lui Andrei Şerban, care, după Oedip-ul de la Bulandra, continuă lucrul pe textele lui Robert Icke.
De asemenea, dintre premierele lunii ianuarie, nu ar trebui ratate (măcar) Viaţă bună de la Teatrelli, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, şi Zbor deasupra unui cuib de cuci, punerea în scenă de la Nottara semnată de Vlad Cristache, fiindcă nu au cum să nu surprindă, într-un fel sau altul.
Ca să n-o mai lungim, varietatea şi diversitatea producţiilor intrate luna aceasta în repertoriul teatrelor din Capitală, deopotrivă ca tematică şi abordare regizorală, arată că anul dă semne de-a dreptul primăvăratice prin prospeţimea propunerilor, dar, evident, fiecare dintre noi îşi va trage în final propria concluzie.
Până la acel final mai e însă destul timp, căci 2025 abia a început şi multe experienţe, teatrale sau nu, încă aşteaptă să fie trăite.
Text de IOAN BIG | OPINII
cover foto depositphotos.com
