Început de an cu multe… Zile şi Nopţi
După liniştea şi bucuria aduse de cele câteva zile (şi nopţi) petrecute de sărbători alături de cei dragi, în mod normal, primul editorial din ianuarie ar fi fost dedicat trecerii în revistă a unor repere experienţiale din spaţiul cultural pe care ar merita să le avem în vedere pentru planurile noastre de going out în anul ce abia a început, doar că incertitudinea indusă de aiuritoarea situaţie în care am ajuns ca societate nu prea ne dă ghes să manifestăm un entuziasm exagerat.
Asta nu înseamnă că ar trebui să transformăm antieroii momentului, sau pe noi înşine, în personaje de tragedie contemporan…tică.
Într-adevăr, intrarea în noul an s-a consumat în cazul multora dintre noi, ca niciodată, pe fondul unui mix emoţional în care şi-au făcut loc deruta, neliniştea şi îngrijorarea, dar, pe de altă parte, asta nu trebuie să ne facă să ne pierdem echilibrul. Este un clişeu, da, însă viaţa merge înainte şi, prin urmare, e important să rămânem deopotrivă conectaţi la referinţele pozitive care ne populează sertarele memoriei şi să căutăm noi abordări prin care am putea contracara efectul anxietăţii sociale.
Din acest punct de vedere, poate cel mai important cuvânt din existenţa noastră, fiindcă ne ranforsează capacitatea de a răzbi, chiar şi în vremuri de criză, continuă să fie experienţa, dar cea trăită în mod direct, şi nu prin intermediul variilor medii care facilitează comunicarea până la depersonalizare.
După cum îi recomandă omul angajat pe post de telecomandă, pe un ton aprins, personajului dependent de TV în Zapping, scurtmetrajul lui Cristian Mungiu din 2000: “Ieşi, du-te, fă ceva! În loc să faci tu ceva, te uiţi la mine ce fac eu!”.
Tot în 2000 apăream şi noi, cu Zile şi Nopţi, şi de atunci, fără întrerupere, continuăm să incităm la descoperirea de lucruri noi prin experimente culturale, artistice şi de lifestyle, subsumate Pop culture.
În anul hit-urilor Vama Veche, Nu ne mai trageţi pe dreapta, şi Vița de Vie, Basul şi cu toba mare, anul în care s-au lansat Smiley cu Simplu şi Delia cu N&D, iar tinerii (pe atunci) cineaşti Cristi Mungiu, Tudor Giurgiu, Cătălin Mitulescu sau Adrian Sitaru începuseră să atragă atenţia prin scurtmetrajele lor, am plecat la drum cu Zile şi Nopţi în ideea de a ne constitui în călăuze prin mediul experienţial urban.
Iată că, deja de 25 de ani, încrezători că putem supravieţui oricărui fel de criză, mergem pe acest drum, fiind în continuare convinşi că schimbul nemijlocit de idei şi simţăminte favorizat de pretextele de going out cultural este esenţial pentru nuanţarea perspectivei noastre asupra lumii şi, nu în ultimul rând, a raportului cu noi înşine.
Indiferent că e vorba de Untold sau de Festivalul Enescu, de cântări de club sau pe stadioane, de Gaudeamus ori FILIT, seri de poezie sau expoziţii de artă, TIFF sau Dracula FF, show-uri de stand-up ori instalaţii performative, D-butan-T sau Festivalul Shakespeare, aparţinem oraşului, fiind parte a dinamicii sale, în aceeaşi măsură în care noi, cu toţii, suntem cei care îi dăm viaţă prin intermediul experienţelor create sau trăite nemijlocit, iar Zile şi Nopţi va continua şi în 2025 să reprezinte o platformă de expunere a celor mai noi şi variate demersuri din spaţiul cultural de interes pentru public, dincolo de orice frontieră trasată de prejudecăţi, localizare geografică, context social sau mediu de comunicare.
La mulţi ani tuturor şi… ne vedem în oraş!
Text de IOAN BIG | OPINII
