“THE HOLIDAY” (2006, r: Nancy Meyers)
O propunere adecvată pentru zilele astea, “The Holiday” este un Rom-Com destinat perioadei de relaxare din timpul sărbătorilor de iarnă, scris, produs şi regizat de o expertă a genului, Nancy Meyers (“What Women Want” – 2000, cu Mel Gibson, Helen Hunt şi Marisa Tomei, “Something’s Gotta Give” – 2003, cu Jack Nicholson, Diane Keaton şi Keanu Reeves, “It’s Complicated” – 2009, cu Meryl Streep, Alec Baldwin şi Steve Martin), realizat cu un buget uriaş pentru acea vreme, 85 de milioane de dolari (probabil, marea parte a banilor a fost consumată de salariile starurilor), dar care a adus încasări globale de peste 200 de milioane.
“The Holiday” este centrat pe povestea a două femei deziluzionate sentimental, o editoare de trailere de film din Los Angeles (Cameron Diaz – “Bad Teacher”, “The Counselor”), înşelată de prietenul ei (Edward Burns – “Saving Private Ryan”, serialul “Will & Grace”), şi o jurnalistă britanică ce scrie cronici de nunţi în The Daily Telegraph (Kate Winslet – “Titanic”, “The Reader”), căreia dragostea vieţii sale (Rufus Sewell – “Dark City”, “A Knight’s Tale”) nu doar că nu îi împărtăşeşte sentimentele, dar, mai mult, încearcă să profite de ea chiar şi după ce o anunţă că se însoară cu alta.
Accidental, cele două străine ajung să facă schimb de locuinţe pe perioada vacanţei de iarnă sperând fiecare că o schimbare radicală de mediu va genera şi una de gânduri şi de dispoziţie psihică.
Numai că, ajunsă în Anglia, Diaz sfârşeşte prin a se îndrăgosti de fratele lui Winslet, un editor de carte şpriţangiu (Jude Law – “Cold Mountain”, “Sherlock Holmes”), iar Kate, în L.A., de unul din colaboratorii profesionali a lui Cameron, compozitorul şi aranjorul de soundtrack-uri Jack Black (“King Kong”, “Tropic Thunder”), obsedat de muzica lui Ennio Morricone şi dezamăgit la rândul său în urma unei legături, pe care nu o credea doar pasageră, cu Shannyn Sossamon (“Kiss Kiss Bang Bang”, “40 Days and 40 Nights”).
Americanca îşi regăseşte stabilitatea emoţională prin intermediul conservatoarelor valori britanice legate de familie, prietenie şi tradiţie, iar britanica îşi redobândeşte respectul faţă de sine însăşi prin amiciţia legată cu un scenarist trecut de 90 de ani, interpretat de regretatul Eli Wallach (“Bunul, răul şi urâtul”, “Cei şapte magnifici”, “Aurul lui Mackenna”), actor longeviv csre a jucat ultimul sau rol, in “Wall Street: Money Never Sleeps”, din 2010, la varsta de 95 de ani!.
Deşi s-ar putea dovedi cam prea dulceag pentru unele gusturi, “The Holiday” este un film neaşteptat de plăcut şi de cald – inclusiv prin muzica lui Hans Zimmer -, care, deşi nu oferă în sine, prin scenariu, nicio surpriză legată de vreo întorsătură radicală de situaţie şi, ca atare, pare niţel prea lung şi sentimentaloid, merită cu siguranţă o vizionare, în primul rând datorită distribuţiei care, integral, arată că se simte excelent interpretându-şi partiturile (Myers a scris scenariul având foarte limpede în minte ce actori îşi doreşte să aibă pe afiş).
Eli Wallach vorbind despre trecutul de aur a Hollywood-ului, Jack Black fredonând în stilu-i caracteristic muzici din filme la raftul de închirieri videocasete şi DVD-uri, incapacitatea lui Cameron Diaz de a vărsa o lacrimă, cameo-ul cu totul întâmplător a lui Dustin Hoffman, toate merită savurate… în fond, este un film de vacanţă, nu-i aşa?
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
