Suprarealismul, arta viselor și a neașteptatului, a apărut în urma Primului Război Mondial ca o rebeliune împotriva constrângerilor logicii, rațiunii și convențiilor. În 1924, André Breton, cunoscut ca părintele acestui curent artistic, a redactat Manifestul Suprarealist, proclamând loialitatea mișcării față de evadarea condițiilor contradictorii anterioare ale visului și realității, lucrările suprarealiste ieșind în evidență prin elemente surpriză și juxtapuneri neașteptate.
Centrul Pompidou din Paris a decis să sărbătorească 100 de ani de suprarealism printr-o expoziție majoră în jurul acestei mișcări de la mijlocul secolului al XX-lea, care va mai putea fi vizitată până 13 ianuarie 2025: Surrealism: the exceptional 100th anniversary.
Expoziția reunește un număr impresionant de lucrări ale principalilor artiști ai mișcării. Salvador Dali, René Magritte, Dorothea Tanning, Tatsuo Ikeda, Giorgio de Chirico, Leonora Carrington, Max Ernst, Helen Lundeberg, Joan Miro și mulți alții se regăsesc în această călătorie artistică gândită ca un labirint.
Împărțită în 14 capitole, abordează evoluția suprarealismului în diverse cercuri artistice, precum sculpturi, picturi, fotografii, desene și filme, impactul profund al literaturii asupra artelor vizuale, principiile poetice care stau la baza imaginației suprarealiste și influența durabilă a mișcării asupra artei moderne și a societăților secolului XXI. De la piese iconice, recunoscute pe scară largă, la bijuterii mai puțin știute, vizitatorii întâlnesc temele și obsesiile recurente ale artiștilor suprarealiști: visele, inconștientul, erosul, ființele hibride sau mitologice și forțele spirituale.
În centrul tuturor acestor conversații se află Manifestul lui André Breton, o piatră de temelie a mișcării. Vizitatorii se pot cufunda în acest text fundamental, ajutați de instalații multimedia care invită la studiu și reflecție. Expoziția prezintă lucrări emblematice ale mișcării, din colecții publice și private, precum Personal Values, de René Magritte, Cântecul de dragoste, de Giorgio de Chirico, și Marea pădure, de Max Ernst. Sălile vaste surprind întreaga diversitate a artei suprarealiste, oferind surprize la fiecare pas, de la tablouri aflate la înălțime la instalații care se ascund în colțuri neașteptate.
» Text de TEODORA BRATU | Artă & Cultură