“Titanul” este cel mai recent album BD al artistului Daniel Dănil, publicat la editura Pavcon.
O poveste care are loc în anul 1952, șase ani după victoria Axei în cel de-al Doilea Război Mondial. „Regatul României e condus de dictatura militaristă a lui Ion Antonescu, ținând țara ferm sub jugul alianței cu al Treilea Reich. În interiorul țării se proliferează bazele unei rezistențe subterane ce urmărește, cu orice preț, revenirea României la democrație. Pe plan extern, perspectiva unui război cu Ungaria planează amenințător deasupra orizontului. În întunecimea ‘Noii Ordini Europene’, Regatul României stă pe un butoi de pulbere…”, ne declară autorul.
Cum ai ales aceste teme pentru volumele tale?
În primul rând, trebuie să spun că îmi place foarte mult să „surprind”, în desenele mele, mișcarea. O poveste transpusă in benzi desenate, dacă nu are cel puțin 50% dinamică, nu este foarte atrăgătoare. Ea devine prea monotonă fără acțiune. Așadar, eu îmi aleg temele pentru albumele mele, în funcție de asta și cele mai potrivite subiecte sunt cele istorice. De curând am terminat un album, care se intitulează „Titanul” și pe care l-am lansat în cadrul ComicsFest-București, prin editura Pavcon. Este un volum de benzi desenate având ca temă o istorie alternativă. Acțiunea se petrece în anul 1952 la șase ani de la victoria Axei în cel de-al Doilea Război Mondial.
Un alt album, care „promite” și mai multă acțiune și care deocamdată este în lucru, se va intitula „Povești cu samurai” și este inspirat din istoria artelor marțiale japoneze. În acest album mi-am propus să adaptez în benzi desenate, povești scrise de diverși autori niponi. Un exemplu de legendă ar fi „Musashi”-un samurai vestit. Dar nu vreau să „divulg” mai multe. Albumul va fi destul de „consistent” la peste 60 de pagini.
Cum reușești să îmbini munca de pictor de biserici – te duci mereu pe șantier să lucrezi – și munca de artist BD?
Păi uite așa: dimineața plec pe șantier unde lucrez cinci-șase ore, efectiv, pe schelă în diverse poziții și în funcție de spații și suprafețe. Apoi plec acasă, unde mă „odihnesc” lucrând benzi desenate și dacă mai rămâne timp și pentru altceva… Când faci un lucru din pasiune… găsești timp pentru toate.
Cât de mult te ajută experiența lucrului la picturile bisericești în lucrul BD-urilor?
Eu aș întreba invers: Cât de mult te ajută experiența lucrului la BD în lucrul la pictura bisericească? Cert este că ambele au ca bază desenul. Diferența este scara la care se lucrează. Pictura bisericească, dacă stăm să ne gândim puțin, este tot o bandă desenată, dar la scară mult mai mare, cadrele desfășurându-se pe pereți, tavane, bolți… În concluzie, pot spune că experiența la una ajută la cealaltă și invers. La baza celor două arte stă cu fermitate desenul. Dacă nu ai vaste cunoștințe de desen, nu ai ce căuta nici la pictura bisericească și cu atât mai mult la benzi desenate.
Cât de important este să ai o editură cu care să colaborezi și care să tipărească BD-uri?
Știm cu toții că în România, editurile, în general, nu prea mai publică bandă desenată românească și cu toții știm și din ce cauză. Puține, foarte puține se mai încumetă și dacă o fac, o fac scoțând un tiraj foarte mic. Eu, de pildă, am avut norocul, ca să zic așa, să găsesc o editură care a avut curajul și are în continuare, să publice benzi desenate românești realizate de autori români. Această editură se numește PAVCON. Da, este foarte important pentru un autor de bd să colaboreze cu o editură, pentru că, pe lângă faptul că poți avea o șansă să vinzi, vei putea fi promovat și cunoscut cu diferite ocazii cum ar fi festivalurile, saloanele de benzi desenate…
» Interviu de MĂDĂLINA CORINA DIACONU | Benzi desenate
