Decembrie 2024, o lună a alegerilor… nu doar politice
În mod tradiţional, apropierea sfârşitului de an ne obligă la multiple alegeri – unde, când şi cum ne petrecem sărbătorile, încotro ne îndreptăm în viitor -, dar sunt provocări pe care le acceptăm cu zâmbetul pe buze şi lumină în ochi fiindcă sunt menite a ne îmbunătăţi starea de spirit într-o perioadă a bilanţurilor personale.
Anul acesta, lucrurile stau altfel şi intrăm în luna decembrie ceva mai neliniştiţi, pentru că, prin alegerile pe care le facem, mandatăm nişte oameni pe care nu-i cunoaştem să ne reprezinte interesele şi să ne sprijine în materializarea aspiraţiilor noastre – nu doar individuale, ci şi ca societate sau naţie -, ale căror comportament, hotărâri și acțiuni ne vor afecta viaţa în mod direct şi profund în următorii ani.
Drept urmare, nici gândurile noastre legate de ce se întâmplă şi, mai ales, ce (poate) va urma nu sunt dintre cele mai senine.
De Ziua Naţională, noi, românii, am ales noul Parlament, pe care l-am investit cu o legitimitate incontestabilă datorită prezenţei semnificative la vot, iar procesul a adus o schimbare majoră la vârful politicii prin opţiunea populară pentru o alternativă suveranistă la alianţa (doctrinar nefirească) ce a controlat în ultimii ani jocurile de putere în ţară.
Rămâne însă de văzut în ce măsură această nouă alternativă – alcătuită din formaţiuni ce vor ocupa împreună o treime din corpul legislativ – se va dovedi una viabilă din punct de vedere al calităţii leadership-ului şi ar putea ajunge să producă cu adevărat efecte benefice concrete la nivelul societăţii, dincolo de declaraţiile patriotarde, aşa cum nici lipsa de primenire din cadrul partidelor consacrate, care s-au jucat de-a lungul timpului cu “interesul naţional” într-un mod îndoielnic, nu ne face să fim copleşiţi de entuziasm. În fine, acum suntem doar spectatori, iar rezultatul alegerilor noastre, indiferent de natura acestora, se constituie într-o oglindă a societăţii româneşti actuale.
La fel cum viitorul preşedinte al ţării ar trebui să fie un simbol al acesteia, iar aici situaţia e îngrijorătoare, cel puţin din perspectiva culturii.
O baleiere a programului propus de Călin Georgescu, de exemplu, situat în primul tur, surprinzător, pe locul întâi în preferinţele electoratului, deci cu şanse reale de a ajunge “vocea” poporului român, intitulat Hrană, Apă, Energie şi conceput încă de acum 14 ani, lasă să se întrevadă doar prin menţiuni sporadice – în pofida faptului că susţine a propune “măsuri şi direcţii de acţiune precise” – o viziune discutabilă apropo de stimularea creativităţii în contextul artei şi culturii contemporane globale, din moment ce urmăreşte ca “‘nişa românească’ să fie model de urmat în Europa în ceea ce priveşte cultura”, iar şcoala să fie “zidită pe temelia istoriei, culturii şi intereselor naţionale, pe un patriotism desăvârşit”, pentru că, citându-l (dumnealui) pe Spiru Haret, “Investeşti în şcoală, culegi în economie”.
Cât despre libertatea de expresie artistică, aceasta e filtrată prin “reîntoarcerea la rădăcini”, adică… “prin duhul iubirii, sfinţii, eroii neamului, marile personalităţi culturale devin ‘icoane’ vii, deschid spaţiul calitativ superior al libertăţii adevărate”.
Ne vom lămuri luna aceasta cum dorim să ne raportăm într-adevăr, ca naţie, la libertate şi adevăr, inclusiv în cultură, odată cu votul dat la alegerile prezidenţiale, însă, indiferent de rezultat, vă dorim să vă bucuraţi din plin, de sărbători, de căldura şi dragostea celor dragi.
La mulţi ani!
Text de IOAN BIG | OPINII
cover foto: depositphotos.com
