Despre CYBER-BODY-SYSTEMS cu echipa de cercetare artistică
Până pe 30 iunie, în București, la Centrul Național al Dansului (Bd. Mărășești 80-82), se desfășoară zilnic, între orele 12:00-16:00, Cyber-Body-Systems Open Research.
Detalii eveniment: Cyber-Body-Systems
Este vorba despre prima etapă a unui nou proiect de cercetare și producție artistică al Asociației Marginal, numit Cyber-Body-Systems și concentrat pe relația noastră cu tehnologia și felul în care ne transformă înțelegerea, care reprezintă continuarea și extinderea în România a unui program de cercetare și creație artistică început în urmă cu doi ani în cadrul JKU Linz – “Digital Sensemaking” (DIGI-Sense).
Echipa proiectului este compusă din: Claudia Schnugg (AT, inițiatoare DIGI-Sense) și Andrei Tudose (RO, director artistic) în calitate de coordonatori, alături de doi artiști români (Cip Făcăeru/ VR și un performer ales prin apel deschis) și un artist austriac (Daniela Brill/ artist vizual), împreună cu Alexandra Sofonea, consultant științific, care vor colabora cu gazdele unei rezidențe internaționale (JKU Linz, CNDB București) pentru realizarea unei cercetări aplicate, urmate de dezvoltarea unei instalații performative și interactive, care va fi prezentată publicului din București, respectiv din Linz.
Pe parcursul etapei actuale, Cyber-Body-Systems Open Research, de la București, reacțiile și feedback-ul de la publicul de toate vârstele, artiști, specialiști și pasionați de tehnologie și artă, vor constitui elemente active în dezvoltarea și producția ulterioară a unei instalații performative colective.
Aflăm mai multe detalii de la ANDREI TUDOSE (co-fondator Marginal, curator, coordonator Cyber-Body-Systems), ALEXANDRA SOFONEA (consultant științific, cercetătoare multidisciplinară) și DANIELA BRILL (artistă și cercetătoare):
Care sunt particularitățile cele mai interesante, viziunea și obiectivele voastre în cadrul proiectului Cyber-Body-Systems? În ce măsură, experiența voastră anterioară influențează abordarea acestui proiect? Și ce vă inspiră și vă influențează cel mai mult, în acest proces, cercetarea?
[Andrei] Cyber-Body-Systems a apărut cumva natural, într-un demers mai larg, pe care l-am urmărit în ultimii trei ani, de a investiga aceasta simbioză a noastră cu tehnologia, mai ales din perspectiva aspectelor pe care nu le conștientizăm mereu.
Cyber-Body-Systems vine, însă, cu o abordare fresh, dată de faptul că este extensia unui proiect (DIGI-Sense) care avea o finalitate aplicabilă, prin integrarea rezultatelor cercetării în procese organizationale în companii.
Astfel, proiectul depășește o finalitate pur speculativă și abordează problematici curente, de care ne lovim în viața de zi cu zi. Un al doilea punct de interes personal este abordarea conceptului sociologic sensemaking (crearea sensului, propus de Karl E. Weick), care îmi oferă ocazia să pun în aplicare experiența pe care am acumulat-o în cercetarea sociologică din 2007 încoace și, totodată, să dezvolt o analiză pe care am început-o acum trei ani, referitoare la strategiile motivaționale ale românilor în relație cu progresul, din perspectiva modului în care se raportează la știință și tehnologie.
Sunt multe straturi în acest proiect, dar până la urmă cred că obiectivul central este să creăm un proiect artistic, bazat pe cercetare structurată, despre modul în care relaționăm cu tehnologia prin intermediul corpului și care sunt mecanismele neuro-psihologice din spate.
[Alexandra] Momentan lucrez ca asistentă de cercetare în proiecte multidisciplinare care aduc laolaltă Neuroștiințele, Psihologia, Tehnologia și Arta.
Am lucrat o vreme ca și instructor de dans contemporan înainte de un plonjon fascinant în domeniul științelor pe care nu îl regret nicio clipă, mai ales când sunt invitată în proiecte precum acesta. Cyber-Body-Systems este filosofie pe retină.
Abia aștept să văd ce vom aduce la viață împreună.
Felia mea în acest produs fascinant este experiența cu aparatura EEG, adică electroencefalograful, cel care ne desenează în fața ochilor activitatea cerebrală, aducând trăiri percepute eminamente subiectiv într-un format vizibil, palpabil.
E în sine o experiență uimitoare. Încă mă încântă să văd undele cerebrale pe ecran chiar și la a 200-a aplicare a căștii EEG.
[Daniela] Lucrez în proiecte aflate la intersecția dintre artă și știință de șase ani.
Până acum doi ani, când am început să lucrez pentru proiectul DIGI-Sense, interesul meu principal era cercetarea în științele naturale, în special fizica particulelor, bio și geochimie, astrobiologie.
Acest proiect mi-a animat interesul asupra esteticii și tehnologiei robotice și mi-a permis accesul într-o lume pe care o admiram doar ca spectator: lumea în care arta și tehnologia coexistă și co-creează lucrări relevante pentru ambele domenii.
În cadrul DIGI-Sense am fost parte a unui grup de cercetare, iar la Cyber-Body-Systems lucrez pentru prima dată ca artist și colaborator creativ, iar această postură este foarte interesantă pentru mine.
Cu atât mai mult cu cât neoroștiința a fost mereu una din marile mele pasiuni, iar posibilitatea de a combina toate aceste pasiuni și interese cu arta performativă și tot ce am învățat pe parcursul DIGI-Sense reprezintă o ocazie extraordinară de a explora noi dimensiuni artistice.
Ce ați urmărit, fiecare, ce faceți, concret, în acest proiect, ce presupune munca voastră individuală și colaborativă cu tehnologia și investigarea impactului noilor tehnologii? Cum arată, în viziunea voastră colaborarea ideală art-science-tech? Ce vom vedea la Open Research și care e rezultatul final pe care îl vizați?
[Andrei] În cadrul Cyber-Body-Systems sunt co-curator – alături de Dr. Claudia Schnugg, inițiatoarea proiectului – și coordonator al etapei din România.
Din această perspectivă, rolul meu în proiect este să mă asigur că echipa creativă are la dispoziție tot ce are nevoie pentru a crea și, totodată, să facilitez comunicarea între toți membrii echipei și să strunesc dezvoltarea conceptului lucrării, ținând seama de obiectivele proiectului, respectiv de ce am învățat în etapele anterioare, în relație cu conceptele pe care le abordăm.
Aceste principii sunt, de altfel, fundamentul unei colaborări art-science-tech funcționale, care se bazează pe principiile lucrului transdisciplinar, adică conlucrare a mai multor persoane cu specializări diferite (în cazul de față artiști vizuali, performeri, cercetători în neuroștiință, respectiv sociologie) pentru a dezvolta noi metodologii de lucru, într-un spațiu liminal în care posibilitățile de dezvoltare sunt susținute de dialog deschis și constructiv, din poziții de egalitate, între toți membrii echipei.
Iar prima manifestare a acestei abordări va fi în cadrul Open Research – unde nu vorbim de un rezultat final, ci de o implicare activă a publicului în acest spațiu liminal, deschis experimentului și dialogului, care va stimula și va informa etapele viitoare ale proiectului.
[Alexandra] Mai în glumă, mai în serios, mă consider un translator al echipei. Vorbesc și Arta și Știința.
Sunt în echipă consultantul științific, dar vin cu un background mixt care poate fi de mare folos în acest context.
Am pornit de la Artele Performative și voi oferi orice input se va simți pe moment necesar. Acesta e și cea mai minunată parte în lucrul cu astfel de echipe, axate pe un stil de lucru foarte deschis, contributiv, exploratoriu.
[Daniela] Focusul meu este asupra propunerii artistice.
Sunt interesată și de conceptul esteticii în sensul în care corpul nostru simte și percepe lumea, preucm și de partea vizuală și poetică a proiectului.
Unul dintre rezultate proiectului DIGI-Sense a fost legat de înțelegerea impactului asupra coprului, modul în care percepem și înțelege o situație într-un moment în care creăm un sens, folosind tehnologie.
Scopul meu este să găsesc cea mai potrivită metodă colaborativă pentru crearea unei lucrări care să fie reprezentativă pentru artă și știință, care să arate corpul perfomativ ca receptor și generator de sens într-o situație specifică.
Practicile colaborative sunt esențiale pentru un proiect ca Cyber-Body-Systems, pentru că fiecare persoană care oferă feedback și fiecare din cei implicați este parte din volumul informațional și cunoștințele necesare pentru ca rezultatul final să aibă impactul propus.
Cum și cât ne afectează interacțiunea cu tehnologia, ce ar trebui să știm/ percepem/ dezvoltăm despre transformarea prin care trecem, despre relaționare și conectare și cum credeți că ne ajută arta să facem asta?
[Andrei] Interacțiunea cu tehnologia s-a insinuat în toate aspectele vieții, de multe ori fără sa ne mai dăm seama, într-un ritm extrem de rapid.
Și pentru că fiziologic nu putem evolua la fel de repede ca tehnologia, investigarea acestor efecte, prin intermediul corpului, ne va oferi o serie de insight-uri privind aceste aspecte nevăzute.
Transformarea digitală vine cu o serie de beneficii evidente (de la viteza cu care putem accesa informația la rețelele sociale care ne extinde cercul de cunoscuți, cu care creăm tot felul de schimburi), dar și cu o serie de provocări, uneori mai puțin evidente – de exemplu, navigarea orașului folosind aplicații de tip Maps poate conduce la o pierdere a agentivității, a puterii de decizie conștientă – aplicațiile ajung să decidă când facem stânga, când facem dreapta sau când ne oprim.
Arta deschide un cadru de dialog informat despre impactul acestor schimbări.
Nu putem vorbi despre soluții sau consecințe, însă, ca artiști, putem crea un spațiu de reflecție critică, individuală și colectivă, asupra realităților care ne înconjoară.
[Alexandra] Suntem într-o relație de dragoste profundă și provocatoare cu tehnologia, toți, ca specie.
Pentru unii a devenit toxică, pentru alții era întâlnirea de care aveau nevoie pentru a se putea exprima pe ei înșiși plenar în sfârșit! Și, da, nimic nu este mai complicat decât sunt relațiile.
E mult de lucru. Trebuie să fim maturi în ea, să creștem, să știm unde punem limite și unde ne adaptăm.
Nu văd nimic obscur în tehnologie atâta timp cât înțelegem care ne sunt și îi sunt limitările și lucrăm la a trăi mai frumos împreună. De fugit de tehnologie… în niciun caz.
Cât timp îți poți ocoli un/o fost/ă iubit/ă într-un magazin?
Cam asta îmi imaginez. E nevoie de un dialog real cu tehnologia. Sper ca proiectele de genul acestuia să sprijine găsirea acestui limbaj. Dacă mă gândesc bine, jucăm rolul unui fel de terapeut de cuplu.
[Daniela] Interacțiunea cu tehnologia are loc în fiecare zi, a devenit ceva natural.Folosim constant media digitale, telefoane smart, computere și multe altele.
Ce ne interesează la Cyber-Body-Systems este procesul prin care trece corpuri în aceste interacțiuni și transformări digitale. Fiindcă relaționăm cu tehnologia prin corpurile noastre, cu ochii, degetele, gesturile, mișcările, iar acest proiect arată necesitatea cercetării proceselor care au loc în corp sau îl vizează.
Prin urmare, Cyber-Body-Systems investighează procesele neurologice și corporale din timpul interacțiunilor cu tehnologiile digitale, pentru a răspunde unor întrebări privind amplitutidea și impactul transformărilor digitale actuale.
Practicile artistice, în acest caz din arta digitală și performativă, sunt focusate pe folosirea corpului cu și pentru creația ce folosește media digitale, ceea ce presupune multe informații și date produse de aceiași artiști, relevante pentru subiectele de cercetare științifică.
Interviu de ANCA MACOVICIUC
Daniela Brill (CO/ AT) – artist
Daniela Brill Estrada este artist și cercetător din Bogota (Columbia), și trăiește și lucrează în Viena.
Procesul creativ al Danielei are la bază interesul ei pentru complexitatea științei, estetică și structurile non-ierarhice ale cunoașterii.
În proiectele ei, axate în prezent pe cercetarea originii vieții, astrobiologiei și fizica vieții, Daniela folosește materia care se schimbă, suferă mutații și interacționează, pentru a pune în discuție taxonomiile din cultura vestică, în special cele legate de viață – non-viață.
Alexandra Sofonea (RO) – consultant științific
Alexandra Sofonea este cercetătoare multidisciplinară independentă, colaboratoare a Laboratorului de Dezvoltare Cognitivă si Psihologie Aplicată prin Experiențe Imersive (LDCAPEI), psiholog și regizoare de teatru din România.
A lucrat în mai multe proiecte interdisciplinare ca artistă și cercetătoare. În doctoratul din domeniul teatrului abordează psihologia actorului și starea sa de sănătate psiho-emoțională. Interesele ei vizează sănătatea psihică abordată din perspective care fac uz de cunoașterea și metodele domeniilor Neuroștiinței, Psihologiei și Artelor.
A predat dans contemporan în spațiul independent, dar a colaborat și cu Universitatea Națională de Teatru și Cinematografie în predarea unor concepte din psihologie în cadrul unui curs de Comunicare Interdisciplinară.
În prezent, lucrează ca asistentă de cercetare într-un proiect de neuroștiințe și ca facilitator de terapie prin expunere narativă (NET) cu adolescenți.
Andrei Tudose (RO) – co-curator
Curator și manager cultural, co-fondator Marginal
Andrei Tudose este curator și manager cultural, dezvoltând proiecte care explorează potențialul de a genera schimbări societale pozitive prin intersecția dintre artă, știință și tehnologie.
Co-fondator Marginal și VAGon – spațiu in(ter)disciplinat, Andrei a dezvoltat platforme care facilitează explorarea artistică artscience.
Experiența în cercetarea de marketing, sociologie și studii vizuale fundamentează abordarea transdisciplinară, materializată în proiecte care încurajează participarea activă a publicului și generează discuții critice despre probleme contemporane semnificative.
