Gala Puccini de la Opera Comică pentru Copii sau Când muzica vorbește pe limba sufletului
Imaginează-ți prezenţa la un concert pop sau rock, unde fiecare piesă atinge o coardă sensibilă dinăuntrul tău.
Așa este muzica lui Giacomo Puccini. Melodiile sale sunt intense și pline de viață, descriind trăirile umane în cele mai pure și brute forme ale lor. De la pasiunea arzătoare din „Tosca” la disperarea și melancolia din „Madama Butterfly”, fiecare operă se prezintă asemenea unui album tematic, cu povești care se leagă și te acaparează de la început şi până la final.
În plus, Puccini este, fără îndoială, un maestru desăvârşit al operei, care a știut să compună nu doar muzică, ci a avut fler pentru poveștile cu puterea de a trece testul timpului.
Un adevărat storyteller cu capacitatea de a fascina, compozitorul italian ne-a lăsat în urma sa un „playlist” mereu emoționant, complex şi complet, valoros și inovator, care, dincolo de toate superlativele, se adresează direct inimii.
Să reuşeşti să evoci dintr-o perspectivă artistică tot ce este atrăgător (sau dimpotrivă) în cotidian, în fond întâmplările „banale” de care ne lovim zi de zi, nu este o sarcină tocmai uşoară pentru un compozitor. Pe acest drum, deschis de Giuseppe Verdi, şi-a afirmat vocea Giacomo Puccini, un „Wagner al Italiei”, cum a fost supranumit. Era însă un Wagner mai meridional şi prietenos, cu o tensiune a culorii cromatice rafinat-estompată. Cu un simţ fără egal al melodicității ce merge direct la țintă.
Arii precum „Nessun dorma” sau „O, mio babbino caro” sunt cunoscute chiar și de cei care nu frecventează asiduu opera. Auzim în prezent muzica lui Puccini și pe scena de operă, dar și pe stadioane sau ca parte a coloanelor sonore din filme.
De fapt, ce îl face pe Puccini atât de special?
Faptul că dă glas unor emoții universale – dragoste, pierdere, pasiune și sacrificiu – într-un mod atât de direct și sincer, încât nu poți să rămâi indiferent.
În „La Bohème”, de exemplu, întâlnim personaje autentice, cu care te-ai putea ciocni pe străzile din Paris, şi nu numai, chiar și azi. În „Tosca”, simțim parcă pe propria piele fiecare notă de disperare. Puccini, ca orice mare autor de operă, știa să creeze hituri lirice care să-ți rămână întipărite în memorie.
Dacă ar fi trăit în era digitală, compozitorul ar fi putut fi la fel de bine un scenarist sau un regizor cu viziune memorabilă. Felul cum suprapune planurile, cum evidenţiază contrastele, cum sugerează cu subtilitate anumite lucruri, anticipându-le de multe ori apariţia este cu siguranţă remarcabil.
Operele sale sunt ca episoadele dintr-un serial captivant ce te țin în suspans până la final. Fiecare act este plin de întorsături neașteptate și finaluri care te lasă fără suflare. Imaginează-ți binging-ul cu „Stranger Things” sau „Breaking Bad”, dar într-o sală de operă!
Forța și fragilitatea personajelor sale captivante
Atitudinea relaxată în faţa aparatului de fotografiat îi era specifică lui Giacomo Puccini și în viață. Dar dincolo de imaginea bărbatului bonom cu mustață atent îngrijită, parcursul i-a fost la fel de dramatic ca emoţia din operele sale.
Puccini a avut parte de iubiri tumultuoase, de scandaluri și pierderi dureroase, toate reflectate apoi în creația sa. Unii ar spune că pentru a se răzbuna pe iubirile nefericite, Puccini a proiectat o soartă similară aproape tuturor eroinelor sale devenite celebre. De fapt, o declara el însuși: „Mă comport ca un călău pentru aceste sărmane creaturi fragile”. Psihologii au, cu siguranță, material consistent de lucru pe baza acestei mărturisiri asumate.
De altfel, adâncimea psihologică a personajelor lui Puccini este un alt element fundamental al creației sale. Eroinele și eroii săi sunt creionați cu eleganță, din mai multe perspective, Puccini dovedindu-se un bun și rafinat cunoscător al caracterelor umane.
Inocenta Mimi, cutezătoarea Tosca, sensibila Madama Butterfly și conflictuala Turandot sunt fiecare în parte personalități de o complexitate uluitoare, însoțite de roluri masculine partenere nu mai puțin provocatoare.
În așteptarea subiectului perfect
Giacomo Puccini a fost conştient că o operă dramatică nu este numai acţiune, mişcare şi conflict, ea necesită şi momente de linişte şi repaus, în care muzica devine lirică şi se transformă în poezie.
Un alt element foarte important este subiectul, niciodată ales întâmplător. Puccini avea o grijă deosebită în selectarea şi abordarea libretelor, ştiind că o muzică bună poate ajunge la o desăvârşită relevanţă estetică doar în vecinătatea unei poveşti pe măsură. S-a spus că nu alegea subiectul, ci că îl aştepta.
Scrupulozitatea indicaţiilor din partitură, atenţia pentru costume, decoruri, repetiţii, culori l-au ajutat să dea la iveală adevărate capodopere ale teatrului liric. Pentru opera „Tosca”, de exemplu, în care a reușit să creioneze sonor o atmosferă incredibil de veridică, autorul italian s-a dus cu noaptea-n cap să asculte clopotele bisericilor din Roma, a discutat cu preoţi despre detaliile legate de liturghie şi a parcurs drumurile de ţară pentru a se inspira din cântecele ciobanilor.
Bineînţeles, premiera a fost un succes, iar „Tosca” este astăzi un titlu indispensabil în repertoriul teatrelor lirice din lumea întreagă. În egală măsură, în ceea ce priveşte „Madama Butterfly”, a călătorit la Milano pentru a discuta cu actriţe japoneze aflate în turneu despre comportamentul personajului său.
A avut de asemenea discuţii aprofundate cu soţia ambasadorului Japoniei despre melodiile autentice din folclorul japonez, a vizitat muzee de profil şi a cercetat toate scrierile cu acest subiect.
O seară dedicată lui Giacomo Puccini
Pe cât sunt de seducătoare şi pline de forță ariile sale, pe atât de dificil sunt de redat din punct de vedere tehnic și emoțional. Puccini nu și-a subestimat niciodată interpreții. Pentru că a știut că rezultatul merită tot efortul depus.
De aceea, la Gala Puccini „O, mio babbino caro”, organizată în 29 iunie 2024 de Opera Comică pentru Copii, ce încheie fulminant actuala stagiune, vor urca pe scenă, alături de soliștii Operei Comice pentru Copii și de o impresionantă orchestră pucciniană, soliști de referință, redutabili, cum sunt soprana Cellia Costea, aclamată de decenii la nivel internațional, baritonul Mihai Damian, câștigătorul concursului „Verum Solitus Vocal Competition” din 2023, de la Cluj-Napoca, și tenorul Florin Guzgă de la Opera din Iași.
Cele mai frumoase arii pucciniene, inclusiv „O, mio babbino caro”, „E lucevan le stelle”, „Vissi d’arte”, „Un bel di vedremo” sau „Nessun dorma”, vor putea fi ascultate pentru a vă reaminti că Puccini a lăsat în urmă nu doar note pe portativ, ci o întreagă viziune asupra scenei vieţii.
A scris despre ce înseamnă să iubești, să suferi, să lupti și, în cele din urmă, să găsești frumusețea în imperfecțiuni.
Este motivul pentru care, chiar și într-o eră dominată de tehnologie și ritmuri epuizante, operele sale continuă să fie iubite și să inspire.
Text de IOANA MARGHITA | PERFORMING ARTS
