VIDEODOME | “ELYSIUM” (2013, r: Neill Blomkamp)
Film SF interesant mai mult prin prisma ineditului şi prospeţimii abordării vizuale al cineastului sud-african Neill Blomkamp (venit din universul jocurilor “Halo”, dar care a justificat cu vârf şi îndesat încrederea şi investiţia lui Peter ‘LOTR’ Jackson în lungmetrajul său de debut, excelentul “District 9” din 2009, pentru al cărui scenariu a şi fost nominalizat, de altfel, la Oscar) decât prin cea a premisei distopice (planeta suprapopulată secătuită de resurse, bogătaşii care se refugiază într-o oază artificială, aseptică şi fals-elitistă, iar masele sunt utilizate doar ca materie vie sacrificabilă pentru procesele elementare de producţie sau… re-producţie), pe care o întâlnim declinată în varii forme în ultimii ani în zeci de pelicule mai mult sau mai puţin reuşite (“Oblivion”, “After Earth”, “Aeon Flux”, “Priest”, “Doomsday”, “The Handmaid’s Tale”, “In Time”, asta ca să nu punem la socoteală francizele destinate publicului tânăr, de tip “Hunger Games” sau “Divergent”) şi care continuă să fie foarte, foarte… la modă!
Câteva detalii despre subiect: în 2154, sărăntocii pământeni populează în devălmăşie un teritoriu deşertificat, prezentat (foarte spectaculos!) ca o uriaşă groapă de gunoaie şi deşeuri aglomerată anarhic şi deprimant de o combinaţie de favele braziliene şi ghetouri sud-africane, şi încearcă să supravieţuiască în condiţiile unei asistenţe minime din partea guvernanţilor, fie lucrând în fabricile acestora, fie ‘descurcându-se’ cu ajutorul activităţilor ilegale.
Aspiraţia şi visul fiecăruia este biletul dus spre Elysium, staţia orbitală pe care nu numai că se trăieşte în confort opulent, dar (aproape) orice boală poate fi vindecată şi munca de jos este făcută exclusiv de androizii produşi pe… Terra. Tentative de a trimite emigranţi ilegali pe Elysium se fac permanent însă sunt anihilate necruţător de Delacourt (Jodie Foster – “The Silence of the Lambs”, “Hotel Artemis”), o oficialitate cu înclinaţii dictatoriale ce pregăteşte o lovitură de stat prin care să debarce conducerea de îmbuibaţi ce mai crede (formal) în principiile democraţiei (în spatele cărora se ascund pentru a masca ignorarea voită a situaţiei vulgului rămas la sol).
Filmul lui Neill Blomkamp (“Chappie”, “Gran Turismo”) este construit în patru acte, fiecare aproximativ de câte o jumătate de oră: 1.) devenit adult, orfanul Max (Matt Damon – “The Zero Theorem”, “Saving Private Ryan”), fost delincvent juvenil, munceşte într-o uzină de asamblat roboţi; iradiat accidental, mai are doar câteva ore până să moară, iar singura lui speranţă este în spaţiu; 2.) în schimbul promisiunii unui interlop (Diego Luna – “Milk”, “Casa de mi padre”) că va ajunge pe Elysium, acceptă să conducă un atac prin care să extragă din capul unui mahăr informaţii cu caracter economic, dar se trezeşte în memorie cu programul de computer ce poate genera revoluţia şi, ca atare, este vânat instantaneu de asasinii lui Delacourt conduşi de Kruger (Sharlto Copley, prietenul lui Blomkamp, ce apare în toate filmele sale, inclusiv în viitorul “Chappie”, alături de Hugh Jackman şi Sigourney Weaver); 3.) lucrurile se complică emoţional datorită incidentalei întâlniri cu fetiţa bolnavă de leucemie a prietenei sale din copilăria petrecută la orfelinat (Alice Braga – “I Am Legend”, “Predators”) şi a dorinţei sale de a încerca să o ajute şi pe aceasta, pe un substrat ce devine dominant politic; 4.)… chiar credeaţi că vă povestesc întreg filmul?
Cu toate că se dovedeşte a fi uşor haotic şi inegal în cursivitatea filmării, Actioner-ul SF “Elysium” merită văzut fie şi doar pentru a doua sa parte, absolut excelentă (pe muzica surprinzător de penetrantă al debutantului Ryan Amon), dar şi pentru inovativitatea elementelor de Cyber-Punk (exo-scheletele, dronele, transportul informaţiei în cipurile din creier) şi clin d’oeil-uri subversive (ex. manşeta Hi-Tech… ‘Bvulgari’ a lui Foster, cuvintele din Afrikaans ale lui Kruger, precum “lekker” sau “boet”), plus Sharlto Copley, care, mai ales în scenele în care are tentative de a fi tandru, este impresionant în rolul mercenarului psihopat. O viziune interesantă a unui Apartheid al viitorului!
