Ce ascultăm în luna iunie
În luna iunie ascultăm albume uitate, scoase din sertar pentru publicul lui 2024 și condimentăm playlist-ul cu un album ce omagiază peisajul muzicii anilor ’60.
Așadar, ne întoarcem în timp către o epocă în care albumul domina preferințele ascultătorilor, iar muzicienii experimentau cu armoniile, melodiile și noile tehnici de înregistrare audio.
Paul McCartney & Wings – One Hand Clapping
Piratat de mai bine de cinci decenii, noul album live al trupei înființate de Paul McCartney imediat după separarea Beatles ar fi trebuit să fie lansat în 1974 sub forma unui concert TV, însă planurile trupei britanice au fost date peste cap, dublul LP rămânând nedescoperit timp de aproape jumătate de secol.
Remixat de Steve Orchard și Giles Martin (inginerul de sunet ce a remixat cu succes masiv legendare albume Beatles precum Abbey Road sau White Album), One Hand Clapping ni-l prezintă pe Paul plin de viață, dornic să cânte și să exploreze, iar playlist-ul este unul de invidiat: conținând hituri solo și faimoase compoziții Beatles, albumul nu trebuie ratat de niciun fan al rock-ului clasic.
The Lemon Twigs – A Dream Is All We Know
Dacă The Beatles, Simon & Garfunkel, The Beach Boys, Pink Floyd și Elton John ar decide să lanseze un album împreună, atunci rezultatul ar fi noul LP al fraților Brian și Michael D’Addario.
De la aranjamente vocale complexe popularizate de Brian Wilson până la armonii melancolice puternic inspirate de moștenirea trupei britanice Procol Harum, A Dream Is All We Know pare extras din vara lui 1967, gata să fie consumat de urechea modernă.
Aflați la granița fină dintre tribute act și vizionari de geniu, frații D’Addario ne introduc în lumea utopică a anilor ’60, fapt binevenit într-o epocă în care trecutul reprezintă o importantă sursă de inspirație pentru creatori.
Johnny Cash – Songwriter
Dacă Paul scoate de la naftalină înregistrări uitate, management-ul lui Johnny Cash nu se lasă mai prejos, căci cel de-al 72-lea album de studio al cantautorului trecut în neființă în 2003 este alcătuit din demo-uri înregistrate în 1993, augmentate cu noi orchestrații.
Se pare că sesiunile de înregistrări inițiale au fost abandonate în favoarea proiectului American Recordings (produs de prolificul Rick Rubin), piesele fiind compuse pe parcursul anilor ’60 – ’70.
Nu avem de unde să știm dacă Johnny și-ar fi dorit publicarea albumului, dar dacă lansarea LP-ului se dovedește a fi o născocire a casei de discuri, atunci acest fapt nu pare să-i deranjeze pe fani, căci single-urile deja lansate au fost primite cu brațele deschise.
Text de ALEX MUŞAT | MUZICĂ
