Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 12/05/2024
Festival Artă & Cultură / Performing arts

PERFORMING ARTS | Pianistul FLORIAN MITREA despre Festivalul de muzică clasică „Hoinar”

Redacția Online Zile și Nopți De Redacția Online Zile și Nopți
Comentarii PERFORMING ARTS | Pianistul FLORIAN MITREA despre Festivalul de muzică clasică „Hoinar” Share PERFORMING ARTS | Pianistul FLORIAN MITREA despre Festivalul de muzică clasică „Hoinar”
Florian Mitrea Hoinar


Pianistul FLORIAN MITREA despre Festivalul de muzică clasică „Hoinar”

Între 10 și 14 mai 2024, în București, are loc ediția a 7-a a Festivalului de muzică clasică Hoinar, gândit anul acesta sub umbrela conceptului de concert-poveste sau spectacol-incursiune, care combină muzica clasică cu cuvântul vorbit, imaginea cu simțurile, cotidianul cu basmul.

Inițiatorul acestui festival este FLORIAN MITREA, unul dintre cei mai promițători pianiști români ai generației sale, profesor la Royal Academy of London și dublu laureat la Competițiile Internaționale de Pian de la Glasgow, Hamamatsu și München (ARD).

Am povestit cu el despre activitatea sa, atât ca performer, cât și ca director artistic al Festivalului Hoinar, despre percepția publicului asupra evenimentelor de muzică clasică precum și despre traiectoria pe care festivalul se mișcă în continuare.

Florian Mitrea

Într-un interviu de acum câțiva ani, la lansarea albumului „Following the River: Music along the Danube”, spuneai că ai fost sfătuit nici măcar să nu încerci să-l lansezi și în România, dar tu, totuși, ai încercat. Cu ce concluzii ai rămas în urma experienței din 2018?

Răspunsul a fost atunci dureros în mod deosebit deoarece pe Following the river imprimasem muzică românească, multe dintre lucrări aflându-se la prima imprimare de studio, iar respingerea a venit chiar de la un forum care ar fi trebuit, după înțelegerea mea, să vegheze la promovarea și diseminarea muzicii românești – Uniuniea Muzicienilor.

S-au schimbat foarte multe de atunci. Să nu uităm că a trecut peste noi o pandemie. Deși a fost o perioadă teribilă… din toate punctele de vedere, sunt de părere că a scos la iveală și anumite lucruri care poate nu funcționau cum ar fi trebuit, lucruri și atitudini înregimentate care au fost forțate să se schimbe.

Cred că se poate vorbi în contextul actual de o liberalizare a pieței culturale în România, cu foarte multe evenimente și proiecte culturale prinzând aripi mai mari ca niciodată. O categorie aparte sunt festivalurile, cum este și al nostru.

Știu, s-a mai spus în repetate rânduri că avem destule festivaluri, nu mai avem nevoie de încă unul. Este o vorbă fără fond. În Germania exista peste 140 de festivaluri de muzică clasică. În România, mai avem ceva până la 140.

În afară de Hoinar Festival, ce alte activități te mai leagă de România?

Enorm de multe.

Mai întâi concertele, în București, orașul meu natal, dar și în țară. Cred că în România sunt cel mai emoționat când ies pe scenă în fața publicului. N-aș putea spune de ce.

Mai apoi, activitatea de profesor. Vizitez cu drag în mod regulat, multe colegii de muzică din țară. Am, în principal, o legătură deosebită cu colegiile de arte George Enescu, București, unde m-am format, Dinu Lipatti din București, Octav Băncilă din Iași și Regina Maria din Constanța.

La inițiativa unor profesori sau părinți, sunt invitat să lucrez cu elevii colegiilor în cadrul unor cursuri de măiestrie și e grozav să le pot sta la dispoziție, cu tot ce le pot eu oferi din experiența mea de până acum. Am descoperit la Iași un grup de profesori extraordinari care, împreună cu directoarea pe subiectul muzică, fac cu adevărat performanță. Pot spune acest lucru fără nici o rezervă. Se lucrează foarte bine, se întreprind lucruri.

În luna iunie voi fi la Iași în juriul secțiunii de pian la Elite Musicians International Competition – un eveniment care stimulează și motivează performanța, schimbul de experiență între tinerii români și străini și pune Iașiul pe harta competițiilor de pian pentru tinret.

Apoi, la Constanța, o mână de părinți inimoși colaborând cu profesorii și directorii colegiului, se încăpățânează să creadă în mai mult și au fondat acest grozav eveniment anual care se cheamă Constanța International Competition-Festival for Young Pianists, eveniment al cărui consilier artistic sunt onorat să fiu.

Am fost invitat să cânt în deschiderea ediției din 2023 și să fiu membru în comisia concursului. În ambele municipii, tinerii muzicieni sunt răsplătiți generos cu concerte cu orchestra și recitaluri, unde tineri români cântă cot la cot cu chinezi, japonezi și polonezi, de pildă.

Eu însumi selectez câțiva pe care îi invit pentru vizite de lucru la Londra, la Royal Academy of Music din Londra. Am fost artist invitat în alte proiecte culturale inovatoare și inedite.

Cred enorm în talentul creativ românesc și cu mare bucurie revin în țară cu orice ocazie. Rar mi se întâmplă să refuz.  

Florian-Mitrea
Foto: Florian Mitrea FB

Ți se pare că s-a schimbat în vreun fel percepția publicului asupra evenimentelor de muzică clasică în ultima decadă? Cum anume?

Tind să cred că da.

În trecut, concertele de muzică clasică nu erau neapărat tematice. Dacă ne uităm pe programele din trecut, găsim lucrări muzicale puse în program fără vreo legătură anume una cu cealaltă.

Sigur, asta nu era neapărat un lucru rău. Publicul venea pentru o anumită piesă muzicală, sau pentru o anumită personalitate care era în lista de muzicieni ai serii respective. Cu timpul însă, publicul a început să ceară ceva ușor diferit, astfel că astăzi, eu cred că publicul caută într-un concert, o experiență, o călătorie cap-coadă. Vrea să pornească pe un drum la începutul concertului și să fie adus la capătul drumului schimbat.

Norocul nostru este că muzica este mai mult decât capabilă de a oferi acest tip de simțire omului. Cu atentă muncă de curatorie, se pot face conexiuni între lucrări, epoci muzicale, curente artistice, ajungând departe până la a face conexiuni cu societatea și chiar cu individul. În acel moment, muzica și actul muzical pe scenă devine direct relevant oricui, nu doar unui cunoscător, dar și oricui care n-a fost poate niciodată la un concert.

De pildă, la izbucnirea războiului din Ucraina, am cântat în recital muzică scrisă de Chopin la izbucnirea răscoalei din noiembrie 1849 din Polonia, în care polonezii încercau să se elibereze de sub asuprirea rusească.

Momentul șocant în care lumea contemporană se afla atunci (și încă se află, din nefericire) a condus mesajul acelei muzici revoluționare direct la țintă, ca să spun așa.

Nu mai conta dacă toți oamenii pentru care eu cântam erau melomani înrăiți, sau se aflau la un recital de pian pentru prima dată. Toți înțeleseseră mesajul de curaj, de îmbărbătare și de răzvrătire al muzicii.

Florian Mitrea
FLORIAN MITREA Foto: Cristina Bobe

Ca Director Artistic al festivalului, care e procesul prin care treci când decizi forma pe care o va căpăta o ediție de festival? 

Întotdeauna pornesc de la colaborări.

Un festival de muzică nu se face de unul singur. Îți trebuie oameni dispuși să participe și să se dăruiască pe sine, cu instrumentul lor, oricare ar fi el, chiar dacă este violoncelul, clarinetul, sau vocea actorului.

Slavă cerului, am avut norocul de a lucra numai cu artiști generoși, deosebit de talentați și de afirmați fiecare în domeniul său cultural, care au înțeles să se implice în festival, deseori în condiții ne-ideale.

Este un festival start-up, cum îmi place mie să-i spun, și ca atare, are probleme logistice mai grave decât ale unui festival cu tracțiune deja bine stabilită. Artiștii Hoinar au ignorat întotdeauna orice neajunsuri și, fără excepție, au apărut în fața publicului cu tot devotamentul de care sunt capabili. Cu astfel de oameni lângă tine, este practic imposibil să iasă ceva prost.

Aceasta fiind condiția numărul unu, pornesc apoi la a contura un concept care să înglobeze tot ce ne dorim să realizăm în ediția respectivă de festival.

Poate fi vorba de o lucrare muzicală pe care dorim s-o cântăm, poate pentru că ea însăși sau compozitorul este sărbătorit la nivel mondial. Poate fi vorba și de propunerile făcute de înșiși artiștii festivalului, care au în proiect un anumit spectacol sau concert care cred că ar fi potrivit pentru festivalul nostru.

Condiția a treia este ca festivalul să aibă mereu o latură multi-disciplinară.

Am avut, în trecut, evenimente în care am îmbinat, de pildă muzica clasică cu teologia, cu arta oratorică, sau bineînțeles, evenimente care leagă strâns muzica cu teatrul, o combinație de care sunt în mod deosebit pasionat. Hoinar.Carnaval 2024 are o latură socială puternică – toate cele patru evenimente trimit și un mesaj non-muzical publicului.

Când toate cele trei condiții descrise mai sus sunt îndeplinite, festivalul se conturează mai întâi ca un ocean de formă schimbătoare și încet-încet, ca un puzzle, piesele se asamblează încât să creeze o imagine coerentă și credibilă.

Florian Mitrea
Foto: Cristina Bobe | Florian Mitrea FB

În programul festivalului, dincolo de a fi directorul artistic, ai fost mereu și unul dintre artiștii de pe scenă. Cum jonglezi toate aceste aspecte: organizare – curatoriere – performance?

Nu pot să nu recunosc, eu sunt la bază, performer.

Aceasta este vocația pentru care am ales să merg pe acest drum profesional. Am răspunsul la întrebarea celebră și grea „Care-i acel lucru fără de care nu poți trăi?”.

La mine, răspunsul este ușor și rapid – muzica făcută live pe scenă. În același timp, ador să pun lucruri cap la cap, să fac festivalul să crească, să încerc să văd cum am putea să ne prezentăm și mai bine și mai coerent în fața publicului, astfel încât să creem experiențe memorabile.

Plâng să lucrez cu oameni ca Sarah Gabriel, o actriță de un talent fenomenal, o scenaristă cu har și o tipologie umană rară. Cântatul pe scenă cu Daria Tudor mă stimulează cum rareori apuc să-i spun și oricum, nu m-ar crede.

Mi-ar fi greu să stau departe de scena festivalului.

Uneori efortul este foarte mare și mi-aș dori să am 34 de ore în zi, dar deși în fiecare an, stresul crește exponențial și uneori îmi vine să renunț, când ajungem la capătul festivalului și tragem linie, sunt trist pentru că s-a termiant.

Cum privești tu evoluția Hoinar Festival de la an la an, din 2016 și până acum? 

Cu riscul de a mă repeta, Hoinar a crescut prin oamenii care au înțeles să i se alăture.

A început prin mine, o născocire a mea, un vis despre concertele care nu sunt pe ducă, așa cum se zvonea (zvonește), o năzuință că lumea își dorește din ce în ce mai multă muzică făcută cu suflet și că e datoria noastră să venim s-o realizăm pe scenă în fața lor.

Tot alăturând oameni, fie în echipa fantastică fără de care nimic n-ar exista, fie în „trupa de scenă”, festivalul-idee a crescut și nu pot decât să-i doresc să crească încă pe-atât.

Florian Mitrea hoinar

Cu ce vine nou, diferit, în plus, ediția 7? 

Inovația principală la această ediție este latura socială de care am amintit mai sus.

Ne-a interesat să mergem direct la o temă problematică – cum mai e relevantă muzica clasică în ziua de azi? Am căutat soluții concrete și le-am găsit uluitor de repede.

Mai întâi seara de deschidere – Songs of the Clown, este despre râs și puterea sa terapeutică.

Un concert-concept fenomenal pornit de la ideea clovnului de spital care în Germania este o adevărată instituție de stat – există clovni performeri în spitalele de copii care ajută fantastic la alinarea suferinței.

Spectacolul redă această putere terapeutică a râsului, punând și întrebarea din perspectiva clovnului însuși – un personaj care poate fi citit la toate vârstele, copiii îl văd amuzant, adulții un inadaptat.

Oricum ar fi, toți îi spunem clovnului adevărul, pentru că ilaritatea sau excentricitatea sa ne oferă siguranța păstrării secretului.

A fost odată un pian este partea educațională – pentru prima dată Hoinar merge nu doar spre elevii din învățământul muzical de specialitate.

Merge direct către copiii care poate nu ascultă muzică clasică niciodată, sau n-au văzut ce are înăuntru un pian cu coadă. Nu, nu-i forțăm la un concert simfonic.

În sala de spectacol, stingem lumina și proiectăm povești familiare însoțite sonor de un recital de pian oferit de trei pianiști fantastici live, chiar sub ochii copiilor, la umbra proiecțiilor video.

Copiii habar n-au că ascultă muzică de Chopin, Prokofiev, sau Liszt. De altfel, nici n-am publicat lista lucrărilor. Nu asta e important.

Important este că emoția poveștii se va contopi cu emoția muzicii și li se va întipări în memoria afectivă. Nu vor știi c-au ascultat Balada a-II-a de Franz Liszt. Vor știi că un pianist a făurit din mâna sa o poveste cu zei și zeițe, furtuni zdrobitoare pe mare și șoareci transformați în armăsari cu păr de aur. Toate se vor vedea sub ochii lor. 

Florian Mitrea hoinar

Vocea umană este o operă cu totul ieșită din comun. Știți cum de obicei operele au ca subiect mari regi și regine, monștrii sau zmei, povești mitologice ieșite din comun?

Ei bine, această operă este despre o persoană obișnuită, ce duce o viață obișnuită și este captivă într-o situație dificilă, dar una prin care enorm de mulți dintre noi trecem – destrămarea unei relații.

Timp de 45 de minute,  prin această operă pentru o singură actriță și un pianist, publicul este invitat în intimitatea unei povești de viață tulburătoare în care poate va regăsi experiențe proprii similare. Femeia din operă este de fapt orice femeie, iar acest lucru este prezentat direct, simplu, fără extravaganța unei producții de operă tradiționale.

Mai mult, după reprezentație avem invitați din lumea culturii și a psihologiei la o discuție cu publicul despre temele ridicate de subiectul operei – comunicarea dintre noi, interacțiunea umană în lumea modernă a tehnologiei și altele.

Concertul de final, Carnaval, aduce într-un spațiu convențional al muzicii (Ateneul Român), o seară tematică de arc între tinerețe și bătrânețe.

Întâlnim doi compozitori, Brahms și Saint-Saëns, aflați la polurile opuse ale vieții. Cum compune un gigant ca Brahms la vârsta senectuții, după o viață petrecută în umbra persoanei iubite (soția celui mai bun prieten al său)? De ce Saint-Saëns n-a permis publicarea Carnavalului animalelor, o lucrare clar țintită copiilor, decât după moartea sa? Să fi avut oare legătură cu drama fenomenală prin care a trecut la pierderea celor doi copii ai săi.

Nu știu, dar chiar și în Ateneu punem muzica laolaltă cu cuvântul vorbit.

Inconfundabila voce a actriței Alexandrina Halic va contura fiecare personaj (desenat muzical de Saint-Saëns) cu un colaj de texte de Eminescu, Pillat sau Topârceanu atent alese. Așadar, venim către public nu doar cu notele muzicale, uneori abstracte și greu de înțeles.

Vorbim publicului, îi povestim cum muzica îl vizează și pe el, pe omul individual din public, care a venit de la serviciu pentru a ne vedea. Îi spunem o poveste de viață în care poate se va regăsi, în care poate va găsi alinare și de la care va pleca mai curajos.

Florian Mitrea hoinar

Hoinar a pornit, inițial, ca un proiect educațional. Ce formă are acum componenta educațională și în ce va consta ea la ediția de anul acesta? Plănuiți să o mențineți / dezvoltați în cadrul festivalului?

La ediția din acest an, plecăm hoinari (!) prin școli cu spectacolul A fost odată.

Din motivele mai sus menționate, mi se pare un exemplu excelent de educație muzicală vie, fără manual și explicații lungi. Direct muzica și subiectul ei (în cazul nostru, basmul), expus live prin ilustrații și un concert live.

Am considerat esențial să mergem și în școli, pentru că vreau să ajung cu acest mesaj direct la țintă – copiii și tinerii.

La una din școlile în care vom merge, este posibil ca un copil să nu fi văzut vreodată un pian cu coadă. După reprezentația spectacolului, vom sta de vorbă cu copiii, cu învățătorii lor, le vom arăta cum funcționează pianul, ce are el înăuntru și cum iese din această ladă neagră, magia.

Cum vezi, în viitor, scalarea festivalului? Ce formă ți-ai dori să ia?

Nu mi-am propus niciodată să creez un festival „mare”.

El a crescut fără ca eu să-l împing spre ceva anume. În fiecare an, mi-am propus să facă ceva anume, concret. Soarta a făcut ca acest concret să crească treptat, câștigând teren în săli și (sper eu) în inimi.

Dacă voi mai avea norocul de artiști care să-și dorească să participe și de oameni care să vrea să ne vadă, atunci sigur că festivalul va continua să crească.

Florian Mitrea hoinar
Foto: Florian Mitrea FB

Stai față în față cu un om care nu a fost vreodată la un concert de muzică clasică. Îi poți da un singur argument pentru care să vină la unul dintre evenimentele din Festivalul Hoinar?

Nu veni la un concert de muzică clasică. Vino să simți. Desprinde-te de ecranul telefonului și de algoritmii care decid ce vezi și ce nu. Vino să vezi ceva gândit să te atingă acolo unde algoritmii nu ajung – simțirea ta interioară.

Tu alegi cât te deschizi sau cât nu. Îți cer doar răbdarea să asculți, să vezi și să simți. Vei pleca reînnoit.

Interviu de LAURA DUCU

Foto header: Andrei Gîndac

Foto: Florian Mitrea FB

Despre FLORIAN MITREA:

Descris de Martha Argerich ca fiind „un pianist extraordinar”, Florian Mitrea este dublu laureat la Competițiile Internaționale de Pian de la Glasgow, Hamamatsu și München (ARD) și distins și cu alte premii la Harbin în China, St. Priest în Franța și la concursul James Mottram – Manchester. Premiul la Festivalul de pian de la New York în 2018 i-a adus debutul la Carnegie Hall.

A fost solist invitat al orchestrelor Royal Scottish National Orchestra, Philharmonia – Londra, Elbland Philharmonie – Dresden, Collegium Musicum – Basel, Filarmonica Moldova – Iași, Orchestrele Naționale și de Cameră Radio și Filarmonica George Enescu – București. Artist invitat la festivaluri internaționale precum Lucerna și George Enescu – București, Florian Mitrea a concertat în săli ca Bozar – Bruxelles, Bunka Kaikan Hall – Tokyo, Sonic Concert Hall – Oomiya City Japonia, Centrul de Arte din Seul, Harbin Concert Hall, Usher Hall – Edinburgh, Royal Concert Hall – Glasgow, Bridgewater Hall – Manchester, King’s Place și St Martin-in-the-fields din Londra. 

Florian Mitrea a fost format la București de către profesoarele Flavia Moldovan și Gabriela Enășescu. Absolvent al Colegiului Național de Muzică ”George Enescu” din București, a câștigat o bursă de studiu la Royal Academy of Music din Londra, unde a absolvit cu cele mai înalte distincții la clasa profesoarei Diana Ketler.

Ultima influență artistică majoră asupra sa au fost lecțiile cu pianistul Boris Petrushansky, ultimul elev al lui  Heinrich Neuhaus, la Academia de pian de la Imola, Italia.

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută