Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 12/05/2024
Artă & Cultură / Teatru Viața Orașului

„Paracliserul” Alexandru Beteringhe: „Ceva ne pregătește de mai mult timp pentru anumite roluri”

Adina Chirvasă De Adina Chirvasă
Comentarii „Paracliserul” Alexandru Beteringhe: „Ceva ne pregătește de mai mult timp pentru anumite roluri” Share „Paracliserul” Alexandru Beteringhe: „Ceva ne pregătește de mai mult timp pentru anumite roluri”
Alexandru Beteringhe


„Paracliserul” Alexandru Beteringhe: „Ceva ne pregătește de mai mult timp pentru anumite roluri”

Luna aprilie a venit cu o nouă premieră la Teatrul „Sică Alexandrescu”: „Paracliserul”, un text de Marin Sorescu, parte din trilogia dramatică Setea muntelui de sare – cu piesele „Iona”, „Paracliserul” și „Matca”.

Regizat de Cosmin Pleșa și în scenografia propusă de Horia Țigănuș, „Paracliserul” îl aduce în prim-plan pe Alexandru Beteringhe, un tânăr actor al teatrului brașovean, ce s-a alăturat colectivului de doar un an. Are deja în CV roluri în spectacole de teatru, dar și în scurt sau lungmetraje.

În rândurile următoare, vă prezentăm un interviu cu protagonistul aplaudat la scenă deschisă la premiera brașoveană care a avut loc la începutul lunii trecute. 

Alexandru Beteringhe

Alexandru Beteringhe, un actor cu datele la vedere pe orice platformă dedicată teatrului. Datele profesionale. Cine este totuși Alexandru Beteringhe, dincolo de actorul Alexandru Beteringhe?

Alexandru Beteringhe este un om. Ca toți oamenii, în atât de multe feluri, și în același timp unic. Sunt într-o continuă căutare și descoperire de sine. Pot spune că, în acest moment al vieții mele, încerc să mă bucur de mine în lume cât mai mult, de varianta mea simplă, reală, nu cea ideală. Încerc să iau fiecare zi cu fericirea ei.

Alex, drumul tău spre arta teatrală nu a fost drept, a mai făcut o cotitură spre partea pragmatică, având deja o diplomă în Construcții, dar ai și o formare în psihoterapie. De când pasiunea pentru teatru și cum ai ajuns aici?

Pasiunea pentru teatru a venit târziu la mine. Sigur, ceva date pentru aveam de mic copil. Sora mea îmi tot zicea că ar trebui să merg la teatru, dar nu am luat prea în serios aceste îndemnuri. Când am terminat liceul nu aveam o idee clară despre ce vreau să fac în continuare. Aveam câteva variante dar artele spectacolului cu siguranță nu se aflau printre ele. Nici nu văzusem prea multe spectacole de teatru până atunci. De fapt, doar unul, dacă stau bine să mă gândesc. Am ales exact pragmatic. Mi-e ușor la matematică, mă descurc și cu calculatoarele deci… Politehnică. Am intrat la Inginerie Civilă și la Electronică. Am ales Construcții, am terminat, am și profesat doi ani și jumătate. Simțeam din timpul facultății că îmi doream „altceva”, dar nu puteam să zic ce. Între timp am făcut și o formare în psihoterapie. Iar la un moment dat s-a întâmplat minunea. Am fost împreună cu iubita mea de atunci la un spectacol la Teatrul „Sică Alexandrescu”, „Ultima oră”, în regia lui Gelu Colgeac. M-am îndrăgostit iremediabil. Peste un timp mi-am făcut curaj și m-am dus la Școala Populară de Arte și Meserii, la secția Teatru. Iar după trei ani minunați petrecuți acolo, sprijinit sufletește și de oameni apropiați, am dat examen de intrare la UNATC, secția Artele Spectacolului – Teatru, Actorie. Nu veam mari speranțe dar am intrat. Totul părea aproape ireal atunci. Asta se întâmpla în 2013. În 2016 am terminat licența și tot atunci am ajuns la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea și am intrat și la master, la UNATC, tot la Actorie. Iar de anul trecut, din mai, sunt aici la Brașov.

Alexandru Beteringhe

Actor al teatrului brașovean ești de scurtă vreme. Povestește-ne un pic despre „Paracliserul”.

Deja am patru spectacole aici, iar acesta este al cincilea. ) Mie îmi plac foarte mult textele filosofice, dar acesta recunosc că m-a speriat nițel. Însă cu ajutorul regizorului Cosmin Pleșa și al scenografului Horia Țigănuș am reușit să creăm un spectacol care stă în picioare, zic eu. Le mulțumesc pe această cale pentru răbdare, viziune, dar mai ales încredere, au avut ei și pentru mine. De asemenea, le mulțumesc și colegilor din echipa tehnică. Este un spectacol la care toți am lucrat cu drag și dedicare. Rolul acesta este genul de rol care atinge uneori niște dimensiuni atât de fragile și de sensibile, pentru care e nevoie de o punere în condiție temeinică.

Cum te-ai pregătit pentru „Paracliserul”? 

Este un rol greu de dus. Am simțit că va fi cel mai greu de realizat de până acum. Nu știu de ce mi-a fost atât de teamă de el. A venit într-un moment de aglomerare în viața mea și de mare oboseală. Când mi-a propus rolul regizorul Cosmin Pleșa, am zis Da! fără să mă gândesc. Îmi place mult de tot Sorescu, mai făcusem „Iona” anul trecut și am zis: Sigur! De ce nu… Dar apoi când am recitit textul m-am îngrozit. Am vrut să refuz angajamentul. Până la urmă am acceptat. Este un rol pentru care îți dai seama că pregătirea nu a durat doar o lună sau două, cât au durat repetițiile. Ceva ne pregătește de mai mult timp pentru anumite roluri. Sau pentru toate, cine știe? 

Alexandru Beteringhe

CV-ul tău are și scurt sau lungmetraje. Care este diferența între aceste două dimensiuni: actor de scenă sau actor de film?

Când am plecat la facultatea de teatru eram ferm convins că teatrul este singura opțiune valabilă și că arta actorului își poate da măsura doar pe scenă. Nu a durat mult până am descoperit filmul și m-am îndrăgostit iar. ) Cred în continuare că teatrul este cel mai bun mod de expresie pentru un actor. Dar lucrurile, cred eu, sunt diferite. Altfel te pregătești pentru un rol de film decât pentru un rol de scenă. În teatru, fiecare spectacol are variabilele lui care țin de actori, oameni de la tehnic, public etc. Lucrurile sunt cât se poate de vii și pot apărea mereu surprize. În plus, pe măsură ce un spectacol înaintează în timp, el se modifică. Așa poți știi că un spectacol e bun. Dacă devine mai bun cu timpul sau cel puțin nu scade sub un anumit nivel. Pe film nu ai atâta timp. Ce ai făcut așa rămâne. De aceea pregătirea este altfel. Nu neapărat mai temeinică, pentru că repetițiile și procesul de creație sunt importante în ambele cazuri. Dar pe film cred că lucrurile, opțiunile e nevoie să fie foarte clare în momentul în care se dă acțiune. Nu prea e loc de work in progress.

Cum te-a ajutat – dacă te-a ajutat – formarea psihoterapeutică în ceea ce profesezi astăzi? În ce mod?

Formarea în psihoterapie m-a ajutat și mă ajută în fiecare rol pe care îl interpretez. Mă întreb și cercetez mereu care sunt motivațiile profunde care determină o persoană să fie așa cum este sau de ce acționează într-un fel în anumite situații în care este pusă. Privesc fiecare „personaj” ca un om pe care mă străduiesc să-l înțeleg. Un om care de fapt sunt tot eu dar, după cum ni se spunea și în facultate, care are o altă matrice de valori. Cele două matrici, cea personală și cea virtuală se combină și iese ceea ce numim personaj. Practic, mă înțeleg pe mine pus în niște situații și în fața unor alegeri cu care în mod obișnuit poate nu m-aș fi intersectat în viața mea. Teatrul îndeplinește, cred, și aceasată funcție de terapie socială. Nu este numai pentru noi actorii, regizorii, profesioniști ai acestui domeniu, dar este și pentru public. Mai ales pentru public.

Alexandru Beteringhe

Mai ții minte primul rol? Care este acela, ce ai simțit atunci?

Primul spectacol la care am lucrat se numea „Dragoste la prima răpire”, era la Școala Populară de Arte. Personajul meu nu avea un nume anume, eram unul dintre gangsteri. Mă simțeam foarte bine cu colegii mei, era distractiv. Prima oară când am lucrat într-un teatru profesionist a fost la Teatrul de Comedie București, în spectacolul „Tartuffe”, regia László Bocsárdi. Tocmai intrasem în anul II, eram șase colegi de facultate, care eram însoțitorii trimisului regelui. Aveam emoții de fiecare dată când intram. Dar primul rol în care m-am simțit actor profesionist a fost Gerardo, din spectacolul „Nerium Park”, în regia lui Tudor Lucanu, text scris de Josep Maria Miro. Îi aveam parteneri de scenă pe Réka Szász și Vladimir Purdel. Îmi plăcea foarte mult acel spectacol. A avut, din păcate, viață scurtă, dar pentru mine a contat enorm. După cum am mai spus, era prima oară când simțeam cu adevărat că eu chiar fac meseria asta pentru care m-am zbătut atâta. Asta îmi dădea o mare mulțumire și bucurie.

Cum te pregătești, în general pentru un rol și cum „ieși” din el pentru a reveni în viața reală? Sunt momente în care simți că te confunzi cu personaje pe care le-ai interpretat? 

În primul rând, repet textul. Textul nu trebuie să fie niciodată o problemă. Iar de intrat și ieșit în rol nu știu ce să zic. Nu folosesc termenii aceștia. Actoria e o meserie, iar noi suntem profesioniști ai acestei meserii. Am de interpretat un rol și atât. Cu cât e mai rodat rolul cu atât e mai ușor, dar în același timp trebuie să fiu precaut, să nu se transforme în automatism, fără gândire și simțire. Actul trebuie păstrat viu și, uneori, recunosc, pentru că sunt și eu om, cu toate ale mele, îmi este mai dificil să fac acest lucru. Iar alteori mai ușor. Pentru că eu sunt instrumentul principal pe care îl folosesc în crearea și interpretarea unui rol, da, mi se întâmplă câteodată să observ că mă simt ca personajul cutare într-o anumită situație sau că îmi vin în minte anumite replici ale unor personaje cu care m-am întâlnit pe scenă. E un schimb care se întâmplă cu fiecare rol. Evident, eu aduc foarte mult de la mine, dar primesc și ceva în schimb. O înțelegere a sinelui sau o descoperire de care mă pot folosi.

Alexandru Beteringhe

Există vreun rol pe care îl ai în plan să-l interpretezi, dar încă simți că nu ai fi acum suficient de pregătit pentru el? 

M-am tot întâlnit cu întrebarea de ceva timp încoace. Nu cred că mai am un anume rol pe care îmi doresc cu tot dinadinsul să îl fac. Când eram mai la început visam la Hamlet, Lopahin, din Livada de vișini etc. Acum mă bucur de fiecare rol primit și încerc să-mi fac treaba cât de bine pot, cu fiecare oportunitate care îmi iese în cale. Mă bucur de aici și acum fără a lăsa un posibil viitor să-mi umbrească prezentul.

Ai și comedii la activ, și alt tip de spectacole. Cum simți tu publicul în aceste tipuri de spectacole?

Lucrurile sunt relative în acest sens. Depinde de zi, depinde de oameni în sine, depinde chiar și de numărul de spectatori (atunci când sunt mai puțini parcă le este teamă să reacționeze) ș.a.m.d. Un public bun, zic eu, este unul atent și deschis la ceea ce se întâmplă pe scenă. Diferă tipul de reacție care, după cum am spus, cred că depinde de mai mulți factori.

Alexandru Beteringhe

Care ar fi, după părerea ta, instrumentul cel mai util în schimbarea/ educarea publicului: comedia sau tema profundă? Cât de deschis este publicul la aceste propuneri?

Ce înseamnă „educarea” publicului? Dacă vorbim despre ceea ce se întâmplă în timpul desfășurării spectacolului – telefoane care sună tare, pungi de chipsuri deschise, vorbit și altele; acestea nu cred că se mai pot educa în sala de spectacol. Înainte exista un cod pe care oamenii îl respectau, dar care avea legătură cu rușinea. Azi e din ce în ce mai puțină și unii oameni se simt îndreptățiți să facă orice vor. Oprobiul public nu mai este elocvent. În unele dimensiuni ale vieții de azi poate fi considerat o evoluție. Însă nu și în acest spațiu. Dacă vorbim despre preferințele și gusturile publicului, e delicat. În mare, cred că suntem mai deschiși la comedie decât la teme profunde. Se ajunge mai ușor la sufletul omului prin râs și voie bună. Ca să capete încredere că e un spațiu bun, în care să se simtă în siguranță. Și mai cred că foarte mult contează și calitatea produsului artistic, fie că e vorba de comedie sau tragedie.

Fiecare avem un bucket list. Ce e trecut pe lista ta? 

Îmi doresc să lucrez cât mai mult și cât mai divers. Să întâlnesc oameni pasionați care să mă inspire și cu care să facem lucruri frumoase. Vreau să călătoresc mai mult. Vreau să descopăr și să învăț și mai mult despre mine. Vreau să zbor, fie că e cu avionul, elicopterul, parapantă, parașută etc. Vreau să călăresc, îmi plac caii foarte mult. Na, și eu, ca tot omul…

Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută