João Gilberto | „Ao Vivo No Sesc 1998”
Nu știu dacă avem sau nu destule înregistrări cu João Gilberto, dar avem ce ne trebuie pentru a-i aprecia unicitatea.
Mai nou, ne putem bucura de o înregistrare din 1998, pentru a avea o cât mai clară și frumoasă ilustrare a ceea ce înseamnă bossa nova în esența sa. Ceea ce ne-a oferit João Gilberto nu a fost doar un ritm sau un stil, ci un mod mai potrivit de a simți o modernitate imperfectă.
Cu muzica lui putem începe orice fel de incursiune în muzica braziliană.
Contribuția lui Gilberto la arta cântecului brazilian este greu de descris în cuvinte. A luat piesele lui Jobim și multe altele și le-a aruncat în chitară, scoțându-le în forma unică a unei revelații șoptite printre corzi.
Avem mult de învățat de la el, dincolo de receptarea relației supreme dintre om și instrument: despre auto-impunerea de reguli în propria formă de artă, despre definire și delimitare, despre decizii estetice clare, despre crearea unor medii în care libertatea luminează, despre elasticitatea inepuizabilă a frazării (fără a denatura niciodată melodia), despre relaxarea ritmică, despre frica de scenă și despre iubirea pentru pisici, despre minuțiozitate, altruism sau minimalism.
În seara de 5 aprilie 1998, 645 de persoane aflate la SESC, centru cultural din São Paolo care își propune să crească rolul artei în viața socială, au avut privilegiul de a-l vedea și asculta pe João Gilberto.
O voce și o chitară, urmărite într-o liniște respectuoasă. Anul trecut, înregistrarea a apărut pe CD, în așa fel încât arta sublimă a acestui unic artist să fie admirată de mai multă lume. Există samba, choro, MPB, pagode, armonie, melodii, spații și culori. Apoi, există João.
Text de BERTI BARBERA | OPINII
