Fotografia de iris, un alt fel de artă fotografică

Fotografia de iris este specială pentru că te ajută să descoperi trăsăturile unice ale ochilor tăi. Te-ai fi gândit vreodată că ochii căprui nu sunt doar atât și nicidecum banali? Sau că ceea ce credeai a fi ochi verzi este de fapt o heterocromie centrală și că verdele pe care îl vezi este o combinație de galben cu albastru, pe care ochiul neexperimentat îl percepe ca pe o sumă a acestor două culori? Anton Petruț țese o poveste din fiecare iris pe care îl fotografiază și își ajută clienții să descopere un univers plin de modele enigmatice sau o structură complexă pe care nu au avut până atunci ocazia să o vadă. 

Atelierul Eyessence este e gândit ca un studio de lucru și în același timp ca spațiu de expoziție. Fotograful și-a dorit să-i dea energia unei galerii de artă în adevăratul sens al cuvântului, iar undeva în colț a amplasat și zona de lucru, acolo unde se întâmplă minunile. Ce primesc cei care trec pragul atelierului său? O întreagă experiență, nu doar o fotografie deoarece Anton prezintă cu detalii exacte tot ceea ce vezi în fotografie. Irisul uman este ca o amprentă a tot ceea ce ai văzut până acum și îți exprimă identitatea proprie, unică. Este ca o parte ascunsă a ta, pe care fotografia macro îți oferă ocazia să o cunoști. 

Conceptul de fotografie artistică de iris nu este chiar nou pe piață, el există deja în lume de aproape două decenii, dar în mâinile fotografului Anton Petruț a ajuns abia în urmă cu șapte luni, când și-a deschis studiou-ul.

„Eu l-am văzut pentru prima dată în noiembrie 2022 în Barcelona și mi s-a părut foarte fain, doar că era un fel de studio în care intrai din stradă și arăta cumva ca o galerie de artă, dar parcă intrai într-un salon, îmi transmitea vibe-ul acela comercial.

Mi-am dorit experiența asta să fie ceva mai intimă, să nu te simți de parcă te-a luat cineva de pe stradă și te-a adus la fotografiat. Am vrut să transmit ideea de intimitate, de experiență trăită cu familia sau cu persoanele dragi, un sentiment de moment împărtășit într-un spațiu protejat, fără să intre altcineva și să se uite. Chestia asta chiar m-a bucurat pentru că de multe ori iese caterincă. Vin cupluri care de multe ori glumesc, se amuză unii de alții, familii care vin cu copii și se desfășoară pe-aici fără să se simtă stingheriți.” 

De ce fotografia de iris? Pare o zonă curajoasă, dar foarte nișată de fotografie. 

Primul lucru pe care eu îl observ la oameni în general sunt ochii, îndeosebi în relațiile amoroase, că de-acolo vine toată chestia asta. Mereu am văzut starea oamenilor în ochi și tot ochii mă ajut să percep cam cum este persoana respectivă. Asta m-a atras pe mine cel mai mult. Dar n-a fost așa ca o revelație divină, ci pur și simplu stăteam ca un om normal care se plictisește pe canapea și scrolam pe Instagram, am dat peste un reel despre acest tip de fotografie cu o lună înainte să merg în Barcelona. Mi s-a părut o idee interesantă și am zis că pot face și eu asta. 

Sunt pasionat de fotografie și de când eram în liceu mi-am dorit să am o activitate în domeniul acesta. Am mai avut înainte diferite proiecte ca fotograf de evenimente, cel mai mult îmi plăcea să fotografiez la concerte. În momentul în care am dat peste acest concept, fotografie de iris, am simțit că pot face parte din ceva mai intim, dintr-o poveste pe care pot să o arăt lumii, pentru că este ceva ce oamenii nu pot vedea în mod constant, așa cum ai vedea un portret, de exemplu.

Este un lucru despre care oamenii nu sunt conștienți în general, și aici vorbesc în mod special despre oamenii cu ochii căprui. Ei au impresia că ochii lor sunt banali și că nu au absolut nimic special, dar de multe ori se întâmplă ca irisurile căprui să fie printre cele mai spectaculoase. În primul rând, cu ochiul liber nu ai cum să vezi. Dacă te uiți în oglindă nu ai cum să vezi particularitățile, doar dacă îți pui niște lumini speciale și te apropii foarte mult sau ai o oglindă de mărire și poți să-ți mai dai seama de multe lucruri. 

Eu mă hrănesc cu reacția oamenilor din momentul în care fac pozele și le văd în format mare pe ecran. Mai ales la cei cu ochii căprui văd des reacția aia „uau, dar ăștia sunt ochii mei?”. De multe ori se întâmplă să avem anumite particularități de structură precum lacune sau cripte, prin care, atunci când ne uităm cu atenție, se văd niște substraturi de altă culoare, de multe ori albastre. Acela este al doilea strat de iris pe care în mod normal nu ai avea cum să-l vezi. 

De ce vin oamenii la tine la studio? Ce caută?

Aici sunt mai multe categorii de persoane. Spre exemplu, am avut persoane mai în vârstă, 60+, care au venit să-și fotografieze irisul să-l lase cadou copiilor și mi-am dat seama pe parcurs cât de frumos este acest tip de cadou. Poze de la munte, de la mare, mai rămân, avem cu toții, dar poze de acest tip cu privirea și ochii…nu prea ți le poți aminti altfel. În acel moment mi s-a deschis și mie perfectivă legat de ce poate să însemne fotografierea irisului. 

O altă clientă, tot așa o doamnă mai în vârstă, a spus că nu ar dori să fie printat pe o hârtie fotografică, ci ar dori să-și transforme irisul în niște medalioane pe care să le lase amintire celor dragi. 

Când vine vorba de familii, lucrurile sunt privite din două perspective. Pe de o parte, avem curiozitatea de a vedea cum sunt legăturile genetice și cum se transmite culoarea irisului genetic. Și asta este o chestie interesantă de observat, modul în care se transmite de la copii la părinți sau de la bunici la nepoți. Pe de altă parte, sunt clienți care doresc să aibă un portret de familie diferit. 

Cei care vin în cuplu, fac asta mai mult ca o experiență specială pentru ei și, evident, să aibă o poză deosebită, în afara acelor cadre standard pe care le are orice cuplu, sau chiar să-și facă un cadou. 

Ce conține pachetul pe care îl oferi? 

Eu prefer să ofer experiența completă care include și printul. M-am gândit că dacă tot vii să-ți faci o poză atât de specială, să ai și un produs fizic, să trecem dincolo de digital. Să ai un tablou pe care să-l pui în casă și să fie mereu la vedere. Ideea e să-ți dai un moment de pauză, de reflexie și să-l privești, să te transporți puțin dincolo de imagine și să-ți vezi existența. Și-așa stăm toată ziua cu nasul în telefon. 

Ce mă bucură pe mine este că oamenii în general nu vin doar pentru a mai bifa o altă chestie mișto care e acum la modă, ci vin să descopere mai mult din ei. Nu văd asta ca pe o experiență comercială. There’s more about you than you think. 

Folosești o aparatură specială pentru acest tip de fotografie?

Este aparatură standard, adică un DSLR cu obiectiv pentru macrofotografie. Nu folosesc vreo tehnologie specială sau aparatură medicală. Eu am închiriat spațiul și m-am hotărât să pornesc acest proiect înainte de a apuca să fac prima poză, nici măcar nu știam dacă o să-mi iasă. Mi-am spus că „eu mă duc, nu are cum să nu-mi iasă”. Fotografie știu, aparatura o cunosc, tehnica de a face astfel de fotografii poate fi învățată, dar am făcut și un curs specializat pe fotografia de iris. Până acum am 145 de irisuri fotografiate. 

La asta se adaugă și calitatea hârtiei sau a materialului pe care printez în general pentru că am nevoie ca fotografiile sunt printate la o calitate foarte bună. Fiecare material de print are avantajele și dezavantajele lui. Eu merg pe hârtie fotografică, sticlă securizată și canvas. Vreau să mai adaug, dar ideea este că încă nu am reușit să găsesc furnizori buni cu care să lucrez, iar în spatele acestui proces sunt foarte multe teste pentru că eu nu aș livra niciodată un tablou care mie nu mi-ar plăcea. Eu sunt cel mai aspru critic al meu și dacă nu-mi place cum iese, îl dau înapoi la print de câte ori este nevoie și-mi asum costurile. 

Hârtia fotografică este foarte bună pentru tablourile mici înrămate, pe care să le pui pe perete, cu dimensiuni de maxim 50 pe 70 cm, canvansul este un fel de all around good pentru că îl poți pune pe perete la orice dimensiune, iar sticla securizată necesită ceva mai multă atenție la amplasare. Are o claritate a imaginii foarte bună, chiar pare că prinde viață. dar reflectă orice lumină din încăpere așa că trebuie poziționată în locuri cu iluminare adecvată. 

Înainte de porni acest proiect, te-ai documentat pe cont propriu sau ai vorbit cu vreun specialist oftalmolog legat de structura anatomică a ochiului? 

Nu. Eu vin dintr-un domeniu tehnic, am terminat Facultatea de electronică și doar am frunzărit câteva cărți de iridologie. Este o știință exactă, să-i spunem așa. Pe baza a ceea ce se observă în iris, într-adevăr, un specialist poate să-ți spună despre sarea corpului tău și că ar putea fi un punct de start pentru mai multe investigații pentru că irisul reflectă ce se întâmplă în corp.

Dar n-am stat la discuții cu niciun iridolog, deși chiar mi-am propus să fac asta pentru a explica mai bine ce se află în spatele unui iris. Informațiile astea pe care le am deja legate de ceea ce se găsește în structura irisului sunt comercial valabile, de suprafață, pentru că eu văd chestia asta ca pe o experiență intimă, nu vreau s-o duc în sfera medicală. 

Te-ai gândit să expui și în afara atelierului tău? 

Da, urmează. Voi fi parte din New Media District de la RCW (Romanian Creative Week)  anul acesta și voi avea o instalație artistică. Asta ar fi prima expunere publică din punctul acesta de vedere. Iau în considerare și ideea de a face o expoziție publică personală cap-coadă și am mai multe idei, mă gândesc și la un loc potrivit să fac asta. Rămâne de văzut ce reușesc să și pun în practică.