Editorial | Beneficiile culturii, între Shakespeare şi Swift
De curând, mass-media a publicat ştirea referitoare la hotărârea Primăriei Craiova de a aloca un milion de euro pentru a susţine organizarea Festivalului Internaţional Shakespeare, o sumă impresionantă în contextul tăierilor drastice de bugete în sectorul cultural, oricum subfinanţat de mulţi ani în România.
Sigur că se poate specula pe marginea motivaţiei reale din spatele unei asemenea mărinimii ieşite din comun, din moment ce festivalul se va desfăşura în a doua parte a lunii mai, deci cu puţin timp înainte de alegerile locale, dar asta nu afectează justeţea demersului, admirabil în fondul său, întrucât este vorba de o ediţie aniversară, reputatul eveniment celebrând 30 de ani de la fondare, cu mai mult de 300 de evenimente, în peste 30 de spaţii.
Proiectul anunţă un pachet de experienţe culturale realmente memorabile, indiferent că e vorba de spectacole precum Furtuna lui Peter Brook, companii de teatru prestigioase din toată lumea, ca The Globe, Tang Shu-wing ori Ex Machina, sau forme de promovare experienţiale inedite, precum “Shakespeare Village”, şi, drept urmare, se poate anticipa că beneficiile – nu doar la nivel cultural şi comunitar (gradul de satisfacţie a publicului, creşterea notorietăţii brandului de oraş etc), dar şi economic – vor fi semnificative, justificând investiţia făcută de autorităţi în numele cetăţenilor urbei.
Potenţialul de creştere economică prin experienţe culturale – în special cele din spaţiul Pop culture – a atras atenţia încă de acum un secol, de când s-au pus empiric bazele event tourism-ului în Australia, generând implicarea reprezentanţilor comunităţilor agregate pe diverse criterii, chiar la nivel naţional, în materializarea acestora (vedeţi, de exemplu, cazul recent al subvenţiei de multe milioane de dolari oferite din raţiuni de estimare a creşterii PIB de către Ministerul Culturii şi Singapore Tourism Board lui Taylor Swift pentru a concerta exclusiv în această ţară… din întreaga Asie), însă la noi, semnele de conştientizare pragmatică – deci nu idealistă sau demagogică – ale acestei direcţii de dezvoltare s-au manifestat real, într-un mod ceva mai dătător de speranţe, mult mai recent, de fapt abia după evaluarea succesului proiectului Sibiu – Capitală Culturală Europeană, care a stabilizat apoi suportul necesar din partea autorităţilor locale pentru implementarea unei strategii de evenimente cu impact deopotrivă economic şi de awareness.
Ştim deja că a urmat Clujul, cu a sa constanţă în politicile de susţinere evenimenţială, iar succesul unor experienţe complexe precum TIFF este incontestabil, că Braşovul are de ceva ani o abordare coerentă prin buna colaborare a autorităţilor locale cu Consorţiul Cultural Corona şi, drept urmare, dezvoltarea prin experience economy este una organică, că un concept precum Brezoiul Lumii poate fi considerat o binecuvântare pentru comunitate şi, de asemenea, că Timişoara dă semne foarte rapid că şi-a învăţat lecţia din experienţele din 2023 şi îşi propune să reziste în continuare pe harta migratorilor culturali, ca o veritabilă capitală.
Lucrurile par a se pune pe direcţie şi în destule alte oraşe sau zone din România, însă rămane de văzut care vor fi consecinţele alegerilor din acest an, ce pot influenţa decisiv eventuale viziuni sau planuri de strategii evenimenţiale locale.
Până atunci, să ne bucurăm însă de festivalurile din 2024 deja confirmate!
Text de IOAN BIG | OPINII
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
