În lumea bijuteriilor, există un loc special unde patru designeri talentați transformă idei, întâmplări, acțiuni și măiestrie în magie albă. Acest loc poartă numele de Ignis Studio, un atelier de bijuterie care nu se rezumă doar la a crea obiecte strălucitoare, ci explorează în profunzime înțelegerea mariajului și a căsătoriei.
Ignis Studio este mult mai mult decât un spațiu de manufactură; este un proiect dedicat să înalțe semnificația bijuteriei de ceremonie la un alt nivel. Aici, designerii și cuplurile se întâlnesc pentru a crea împreună bijuterii care transcend estetica, devenind simboluri vii ale unei legături profunde și durabile. Mai multe detalii am aflat de la David Sandu, co-fondator Ignis.
Cum a început povestea studioului de inele de logodnă și verighete de autor IGNIS?
Am învățat să am curaj. Am observat că ori de câte ori aveam temeri că ceea ce fac nu va fi perceput corespunzător, sau că piața nu e pregătită pentru ceea ce doream eu să fac, în ciuda nesiguranței mele găseam întotdeauna oameni care se entuziasmau când vedeau ceea ce facusem și era ca și cum așteptau dintotdeauna să vadă ceea ce făcusem eu. Și așa am învățat să aplic și reciproca raționamentului și anume că în lumea asta există oameni potriviți pentru ceea ce avem de spus sau de făcut.
Cu Ignis a fost la fel, am facut de-a lungul timpului sute de perechi de verighete, pentru oameni foarte diferiți și am învățat despre verighete că nu sunt doar bijuterii. Verigheta reprezintă mult mai mult, este o încărcătură și un sediment foarte profund, conținut în nevoia de a purta un inel de căsătorie împreună cu partenerul de viață. Și am gândit pentru aceste verighete un spațiu stabil și clar, în care oamenii care nu vor să poarte șaibe trase la strung și nu vor să se înregimenteze într-un ritual de tip consumerist al relațiilor, să găsească acel alfel și altceva de care chiar cred că avem nevoie.
Colaborați exclusiv cu designeri români pentru creațiile voastre de bijuterii?
În acest moment da, este vorba doar de designeri români, dar nu pentru că ne-am propus să facem un manifest național sau ceva de acest fel, ci pentru că întotdeauna avem cele mai mari șanse să pornim proiecte cu cei pe care îi cunoaștem deja și cu care avem deja o comunicare bună, avem trecut și compatibilitate.
Cine sunt designerii din IGNIS?
În acest moment suntem patru designeri: Andreia Gabriela Popescu, Teodora Rus, Gena Tudor și ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, David Sandu. Anul acesta vom avea o nouă formulă de funcționare a brandului Ignis și ni se vor alătura încă doi designeri, dar nu vă spun acum despre cine este vorba, va fi o surpriză!
Care sunt elementele distincte ale bijuteriilor din studioul vostru?
În primul rând, ne-am propus să facem manufactură și nu industrie, în al doilea rând, fiecare colecție vorbește despre o idee, o abordare a felulului în care vedem cuplul, o introducere în înțelegerea profundă a mariajului sau a căsătoriei. Cred că este o glisare din spațiul religios, unde cutuma purtării verighetelor este una luată de-a gata, din păcate și unde nu contează prea mult ce se întâmplă cu acele obiecte purtate toată viața pe deget, important e doar să ai ceva acolo, să te vadă lumea că ești al cuiva, cum se zice.
Ceea ce facem noi cu Ignis este o reevaluare a conținutului simbolic pe care îl are verigheta, este o întoarcere la semnificații, la o coerență simbolică și uneori chiar spirituală. Adică, ne propunem o recuperare a sensului în detrimentul formelor uzate și golite de conținut. Pare complicat? Pare pretențios? Clienții noștri nu au dat înapoi atunci când au auzit despre ce se află în spatele formelor, texturilor și volumetriei verighetelor noastre.
Cum vă inspirați pentru a crea bijuterii unice și memorabile pentru clienții voștri?
Este cu siguranță o întâlnire la jumătate de distanță, pentru designer și pentru client.Venim unii spre ceilalți în măsura în care designerul trebuie să includă în proiect mai mult din povestea clientului decât din propriile sale păreri, iar clientul trebuie să fie pregătit să audă și să înțeleagă lucruri la care nu s-a mai gândit până acum și să asculte puțin și de părerea specialistului, cum se spune. În felul acesta apare o idee care reprezintă mai mult pentru toată lumea.
Sunt idei care pleacă de la credința în complementaritate și atunci verighetele nu mai sunt identice, dar se completează una pe cealaltă. Sau sunt idei care vin din dorința de a include în verighetele cu poveste ceva din locul în care s-au cunoscut – o amprentă de lemn sau de scoică, materiale aduse de undeva unde cei doi își doresc să se întoarcă și să rămână. Poate părea cam romantic sau siropos – mie uneori mi se pare – dar sunt proiecții încărcate de autenticitate și asta le și face valoroase și viabile. Este întoarcerea la semnificații, așa cum vă spuneam.
Există tradiții sau elemente culturale românești care sunt integrate în designul bijuteriilor voastre?
Există o pereche de verighete desenată și modelată de Andreia Popescu care are ca punct de plecare Sărutul lui Brâncuși. Cred că instinctiv ne-am ferit de acest conținut identitar atât de ușor de accesat cum sunt crestăturile și cusăturile populare, elemente cu care deja ne-am îmbâcsit singuri și prostește imaginarul colectiv, fără a câștiga nimic din asta. E interesant cum întoarcerea la semnificații și identitate, după ce acestea se pierd, se poate face doar pornind de la individ. Adică, pentru a recâștiga ideea de identitate colectivă, trebuie să o reconstruim, nu să apelăm mecanic la niște elemente decorative frumoase, e adevărat, dar golite de miez.
Există anumite tendințe în designul inelelor de logodnă în România în prezent?
Există o piață și această piață este împărțită și foarte polarizată în acest moment. Cele mai multe inele de logodne sunt produse, marketate și vândute unui public care înțelege doar criteriul preț/ gram. Este paradoxal cum și marile branduri de bijuterie clasică vând aceleași forme ca la piață, doar că includ un diamant mai mare și au niște campanii de marketing bazate pe imaginea unor vedete de nivel top Hollywood.
Adică îi tratează pe oamenii care fac parte din marea masă de cumpărători în concordanță cu felul în care acești oameni mulți trăiesc – cu o lipsă de respect și curtoazie care pe mine mă face să mă minunez – cum e posibil să îl vezi pe individul om doar ca pe un număr de cod din statistica ta comercială? Cam urât. Există și brandurile care vând design și semnatura unor artiști care concep produsul cu respect față de idei și oameni și care au mereu ceva de spus, chiar dacă producția bijuteriilor de logodnă este una de masă.
În a treia categorie ne încadrăm noi, designerii, care facem manufactura și pentru care fiecare client este alt client și în consecință, fiecare client diferit va primi un inel diferit. Ceea ce nu e ușor, e foarte dificil, e riscant, nu e confortabil, dar în final lucrurile își ating potențialul. Clientul, designerul și inelul sunt la locul potrivit, ca într-o piesă de teatru în care fiecare personaj are propria individualitate și personalitate.
Care sunt materialele preferate sau tehnicile de lucru pe care le utilizați în crearea bijuteriilor?
Sunt tehnici mixte, cum ar fi construcția și combinate cu modelarea cerii, amprentarea unor texturi organice de lemn, piatră sau piele de exemplu. Și prezența acestor materiale e foarte specială în economia unui obiect pe care ne-am obișnuit, totuși, să îl vedem prin șabloanele convențiilor.
Un inel de logodnă, pe care m-am bucurat enorm să îl fac acum 2 ani, a fost pentru doi oameni care s-au mutat din București la Viscri, unde au renovat cu multă muncă și chin o casă săsească minunată, în care trăiesc într-un mod foarte special, fără să fi luat Bucureștiul după ei la Viscri. Și inelul de logodnă care era din aur includea o amprentă, un mulaj, după o grindă a casei veche de 380 de ani și care a fost transpusă prin turnare în aur cu o precizie micronică.
Cum implicați clienții în procesul de creație atunci când își aleg inelele de logodnă sau alte bijuterii pentru nuntă?
Uneori nu este nevoie să facem asta. Ceea ce le oferim sunt foarte multe variante și extrem de diverse sunt alese pentru design-ul și estetica lor. Apoi clienții află povestea din spatele fiecărei piese și lucrurile se amplifică la nivel de conținut. Sunt alese materiale, culori, dimensiuni, personalizări de tip gravură.Uneori procesul este aparent convențional, dar asta este posibil deoarece designerii au parcurs anterior o bucată importantă de drum – am întâmpinat clientul cu o ofertă consistentă.
Alteori povestim, desenăm, facem o repertoriere a lucrurilor importante pentru ei, pentru clienți. Și așa se nasc forme și soluții compoziționale. Și cel mai greu este să păstrăm simplitatea obiectelor finale, care să nu fie în final o piesă ilustrativă, ci una sugestivă și simbolică.
Care sunt momentele sau poveștile cele mai memorabile legate de bijuteriile create în studioul vostru?
O pereche de trei verighete pentru trei participanți la cuplu.
O pereche de verighete făcută din hârtie – pe care au fost desenate niște simboluri și care au fost arse pentru a fi transformate în inelele finale din aur. Un proces aproape alchimic.
Un inel de logodna cu un filament de ADN de la o persoană decedată.
O pereche de verighete turnate într-un bloc de beton pentru un cuplu care și-a dorit verighete de divorț.
O pereche de verighete făcută din aurul topit provenit din verighetele bunicilor celor doi.
Oamenii sunt făcuți din idei și întâmplări. Din emoții și ceea ce aduc ele. Din acțiuni care sunt înțelese la mult timp după ce acestea au loc. Asta ar trebui să ne lase mult loc pentru a ne bucura și pentru a proiecta bucuria în ceea ce facem. Facem verighete și punem în ele ceea ce ne dorim să avem în viitor. E un pic de magie albă.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ | Design
