Premiere de filme româneşti în noiembrie
Filmele româneşti lansate în cinematografe luna trecută, care au surprins prin varietatea lor tematică şi stilistică, s-au dovedit a fi doar preambulul unei veritabile invazii autumnale, din moment ce aproape jumătate din premierele programate în noimebrie sunt ale unor producţii autohtone.
Să le trecem, pe scurt, în revistă.
De ce scriu ăştia pe pereţi? (r: Alin Boeru) este un documentar despre descoperirea de sine a unui corporatist care încearcă să înţeleagă fenomenul graffitti din România, iar Între revoluţii (r: Vlad Petri), construit exclusiv din imagini de arhivă, urmăreşte povestea fictivă, dar inspirată din dosare de la Securitate, a două colege la Medicină, Maria şi Zahra, separate de revoluţii, dar care îşi unesc epistolar destinele.
De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin? (r: Carla Maria Teaha) este un Biopic documentar dedicat scriitoarei Nora Iuga, care şi-a văzut cărţile interzise de comunişti pentru… “erotism morbid”.
Două dintre cele mai aşteptate filme româneşti se adresează unor segmente diferite de public, deşi ambele sunt construite cu umor.
MMXX ne prezintă în stilul binecunoscut al lui Cristi Puiu patru momente în timp legate de pandemie, care surprind rătăcirile unor suflete, în timp ce Miami Bici 2 (r: Jesús del Cerro) mizează pe fanii tandemului Bilă-Piciu, cu plusul că bad-guy-ul este jucat de… Danny Trejo.
Altfel, de staruri – Mickey Rourke şi Anthony Delon – beneficiază şi 21 de rubini (r: Ciprian Mega), care are în primplan o procuroare ce-şi vede avansarea profesională depinzând de autorităţile occidentale.
Propuneri interesante, tot într-o cheie dramatică, vin şi din partea unor realizatori apreciaţi, Marian Crişan şi, respectiv, Liviu Mărghidan:
Primul descrie în Warboy călătoria iniţiatică a unui adolescent la finalul WWII în tentativa de a salva caii familiei în Apuseni, iar autorul Străjerilor ne duce tot la înălţime, în Castelul Crăiţei, prin povestea unui cuplu afectat de un divorţ a căror copii dispar într-o expediţie montană.
Rămâne de văzut încotro se vor îndrepta preferinţele cinefililor cu o asemenea invazie de filme româneşti, însă, dincolo de asta, important e că reîncepem să ne obişnuim cu mersul la cinema pentru producţii de-ale noastre.
