Rezidența Transilvanica 2.0 continuă să aducă în prim-plan frumusețea patrimoniului săsesc din sudul Transilvaniei, prin intermediul muzicii și tehnologiei, oferind publicului o experiență culturală unică.
Inspirându-se din fascinația bisericilor fortificate din Mediaș și Axente Sever, doi compozitori, Paul Scully (Irlanda) și Alexandru Anastasiu (România), au transformat experiențele lor în compoziții muzicale. Am stat de vorbă cu Paul Scully despre cum a decurs rezidența sa.
”A fost fascinant să iau contact cu istoria atât de bogată a Transilvaniei”
Cum a fost experiența ta cu Rezidența Transilvanica?
A fost foarte interesant să vizitez o țară în care nu am mai fost niciodată, mi-a plăcut foarte mult să îmi petrec timpul în Mediaș și să învăț despre Biserica Sf. Margareta. În cadrul rezidenței, am călătorit în diferite locuri din Transilvania, așa că, pot spune că m-am familiarizat destul de bine cu această zonă a României. Am vizitat multe biserici fortificate și am avut mult timp să reflectez asupra compoziției mele.
Ce te-a inspirat în procesul de compunere?
Compoziția mea se numește ”Patru clopote în trei grupuri: Biserica Sfânta Margareta, Mediaș”. Este o transcriere a unei înregistrări cu clopotele Bisericii Sfânta Margareta pe care am făcut-o. Există patru clopote care sună ca acord, ce poate fi interpretat ca un Si major sau ca un Do major dezacordat.
Compoziția e împărțită în trei secțiuni scurte, fiecare cu o interpretare diferită a sunetelor clopotelor. Poate fi o provocare să compui o piesă scurtă inspirată de un loc atât de divers, așa că am ales să folosesc cel mai simplu și longeviv obiect din biserică, și am capturat un moment care e atât actual, cât și istoric: clopotele bisericii.
Ce poveste spune compoziția ta?
Cele trei secțiuni ale piesei reflectă varietatea largă de influențe care au modelat orașul Mediaș și Biserica Sfânta Margareta: saxonă, transilvăneană, maghiară, română, catolică, romano-catolică, luterană. Compoziția reprezintă o simulare a sunetului clopotelor bisericești, în care interpreții trebuie să cânte într-un mod mecanic și unitar pentru a reda sunetul caracteristic al clopotelor.
Prin abordarea subtilă a ritmului din partea ansamblului de percuție și a violoncelistului, se creează impresia mecanismului de funcționare al clopotelor. Cu toate acestea, actul de a imita sunetul produs de aceste clopote create de om poate oferi o nouă perspectivă asupra vieții, deoarece acesta se imită pe sine. Pentru mine, Transilvania a fost în același timp un loc familiar, dar și imprevizibil, și a fost fascinant să experimentez istoria sa.
INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN
