Când a fost distribuită în Mission: Impossible – Rogue Nation, nimeni n-ar fi putut anticipa importanța uriașă pe care Rebecca Ferguson o va dobândi în cadrul familiei Mission: Impossible.
Inițial, conceput doar pentru a apărea într-un singur film, personajul ei, Ilsa Faust, a devenit atât de popular încât a revenit în Mission: Impossible – Fallout, fiind inclus în echipa lui Ethan Hunt. Din vremea primei sale apariții în franciză, nominalizata la Globul de Aur Rebecca Ferguson a devenit una dintre cele mai apreciate actrițe în întreaga lume, datorită rolurilor din succese globale precum The Greatest Showman și Dune.
Agenta britanică MI6 căreia i se încredințează cele mai periculoase misiuni, Ilsa Faust s-a intersectat cu Ethan Hunt în decursul luptei acestuia cu puternica organizație teroristă The Syndicate. Deopotrivă extrem de independentă și de loială, întotdeauna punând viața altora mai presus de a ei, a împărtășit la nivel profund cu Hunt simțul datoriei, indiferent de costurile personale. În Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One, acest parteneriat se confruntă cu un nou adversar înfricoșător, Gabriel (Esai Morales), un om care și-a trasat sie însuși o misiune teribilă.
Filmele The Mission: Impossible au un proces creativ unic. Nu pleacă de la un scenariu complet, acesta evoluând pe parcurs. Cum ai descrie experiența de la filmări?
Tom [Cruise] și McQ [Christopher McQuarrie, regizorul filmului – n.r.] au un stil de a lucra ce, privit din afară, ar putea părea ciudat, însă e realmente genial. Povestea este, în cea mai mare parte a sa, în mințile lor și nu pe hârtie, iar asta poate fi un pic stresant pentru cei nou intrați în joc, pentru că nu înțeleg procesul. Dar de asta suntem cu toții acolo, ca să ne sprijinim reciproc. Creația se întâmplă prin dialogurile dintre Tom și McQ, tot ce se creează fiind amplificat de dinamica dintre ei. Este incredibil să asiști la asta.
Totul se asamblează în fața ta. E extraordinar câte lucruri știu ei despre cinematografie și unghiuri de filmare, despre storytelling, construcția personajelor și crearea suspansului. Tom este extrem de focusat pe personaj. ‘De ce?’, întreabă el tot timpul. ‘De ce se întâmplă asta? De ce face asta?’ Totul este extraordinar de mult dus în detaliu.
Cum ai descrie pericolul pe care îl înfruntă echipa în acest film?
Ceea ce Tom și McQ au creat în mod realmente interesant și extrem de inteligent în aceste filme e jocul cu întrebarea legată de ceea ce este cu adevărat binele și răul. Într-o scenă tăiată din filmul precedent, Ilsa îl întreabă pe Ethan: ‘De ce facem asta, tu și cu mine? De ce nu renunțăm? Întotdeauna vor exista unii ca noi care să ne înlocuiască, așa că de ce să nu facem un pas înapoi și să ne trăim viața ca toți ceilalți oameni?’. Există însă și extrema opusă.
Cine este, de fapt, cu-adevărat rău? În Fallout, Solomon Lane, personajul lui Sean Harris, vorbește despre reconstruirea unei lumi mai bune din temelii, dar noi am văzut deja în lumea reală răul născut din distrugere [pe care ar presupune-o asta]. E însă acesta răul? Aceste filme s-au jucat întotdeauna cu temele proprietății și controlului asupra lumii – cum am fost controlați de poliție, de stat și guvern, de politicieni. Evident [în aceste povești], cei răi sunt răi, iar noi știm asta pentru că vor să omoare și să îi distrugă pe toți și pe toate, însă există aici și un substrat filosofic.
E de fapt “rău” să gândești o repornire de la zero? Pentru multe dintre personaje, totul depinde de echilibrul din crezurile lor, dintre ceea ce ei cred că e adevărat și real. În acest film, Gabriel, anatgonistul, este ferm convins de ceea ce-și dorește și anume dreptatea, pentru evoluția în bine a întregii omeniri, sau ceea va rămâne din ea după ce el a terminat să pună în practică ceea ce intenționează să facă.
Dar de ce a fost nevoie ca povestea să fie împărțită în două filme?
Filmele astea devin tot mai mari, tratând teme din ce în ce mai ample. Anvergura lor e foarte mare inclusiv din punct de vedere a locațiilor, iar filmarea lor devine în sine o misiune, deci legarea noilor producții în tandem nu e deloc o sarcină simplă, indiferent că ne referim la modul sau forma de a o face. Cred însă că scara la care au gândit Tom și McQ a generat această nevoie de două filme, ca să poată lăsa povestea și personajele să respire în contextul unei acțiuni mai impresionante ca niciodată.
Să vorbim de Ilsa. Prin ce trece ea în filmul ăsta?
Aici lucrurile se complică! [Râde] Pentru că e greu să promovezi o poveste pe care nu o cunoști în întregime. Felul în care lucrăm presupune să filmăm o grămadă de material, din care cei doi decupează după aceea, iar noi, ceilalți, ajungem să vedem ce-a ieșit abia la premieră! Și atunci exclamăm: ‘Oh, asta are sens!’. Dar stilul ăsta funcționează perfect pentru filmele de factura aceasta întrucât personajele nu au niciodată imaginea de ansamblu, iar distracția în a le urmări constă tocmai în a descoperi lucrurile treptat, împreună cu ele.
De aici vine minunata lor dinamică. Conlucrează ei sau nu? Am rămas la finalul filmului precedent cu impresia că există un soi de cooperare între Ilsa și Ethan, dar îl începem pe acesta creând din nou o stare de confuzie. Eu m-am îndrăgostit de dansul ăsta între cele două personaje.
În trailer îi vedem însă pe Ilsa și pe Ethan îmbrățișându-se. Ce să înțelegem din asta?
Poți înțelege absolut tot ce vrei tu din asta [râde], dar eu nu-ți spun nimic mai mult. Altceva decât că, de ani buni, discutăm pe marginea relației dintre ei, tocmai pentru că e atât de complexă. E o legătură formată între doi oameni care s-a născut din traumă și haos, iar aceste emoții transcend orice formă de aventură amoroasă ori camaraderie.
Au acest impuls pur de a se proteja și de a se sprijini unul pe celălalt, dar, în același timp, de a-și conserva drepturile individuale. Sunt două personaje foarte asemănătoare. Ce vezi tu? Să fie dragoste? Să fie prietenie? Este familie? Este susținere? E doar conștientizarea că ceva va sări în aer? Exact ăsta e punctul central al dinamicii.
Trailerul ne arată și o frântură dintr-o înfruntare în Veneția dintre Ilsa și Gabriel. Ce ne poți destăinui despre acea secvență?
Momentul în care se ciocnesc binele și răul e întotdeauna minunat. Distractiv în privința acestei întâlniri a fost faptul că a trebuit să mă antrenez în mânuirea sabiei, ceea ce a fost ridicol de greu și entuziasmant în același timp. Nu voi uita niciodată filmarea acestei scene de luptă cu sabia pe fundalul apelor turcoaz din Veneția, iar Esai [Morales] este fenomenal. Imprevizibil, un adevărat bad guy. E un dans.
Multe dintre personaje din acest film își explorează latura lor mai întunecată. Cum se reflectă asta pe ecran?
Îmi aduc aminte că McQ și Tom au discutat mult în timpul filmărilor la Fallout despre ce și-ar dori să facă în următorul, ambii propunându-și ca franciza să crească mult emoțional, să transporte publicul pe un alt nivel de acțiune și emoție. Oamenilor le sunt familiare ingredientele care conferă măreție acestor filme, iar unul dintre acestea e abilitatea să-ți dea un pumn emoțional în stomac, metaforic vorbind.
Și eu am discutat deseori cu Tom despre a nu ne teme să încărcăm personajele noastre sarcini fizice și emoționale. Indiferent că e vorba de a pierde sau de a iubi pe cineva, sau de frici, să nu ne ferim de a pătrunde în profunzimea lor, iar filmul acesta e poate vârful la toate.
Putem spune că aceste doi noi filme Mission sunt aproape ca o scrisoare de dragoste la adresa întregii serii?
Sincer, tot ceea ce fac Tom și McQ e cu intenție. Totul. Fiecare unghi, fiecare cadru, fiecare replică, fiecare decor, costumele, muzica, montajul, tot. E un film ce conține deopotrivă scăpărări, abandon și aventură, dar, de asemenea, în el se regăsește și un omagiu adus elementelor care le-au plăcut în filmele precedente sau celor pe care le-au iubit în filme clasice de care amândoi tot vorbesc pe set. Sunt prea deștepți pentru mine ca eu să încerc măcar să-mi imaginez despre ce vorbeau ei [râde].
La început [pe platou la primul film Mission, Rogue Nation], mai ziceau ‘Ai văzut cutare film clasic ori pe celălalt?’, iar eu, câteodată, îmi luam o față de om isteț și pretindeam că da, apoi, noaptea următoare, mă uitam repede la el. Acum sunt mai sinceră și le spun că nu l-am văzut. ‘Trimiteți-mi o listă cu toate filmele pe care ați vrea să le văd, dar amintiți-vă că sunt doar o începătoare.’
Dead Reckoning Part One promite să fie o adevărată aventură epică pentru public. Cât a fost pentru tine o aventură să îl filmezi?
A fost cu adevărat incredibil! Locurile pe care le-am văzut, lucrurile pe care le-am făcut. Am adorat Abu Dhabi, a fost fenomenal. Locația din deșert și materialul filmat acolo sunt extraordinare. A ne pune într-un mediu natural atât de incontrolabil, în care oricând se poate întâmpla o furtună de nisip, a fost și frumos și inspirat.
Dar, altfel, toate input-urile naturii – de la ploaie la vânt – s-au manifestat în saltul cu motocicleta al lui Tom. Indiferent de cât de bine ai plănui totul, nu poți controla Mama Natură și asta face filmul atât de pasionant pentru privitor. Oamenii nu vor înțelege niciodată pe deplin ce a însemnat în realitate să se poată ajunge la acea cascadorie cu motocicleta.
Interviu cu Rebecca Ferguson – Courtesy of Ro Image 2000
Adaptare de IOAN BIG
