Sărbătoarea populară de Sânziene. Tipicuri, datini, eresuri
Pe 24 iunie s-a perpetuat obiceiul de a se sărbători Sânzienele. Acum sătenii culeg flori ce poartă acest nume, cu care împodobesc porţile şi ferestrele caselor, pentru a se apără de duhurilor necurate. Tot în aceată zi, la dată fixă în fiecare an, se cinsteşte Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, care a fost ultimul şi cel mai mare dintre proorocii Legii Vechi.
El s-a învrednicit să-l boteze pe Iisus. În unele locuri acetei zi festive i se mai zice şi Drăgaica, fiind un tipic vechi, ce s-a păstrat peste ani. Sărbătoarea Naşterii lui Ioan Botezătorul a fost atestată încă din secolele IV-V (“Fericitul Augustin”), luând locul vechilor ritualuri păgâne cu caracter agricol de după Solstiţiul de Vară.
Sărbătoarea populară de Sânziene
Sânzienele sau Drăgaica, cum mai este denumită în folclorul românesc, reprezintă o serbare populară, cu caracter tradițional. Conform tardiției populare semnul cercului este considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice. Inelele, brățările, colierele, centurile, ghirlandele nu întâmplător au forma rotundă, reprezentând nesfârșitul.
Odinioară fetele de măritat culegeau şi împleteau cununi pentru fiecare membru al familiei, după care le aruncau pe casă. Dacă un alunecau şi rămâneau pe acoperiş, fata se mărita curând. Dacă florile din cunună cădeau era posibil ca un necaz să se abată asupra ei ori a vreunui membru din familie.
De Sânziene cete de feciori mergeau prin sat pesntru a se întâlni cu fetele alese, purtând flori la pălărie.
Pentru oamenii de la țară această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile vor cădea precipitații neîncetat. Ca atare, recolta de grâu ar putea fi distrusă
Din multitudinea de legende legate de acest eveniment să amintim faptul că Noaptea de Sânziene este una magică, reprezentând un moment de linişte şi pace cosmică, în care se deschid în mod figurat Porţile Cerului şi cei răposaţi, chipurile ”pot să ne vadă”.
În tradiţia populară Sânzienele apar ca nişte nişte zâne bune. Pe timpul zilei se înfăţişează ca nişte fuioare diafane purtate vânt, noaptea transformându-se în creaturi cu părul bălai, având rochii albe de abur. Se prind în hore ameţitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc în altul.
Se crede că aduc fertilitate animalelor şi belşug culturilor agricole. Ele dau înmiresmează şi conferă puteri tainice florilor, tămăduiesc oamenii de boli şi apără lanurile de dăunători. Florile de sânziene cresc pe câmp, având inflorescenţe mărunte, albe sau galbene. Sunt pline de polen şi degajă un miros agreabil. Înfloresc în preajma Solstiţiului de Vară şi au o largă întrebuinţare în medicina populară, dar şi în industria farmaceutică şi cosmetică.
În trecut exista superstiţia că dacă o tânără îşi punea sub pernă o floare de acest fel urma să-şi viseze ursitul. Dacă se spăla la ivirea zorilor cu roua căzută în dimineaţa de 24 iunie, devenea mai frumoasă, având succes la flăcăi.
Aceste plante au proprietatea de a întări sănătatea copiilor debili, vindecând bolnavii de friguri. Păstrate în alcool sunt eficiente în tratarea rănilor şi urmelor de lovituri. Roua de pe flori în Noaptea magică de Sânziene constituie un leac pentru bolile de ochi şi piele.
Horia C. Deliu
