Serialul Django, un Western contemporan distanţat de canoanele genului, va fi disponibil online – în premieră și în exclusivitate în România – din 24 aprilie în Aplicația Focus Sat și difuzat de Focus Sat TV.
O producție europeană de amploare pusă în scenă de regizori experimentaţi (Francesca Comencini – Gomorrah, David Evans – Downton Abbey, Enrico Maria Artale – Il terzo tempo), serialul filmat integral în țara noastră are ca sursă originară de inspiraţie filmul omonim din 1966 al lui Sergio Corbucci, faimosul Spaghetti Western care i-a lansat cariera actorului Franco Nero și a consacrat personajul în peste 30 de producţii cinematografice ulterioare de pe întreg mapamondul, de la Sukiyaki Western Django al niponului Takashi Miike la Django Unchained, semnat de popularul cineast Quentin Tarantino.
Deşi tributară liniilor călăuzitoare ale genului Western, povestea din serialul Django, susţinută de o distribuţie remarcabilă (Matthias Schoenaerts – Amsterdam, Nicholas Pinnock – Captain America: First Avenger, Noomi Rapace – Prometheus, Lisa Vicari – Dark), este una originală, mult mai aproape de sensibilităţile şi topic-urile de interes ale spectatorilor contemporani, fiind radical diferită – prin modernitatea mixului narativ şi abordare – de tentativele consumate pe parcursul a decenii întregi de exploatare a imaginii acestui personaj-cult de Western.
Pe scurt, Django își caută fiica, Sarah, singura supraviețuitoare a masacrului familiei sale, pe care o descoperă în New Babylon, orășel multietnic condus de vizionarul rebel John Ellis, ameninţat de Elizabeth Thurmann, puritană decisă să radă comunitatea utopică de pe hartă. Solitarul Django devine un aliat al marginalilor din New Babylon, iar conflictul violent ce urmează scoate la iveală secrete adânc îngropate, ce nuanţează într-un mod aparte perspectiva asupra vieţii din vremurile… Vestului Sălbatic.
Rolul fondatorului Noului Babilon, interpretat de actorul britanic NICHOLAS PINNOCK, performer versatil în teatru, film şi dans contemporan, dar cunoscut îndeobşte pentru rolurile din apreciate seriale TV (Marcella, For Life, Fortitude), dintre care unele sunt accesibile în streaming şi la noi, este pivotal, în jurul său plasându-se pe orbită aproape toate celelalte personaje principale ale poveştii lui Django, şi, drept urmare, am valorificat oportunitatea unui dialog cu acesta în timpul scurtei sale vizite la Bucureşti, prilejuite de lansarea oficială a serialului, alături de o parte din echipa română care a fost implicată în producţia sa.
N-am uitat că Nicholas Pinnock este un fan declarat al genului Western şi că filmografia lui mai numără un titlu interesant, lungmetrajul feminist cu acţiunea petrecută în timpul Războiului de Secesiune, The Keeping Room, din 2014. De rolul de şerif din Dark Encounter n-am adus vorba, fiindcă acel SF are prea puţină legătură cu tropii Western-ului, or interesul nostru era să aflăm cât de aproape şi cât de departe, în acelaşi timp, se menţine serialul Django de filonul tradiţional al genului.
Nicholas, în fond, serialul Django propune o poveste americană veche de 150 de ani, cu pistolari, comanşi, bizoni şi colonişti, în fine, cu ingredientele tipice Western-ului. Prin ce consideri că ar putea suscita interesul spectatorilor europeni din secolul XXI? Care sunt, în opinia ta, temele care fac relevant serialul dincolo de încadrarea într-un gen cinematografic tradiţional?
Dacă ne raportăm în ansamblu la întregul gen Western şi ne întrebăm cu ce rămânem în memorie de fiecare dată când ne gândim la o poveste cinematografică din zona asta, din prima şi fără nicio ezitare vom spune că familiarul cowboy. Ei bine… şi cum arată un cowboy? Cowboy-ul este alb, cowboy-ul este heterosexual, el este ‘eroul’ din orice Western am alege. Iar principalii duşmani ai eroului sunt constant reprezentaţi fie de indieni, fie de sclavi sau de lucrători întotdeauna aleşi să fie mexicani ori negri.
Cât despre femei, ele sunt personaje pasive, de fundal, iar dacă se întâmplă să iasă în evidenţă, mai mereu primesc o palmă peste faţă de la acel cowboy… şi cowboy-ul se simte mai bărbat în felul ăsta. Dar femeia e fidela parteneră de viaţă a cowboy-ului pe vecie şi îl iubeşte aşa cum e el. Suntem, presupun, de acord amândoi că acesta e un fel depăşit de a înţelege lumea aşa cum era ea pe vremea aceea. Realitatea e că atunci era ca şi acum, ca în zilele noastre.
Tocmai de aceea, în serialul nostru, îl avem pe John Ellis, care s-a născut sclav şi îşi găseşte drumul spre libertate pe pământul care i-a fost lăsat moştenire de tatăl său, şi vedem cum pune piatra de temelie la New Babylon, un spaţiu unde toate personajele pe care le-am menţionat mai devreme şi care n-au fost niciodată puse în lumină în Western-urile tradiţionale îşi găsesc un loc în care sunt acasă, sunt importanţi… sunt eroi ai acestui nou Babilon.
În locul acesta regăsim în esenţă societatea aşa cum funcţionează ea acum, cu care noi, cei de azi, ne putem identifica! Vedem în Django femei în roluri principale. O avem pe Elizabeth, o avem pe Sarah, dar şi alte femei ale căror voci se fac auzite pe parcursul serialului, care sunt relevante pentru evoluţia show-ului şi care nu sunt personaje pasive. Nu le plesneşte nimeni peste faţă, nu ne sunt prezentate în posturile în care le-am văzut atâta vreme în Western-urile clasice.
Îl avem apoi pe John, un bărbat de culoare, care este personajul central al serialului. Totul se învârte în jurul lui John Ellis, el este în mijlocul acţiunii, în opoziţie la început cu Django, care îl caută pe John ca să-l omoare. În afară de acesta, o avem pe Elizabeth, personajul negativ, antagonista, cea care şi ea vrea să-l ucidă pe John şi să distrugă Noul Babilon, pe care John l-a construit.
O vedem apoi în alt plan pe Sarah, care se căsătoreşte cu John, pe care acesta o adoptase, el fiind urmărit din cauza asta de către Django… deci toate personajele îl au ca liant în acţiunile lor pe John Ellis. Pentru prima dată în istoria genului Western avem deci un personaj central care nu seamănă cu niciun altul din tot ce s-a creat până acum.
Avem în serial relaţii între persoane de acelaşi sex, avem personaje bisexuale, de fapt nu ştim sigur nici dacă Django e bisexual sau gay şi, de fapt, asta nici nu contează… dacă ne reamintim că, în toată istoria Western-urilor, nu s-a realizat decât un singur film în care o relaţie homosexuală a fost în primplan. Există în Django inclusiv persoane trans, deci vorbim de aspecte importante în vremea noastră, cea de-acum, pe care le-am introdus în universul Western.
Ce am reuşit cu acest serial este să răsucim conceptele clasice şi să facem genul relevant pentru publicul contemporan, am adus teme care sunt foarte importante în ziua de azi şi care ne sunt familiare, pentru că le avem la un click distanţă pe Instagram, în social media, în media tradiţională, şi care sunt prezente permanent în viaţa noastră. Le-am adus în lumea Western-urilor şi, în felul acesta, le-am oferit o mai bună claritate, fiindcă realitatea evidentă este că şi în vremurile acelea existau persoane de culoare, femei şi persoane trans.
Toţi aceştia există de când lumea, de secole, de mult mai dinaintea vremurilor în care au apărut chiar şi Western-urile şi totuşi, cumva, niciuna dintre categoriile acestea de oameni nu au fost arătate aşa cum trebuie până în clipa de faţă… cu excepţia acelui singur film şi a unor remake-uri. De ce? Unde erau toţi aceştia în concepţia iniţială a acelor Western-uri?
Pentru că, în timpurile istorice descrise în acele filme, ei chiar existau! Dacă ne gândim bine, 80% din locuitorii Vestului Sălbatic erau Afro-Americani, Mexicani şi Indieni. Deci putem spune că noi cunoaştem doar aproximativ 20% din istorisirile din lumea Vestului Sălbatic, pentru că restul de 80% au rămas în obscuritate timp de decenii. Unde sunt poveştile femeilor? Din nou, există doar câteva filme – şi acelea, în mare parte, în cheie comică – cu personaje principale feminine, dar nu sunt adevăratele poveşti ale femeilor puternice care au trăit în “Wild West”. Iar noi asta vrem să oferim în Django.
Personajul tău nu e uşor de definit, fiindcă, pe de-o parte, pare un visător, un idealist – luptă pentru libertate, a fondat utopicul New Babylon -, iar pe de altă parte are o morală discutabilă, atâta vreme cât înşeală semeni şi ucide fără judecată. Cine este, din perspectiva ta, acest paradoxal John Ellis?
Am încercat să-l portretizez cât mai uman posibil, pentru că toţi suntem supuşi greşelii, toţi avem defecte. Fiecare din noi e un înger şi un ticălos în acelaşi timp. Nu suntem doar personaje pozitive sau negative, nu suntem buni în totalitate sau complet răi… suntem un amestec al tuturor calităţilor şi defectelor care ne definesc caracterul. Putem fi înclinaţi spre aspectele pozitive ale personalităţii noastre, putem învăţa să devenim tot mai buni, dar dacă nu avem absolut nicio fărâmă negativă în noi, sau ignorăm deliberat părţile noastre mai puţin bune, nu vom putem înţelege niciodată spre ce ar trebui să tindem şi nu vom putea fi personaje pozitive în continuare.
Natura contradictorie a lui John a fost doar o parte dintre aspectele pe care am vrut să le reliefez în ce-l priveşte şi am căutat să-l fac să fie un personaj empatic, pentru că, dacă John ar fi doar un personaj pur, bun, pios, drept şi aşa mai departe, atunci ar fi fost al naibii de plictisitor.
Am considerat că este foarte important – şi nu doar eu am gândit sau spus asta, căci personajul a fost creionat în felul acesta în scenariu de la bun început – să îi scot în evidenţă şi alte trăsături, să-l arăt din diferite unghiuri, să adaug layere, să-i dau profunzime, pentru că, de prea multe ori, aspectele complexe ale personalităţii umane, cele pe care le vedem în viaţa de zi de zi, nu sunt puse în lumină aşa cum trebuie în lumea ficţiunilor cinematografice.
În ce mă priveşte, oportunitatea de a explora acest personaj în adâncime a fost nemaipomenită, fiindcă a constituit o reală provocare, una mult mai interesantă şi incitantă decât ar putea-o sugera la prima vedere un rol într-un Western.
Prea des evităm, ca actori, riscul explorării mai în miez a personajelor, din varii motive nu căutăm să găsim trăsăturile acelea care fac oamenii să-şi pună întrebări în legătură cu cei pe care îi urmăresc pe ecranele de toate mărimile, ori calităţile şi defectele care ne fac să iubim sau să urâm personajele ca spectatori, să le adorăm acum şi să le desconsiderăm un minut mai târziu… de asta am vrut neapărat să explorez în profunzime personajul, pentru că este cu adevărat conceput ca un personaj complex.
Da, minte, trişează, face lucruri reprobabile, dar uneori oamenii buni trebuie să facă lucruri rele pentru binele comunităţii. John manipulează, dar manipularea nu e neapărat ceva negativ, el face ceea ce face gândindu-se tot la binele tuturor. Aceste elemente au fost foarte importante pentru mine şi, odată ce le-am identificat pe cele primare, am căutat să le aduc împreună ca o infuzie în esenţa personajului John Ellis, aşa cum este el acum prezentat în serial.
Pentru ca personajul tău să îşi vadă trăsăturile de caracter puse în lumină, cu bune şi rele, la nivel de nuanţă, avea nevoie de un oponent pe măsură. Iar John Ellis are un nemesis feminin, Elizabeth, “The Lady”, interpretată de Noomi Rapace. Nu te întreb ce îi diferenţiază, ci care sunt asemănările de fond dintre ei, din punct de vedere al naturii umane?
Cei doi sunt, într-o mare măsură, unul şi-acelaşi personaj… fiecare este imaginea în oglindă a celuilalt, fiecare face tot ce poate pentru a supravieţui. Întreg genul Western se referă în general la supravieţuire, la un nivel elementar pe care noi nu-l mai putem trăi acum, pentru că în ziua de azi noi avem confortul şi comoditatea oferite de utilitatea unui computer ca smartphone-ul, care ne încape într-un buzunar… asta printre printre atâtea altele.
Noi nu luptăm acum realmente să supravieţuim, noi acum doar ne bucurăm de rezultatul luptei pentru supravieţuire a strămoşilor noştri… şi ne trăim viaţa cu adevărat dacă avem noroc sau doar ne mulţumim să existăm dacă suntem ghinionişti. În ce-i priveşte, Elizabeth şi John trebuie să facă absolut orice pentru a supravieţui, pentru că viaţa e crâncenă în lumea lor, de asta se numea Vestul Sălbatic şi nu Vestul Simpatic.
Era o lume sălbatică la propriu, de care pe care, iar oamenii trebuiau să fie şi ei sălbatici ca să poată trăi. Ei doi sunt personaje similare, “în oglindă”, dat fiind faptul că au crescut împreună şi se înţeleg unul pe celălalt mai bine decât o fac oricare alte două dintre celelalte personaje. Avem posibilitatea să îi vedem deopotrivă în momente de tandreţe şi în momente de violenţă pură, căci este vorba de o relaţie de love/hate între ei, care traversează întregul sezon.
Dacă ne gândim bine însă, toate celelalte personaje principale sunt şi ele antagonice lui John Ellis. Django e inamicul lui. Sarah, deşi a fost adoptată de John şi urmează să se căsătorească cu el, este şi ea un personaj oarecum negativ, pentru că, în privinţa ei, sunt multe întrebări fără răspuns, iar când parte din ele sunt lămurite şi se află adevărul, devine la rândul ei un soi de nemesis al lui John.
Şi asta dacă mă limitez la figurile centrale ale poveştii. Chiar şi în ce-l priveşte pe Django, la început, el şi John sunt duşmani de moarte şi abia pe parcurs, cu timpul, se împrietenesc, ajung să se aibă ca fraţii, parte din aceeaşi familie. Dinamica prieten-duşman este foarte importantă pe tot parcursul serialului. Este deci un pic înşelător sau grăbit să o etichetăm pe Elizabeth drept antagonista principală când, de fapt, John este înconjurat de oponenţi… printre aceştia ajungând să se numere chiar şi fiul său, Seymour. Ăsta e unul dintre cele mai interesante lucruri la serial, felul în care lumea care gravitează în jurul lui John se schimbă şi are tot timpul fluctuaţii în comportament.
Ca anecdotică, în biografia ta se menţionează că, foarte mult timp, ai visat să fii cowboy. Dar ai avut deja şansa să interpretezi personalităţi precum Nelson Mandela sau Hannibal, şi vei fi Muhammad Ali în filmul A God Amongst Men… de ce să mai visezi să joci un cowboy?
Fiindcă am crescut cu Western-uri… ne uitam la ele în fiecare după-amiază de sâmbătă, eu şi tatăl meu, şi, evident, copil fiind, mi se părea că eroii din Western-uri aveau o aură magică. În plus, îmi plăceau şi continuă să îmi placă foarte mult caii. Dincolo de asta, revenind la ce spuneam mai devreme, cred însă că m-a fascinat în mod deosebit felul în care personajele se luptau să supravieţuiască în condiţii potrivnice. Elementul acesta al supravieţuirii este cel care îşi face puternic simţită prezenţa în absolut orice epocă, chiar şi în ziua de azi.
Dacă dăm la o parte tot ce ne-a adus progresul tehnologic ca plus de confort în viaţă, rămânem în fondul nostru cu aceeaşi dorinţă de a lupta pentru a supravieţui, desigur, într-o formă foarte diferită faţă de Vestul Sălbatic. Iar în Western-uri putem vedea esenţa a ce erau acei cowboy şi lupta pe care o presupunea supravieţuirea lor în natură, felul în care ei trebuiau să-şi protejeze vitele, casele, familiile, tot ceea ce avea un oarecare sens pentru ei. Epoca aceea are o calitate brută, intrinsec animală, un fel de simplitate la nivelul existenţei de care n-aveam cum să nu mă îndrăgostesc.
» Interviu de IOAN BIG
» Foto: Canal+ Original
NOTĂ: Din 24 aprilie, în premieră și în exclusivitate în România, serialul Django (2023) va fi disponibil online în Aplicația Focus Sat și difuzat de Focus Sat TV, cu episoade în premieră în zilele de luni și joi de la 21:30. Primele două episoade ale serialului vor intra în Biblioteca VOD din aplicaţie începând cu data menţionată și vor putea fi vizionate oricând și de oriunde, de pe orice tip de dispozitiv smart. Iubitorii serialelor europene pot explora Biblioteca VOD din Aplicația Focus Sat în care vor descoperi universul captivant Canal+ Original.
